Extracţia alveoplastică este indicată la:
Extracţii singulare la dinţi extruzaţi
Extracţii multiple la dinţi cariaţi
Extracţii singulare la dinţi neextruzaţi
Extracţii multiple în parodontopatii marginale
Extracţii laborioase la resturi radiculare
Pensa ciupitoare de os, în situaţia unei extracţii prin alveolotomie, poate fi folosită la:
Regularizarea rădăcinilor deformate
Rezecţia septului interradicular
Regularizarea osului în vederea suturii
Rezecţia peretelui alveolar în cursul trepanării
Extracție
Separaţia rădăcinilor este indicată când:
Acestea sunt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu pot fi extrase împreună
Rădăcinile sunt prea divergente
Rădăcinile sunt prea convergente, cu prezența între ele a unui sept osos gros
Resturile radiculare mici sânt situate în fundul alveolei
Un rest radicular a rămas profund intraalveolar
În separaţia rădăcinilor, este contraindicată folosirea:
Discurilor de carborundum
Dălţilor
Discurilor Horico
Frezelor cilindrice din tungsten
Frezelor cilindrice diamantate
Procesul de vindecare a plăgii postextracţionale este condiţionat de:
Factori locali
Factori generali (terenul pacientului)
De calitatea intervenţiei
Atitudinea pacientului şi îngrijirea plăgii
Anotimp
Vindecarea plăgii postextracţionale poate fi întârziată de:
Plăgi alveolare delabrante
Rezecţia pereţilor alveolari
Persistenţa septului interradicular
Hipovitaminoza C şi D
Corticoterapia
Care afirmații cu privire la comunicarea oro-sinusală postextracțională sunt adevărate:
Deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente și grave accidente postextracționale
Manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării orosinusale
Dinți sinusali, cel mai des, sunt molarii
Diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată sau examinare radiografică
În tehnica plastiei comunicării oro-sinusale se poate utiliza lamboul palatinal
În timpul chiuretajului alveolei postextracționale pot interveni următoarele accidente:
Lezarea nervului alveolar inferior
Comunicarea orosinusală
Lezarea nervilor alveolari supero-posteriori
Chiuretajul agresiv poate provoca hemoragia secundară precoce
Chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională
Complicațiile postextracționale sunt:
Hemoragia prelungită, care durează 15-20 minute
Alveolita postextracțională
Hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopții
Hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopții
Sângerarea postextracțională normală, care durează 30-60 de minute
Măsurile de hemostază locală postextracțională sunt:
Introducerea în alveolă a materialelor hemostatice
Chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străini
Pentru anestezierea repetată a zonei date se preferă blocajul troncular în locul infiltrației locale
Tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 de ore
Regularizarea marginii osoase alveolare
Care din următoarele afirmații cu privire la tratamentul alveolitei postextracționale sunt adevărate:
Utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolar
Chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteitici
Sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anestezice
Irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțe
Stimularea reactivitătii locale cu ajutorul agentilor fizici
Etiologia alveolitei postextracționale:
Introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostatic
Prezența fermentului proteolitic activat în salivă
Fumatul în primele 2 ore postextracțional
Patologii cardio-vasculare
Tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea ischemiantă a adrenalinei din soluția anestezică
Care din următoarele afirmații cu privire la alveolita postextracțională uscată sunt adevărate:
Alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință trofică
În alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşor
Gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente
Cheagul intraalveolar este absent total sau parțial
Osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform
În cazul alveolitei uscate postextracționale se indică:
Chiuretajul alveolei postextractionale
Diatermocoagularea pereților și fundului alveolei
Tamponamentul alveolei cu mesa iodoformată
Meșă cu unguent Vișnevski
Fizioterapie
Alveolita postextracțională poate fi:
Umedă
Uscată
Primară
Secundară
Nespecifică
Recomandările postextracționale sunt:
Consumarea lichidelor doar cu paiul pentru a nu crea presiune negativă
Păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o oră
Periajul dentar se va relua a doua zi
Evitarea consumului alimentelor moi timp de 24-48 de ore
Analgetice
Se recurge la extracția dinților permanenți în următoarele situații:
Dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuat
Dinți care au cauzat infecții osoase (periostite, osteomielite)
Dinți traumatizați
Dinți fracturați transversal în treimea apicală
Dinți în malpoziție, neredresabili ortodontic
Contraindicații loco-regionale sau generale absolute ale extracției dentare sunt:
În primii doi ani după un infarct miocardic acut
Extracția în primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcină
Leucozele acute
Dinți din zonele supuse recent radioterapiei
Dinți din procese neoplazice maligne
Contraindicații loco-regionale relative (temporare) ale extracției dentare sunt:
Afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alterată
În primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerare
Afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene
Distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori benigne)
Pacienți cu hepatite cronice virale
Aplicarea cleştelui şi priza dintelui trebuie să respecte următoarele condiții:
Se face în prelungirea axului de implantare a dintelui
Se aplică întâi falca vestibulară, unde vizibilitatea este mai bună
Cleștele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza gingia
Priza cît mai solidă, cu senzatia de „corp comun” intre clește și dintele pentru extracție
Se urmăreşte adaptarea cât mai bună a cleștelui la coletul dintelui pentru extracție
Care din următoarele afirmații privind separarea rădăcinilor sunt corecte:
Pentru molarii superiori şanțul are formă de T
Separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei sferice sau freza fisurală
Indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini convergente când distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveolei
După efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui dentar pentru radacini
Indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini barate
Care sunt indicațiile extracției prin alveolotomie:
Divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilor
Rădăcini cu mobilitate dento-alveolară
Rădăcini dentare fără hipercementoză
Rădăcini rămase sub lucrări protetice conjuncte
Resturi radiculare restante după extracții vechi
Timpii tehnicii de extracție a restului radicular prin alveolotomie:
Incizii pentru crearea unui lambou de tip trapezoidal sau triunghiular
Decolarea inițială a gingivomucoasei și apoi a periostului
Rezecția osoasă cu expunerea restului radicular
Secționarea progresivă, din aproape în aproape a restului radicular
Reaplicarea și sutura lamboului
Complicațiile după odontectomia molarului de minte inferior:
Luxatia ATM
Comunicarea oro-sinusală
Hemoragia postextractională dentară
Lezarea pachetului vascular nervos alveolar inferior
Luxația sau fractura molarului de 12 ani
Factori care ușurează odontectomia M3 inferior:
Pozitia mezio-angulară
Rădăcini lungi și subțiri
Lipsa dintelui vecin în arcada dentară
Spațiu parodontal îngust
Rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3
