C 350. Simptoamele de intoxicare generală în limfomul Hodgkin sunt:
Slăbiciune general
Temperatura mai mare de 380C
Pierderea în pondere mai mult de 10% în decurs de 6 luni
Transpiraţii nocturne
VSH mai mare de 30 mm/oră
C 351. Tratamentul chirurgical cu aplicarea ulterioară a chimioterapiei în limfoamele nehodgkiniene este metoda de elecţie în cazurile de:
Limfom non-Hodgkin al stomacului
Limfom non-Hodgkin al ganglionilor limfatici periferici
Limfom non-Hodgkin generalizat al pielei
Limfom non-Hodgkin al splinei
Limfom non-Hodgkin al intestinului
C 353. Pentru limfoamele non-Hodgkin agresive cu leucemizare este caracteristic:
Analiza generală a sângelui în normă
Blastoză în sângele periferic
Depresia hemopoiezei normale
Blastoză în punctatul medular
Punctatul medular în normă
C 354. Pentru leucemia acută mieloblastică sunt caracteristice:
Existenţa corpilor Auer în celule blastice
Pozitivitatea reacţiei PAS în blaşti
Reacţie citochimică pozitivă pentru fosfataza acidă
Pozitivitatea reacţiei pentru peroxidază în blaşti
Pozitivitatea reacţiei pentru lipide în blaşti
C 355. Care din următoarele afirmaţii nu sunt caracteristice pentru leucemia acută monoblastică:
Dezvoltarea sindromului CID
Leucemide cutanate şi subcutanate
Corpii Auer în celule leucemice
Reacţia PAS pozitivă a celulelor leucemice
Reacţia pozitivă pentru esteraza nespecifică în blaşti
C 356. Care din afirmaţii nu sunt caracteristice pentru eritromieloză
Adesea se întâlneşte la copii
Adesea se complică cu hemoliză
În tratament se administrează polichimioterapia de program
Prezenţa clonei aneuploide a elementelor rândului eritrocitar
Este posibilă obţinerea unei remisiuni îndelungate
C 357. Referitor la tratamentul leucemiilor acute sunt adevărate următoarele:
Tratamentul citostatic se va începe numai când numărul de leucocite este peste 30,0·109/l
În formele limfoblastice este necesară profilaxia neuroleucemiei
Citarabin este contraindicată în formele mieloblastice
L-asparaginaza are efecte favorabile în formele limfoblastice
Polichimioterapia citostatică este contraindicată la bolnavii în vârstă de peste 70 ani
C 358. Remisiunea completă postterapeutică într-o leucemie acută este definită prin:
Dispariţia simptoamelor clinice
Scăderea sub 5% a blaştilor din sângele periferic
Scăderea sub 30% a blaştilor în măduva osoasă
Normalizarea sângelui periferic
Normalizarea tabloului medular
C 359. În evoluţia leucemiei granulocitare cronice pot apărea următoarele complicaţii:
Hiperurichemia
Infarctul splenic
Anemia hemolitică autoimună
Insuficienţa hepatică
Priapismul
C 360. Care din următoarele afirmaţii cu privire la leucemie granulocitară cronică nu sunt corecte:
Prezenţa splenomegaliei
Prezenţa leucocitozei cu deviere în formulă spre stânga
Tratamentul cu folosirea leukeranului
Lipsa leucemiei granulocitare cronice la copii
Prognosticul favorabil
C 361. În mielofibroza idiopatică se poate recurge la splenectomie în caz de:
Hipersplenizm sever
Infarcte splenice repetate
Ca prima măsură terapeutică în faza de mieloproliferare
În cazul constatării sclerozei medulare pronunţate
Complicaţii hemolitice autoimune
C 362. Perioada desfăşurată a leucemiei limfocitare cronice se caracterizează prin:
Limfadenopatie generalizată
Sindromul Richter
Splenomegalie
Frecvent complicaţii infecţioase
Afectarea sistemului nervos central
C 363. Complicaţiile infecţioase în leucemie limfocitară cronică sunt cauzate de:
Neutropenie pronunţată
Hipersplenizm
Apar concomitent cu sindromul Richter
Imunodeficit
Tratamentul îndelungat cu corticosteroizi
C 364. Prognosticul în leucemie limfocitară cronică depinde de:
Faza bolii
Gradul de infiltrare a măduvei osoase cu celule limfoide
Vârsta bolnavului
Sex
Masa tumorală în momentul confirmării diagnosticului
C 365. Care din următoarele manifestări clinice se întâlnesc în eritremie:
Hiperemie tranzitorie a feţii
Hiperemia feţii permanentă
Prurit cutanat după baie caldă
Hiperplazie gingivală
Capul devine “greu”
C 366. Indicaţii pentru tratamentul doar cu exfuzii de sânge în eritremie sunt:
Eritremie cu evoluţie benignă
Vârsta reproductivă a bolnavilor
Eritremie cu leucocitoză, trombocitoză şi splenomegalie
Starea gravă a bolnavului
Recidivele eritremiei după tratament citostatic cu scăderea constantă a numărului de trombocite şi leucocite
C 367. Faza terminală a eritremiei se manifestă prin:
Mielofibroza posteritremică
Leucemie acută
Leucemie cronică limfocitară
Leucemie cronică granulocitară
Sarcomatizare
C 368. Celulele mielomice sintezează:
Paraproteine patologice
Ionii de calciu
Factorul osteoclastactivator
Hormonul paratireoid
Proteina Bence-Jones
C 369. Care din următoarele afirmaţii referitor la purpura trombocitopenică autoimună este corectă:
Este o maladie cu dereglarea hemostazei primare vasculo-trombocitare
Apariţia primei recidive este indicaţie pentru splenectomie
Prioritate în tratament are crioplasma
Tratamentul de bază include administrarea corticosteroizilor
Splenectomia este contraindicată
C 370. Tratamentul purpurei trombocitopenice autoimune include administrarea:
Crioprecipitatului
Corticosteroizilor
Vazoprotectoarelor
În caz de sindrom hemoragic pronunţat masă trombocitară
C 371. Constatarea de laborator în favoarea diagnosticului de purpură trombocitopenică este:
Este modificat testul de autocoagulare
Micşorarea numărului de trombocite
Timpul de coagulare după Lee-White prelungit
Timpul de sângerare constant prelungit
În medulogramă numărul de megacariocite este majorat
C 372. Cu referire la maladia Rendu-Osler sunt corecte afirmaţiile:
Este o maladie a sistemului imun
Este o maladie ereditară , se transmite – autosomal dominant
Se întâlneţte la persoanele de toate vârstele
Este una din cele mai frecvente vazopatii
Este o coagulopatie cu dereglarea hemostazei secundare
C 373. Sindromul hemoragic în maladia Rendu-Osler se manifestă prin:
Hemoragii nazale
Hemartroze
Hematoame
Hemoptizie
Hemoragii gastrointestinale
C 374. Timpul de sîngerare se măreşte în:
Trombocitopenii
Trombocitopatii
Hemofilie
Maladia Rendu-Osler
Boala Willebrand
C 375. În tratamentul hemofiliei A sunt corecte următoarele afirmaţii:
. Se foloseşte plasma antihemofilică
Transfuzii de crioprecipitat
Eficacitate foarte bună are plasma nativă
Transfuzii de masă trombocitară
Factorul antihemofilic uman Koate-HP repede şi semnificativ majorează concentraţia factorului VIII
C 376. În tratamentul hemofiliei B se poate folosi:
Vincristin
Crioplasmă
Plasmă nativă
Preparatul Novoseven
Masă trombocitară
C 377. Referitor la tratamentul hemofiliei sunt corecte afirmaţiile:
. Metoda de bază de tratament al hemofiliei constă în substituţia factorului deficitar de coagulare
Pe larg se practică tratamentul chirurgical
Prioritate în tratament are masa eritrocitară
Pacienţilor cu hemofilie la dezvoltarea hematuriei se recomandă să se administreze crioprecipitat în doze mari şi prednisolon
În caz de hemoragii nazale sau dentare postextracţionale hemostaza locală se asigură cu aplicaţii de trombină şi acid aminocapronic de 5%
C 378. Cu referire la leucemie limfocitară cronică sunt corecte următoarele afirmaţii:
Nu se dezvoltă sarcomatizarea procesului
. Se dezvoltă la persoanele în vârstă de peste 45 ani cu preponderenţă la bărbaţi
În analiza sângelui periferic numărul de leucocite poate atinge cifre de câteva sute de mii
Substratul morfologic constitue limfocitele mature
Frecvent se practică splenectomia
C 379. În stadiul terminal al leucemiei limfocitare cronice se observă:
Pierdere ponderală până la caşexie
Considerabil se măresc ganglionii limfatici, ficatul şi splina
Starea generală a bolnavului se menţine satisfăcătoare
Frecvent se dezvoltă criză blastică
Progresează anemia şi trombocitopenia
C 380. Caracteristice pentru leucemia limfocitară cronică sunt:
Leucopenie însoţită de limfopenie
Depistarea umbrelor Gumpreht (limfocite semidistruse)
Limfocitoză până la 90%
În stadiile manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate leucocitele pot atinge 500,0-600,0·109/l
Complicaţii vasculare: tromboze cerebrale, mezenteriale, flebotromboze
C 381. Sindromul hemolitic clinic se manifestă prin:
Paloarea tegumentelor
Paloarea tegumentelor cu icter
Prezenţa peteşiilor şi ecimozelor pe piele
Culoarea întunecată a urinei
Prezenţa în unele cazuri a splenomegaliei
C 382. Pentru hemoliza intravasculară sunt caracteristice:
Hemoglobinemie
Hematurie
Hemoglobinurie
Scaunul este acholic
Hemosiderinurie
C 383. Anemia din bolile cronice se realizează prin:
Redistribuirea ionilor de fier prin depozitarea lor în ţesuturi
Dereglarea absorbţiei fierului
Micşorarea duratei vieţii eritrocitelor
Micşorarea nivelului eritropoietinei
Dereglarea absorbţiei vitaminei B12
C 384. Pentru anemiile din bolile cronice sunt corecte afirmaţiile:
Concentraţia fierului seric este normală sau puţin scăzută
Conţinutul fierului seric este majorat
Se măreşte capacitatea totală de fixare a fierului
Capacitatea totală de fixare a fierului este moderat micşorat
Nivelul feritinei în ser este normal sau majorat
C 385. În cazurile de dereglare a structurii membranei eritrocitare sunt corecte afirmaţiile:
Elasticitate majorată
Elasticitate diminuată
Plasticitate majorată
Plasticitate diminuată
Permiabilitate selectivă diminuată
C 386. Pentru microsferocitoza ereditară sunt caracteristice:
Limfadenopatie
Sindromul anemic
Sindromul hemolitic
Hepatomegalie
C 387. Tabloul clinic al talasemiei se caracterizează prin:
. Limfadenopatie
Sindromul hemoragic
C 388. Pentru talasemie sunt corecte afirmaţiile:
Fierul seric micşorat
Fierul seric majorat
Feritina micşorată
Feritina majorată
Procentul sideroblaştilor este crescut
C 389. Pentru talasemie sunt caracteristice următoarele semne:
Modificările osoase
Afectarea ţesutului pulmonar
C 390. În maladia Marchiafava-Micheli acutizarea hemolizei este provocată de:
. Procese infecţioase
Stresuri
Unele medicamente cu capacitatea oxidativă asupra glutationului
Fixarea pe membrana eritrocitară a unor virusuri
Efort fizic
C 391. Tratamentul anemiei hemolitice autoimune se efectuiază cu:
Corticosteroizi
Antihistamine
Splenectomie
Citostatice în scop imunodepresant
Radioterapie
C 392. Distrugerea intravasculară a eritrocitelor are loc în:
Microsferocitoză ereditară
Maladia Marchiafava-Micheli
Ovalocitoză ereditară
Hemoglobinurie de marş
Anemia hemolitică ereditară ca rezultat al deficitului fermentului glucozo-6-fosfatdehidrogenaza în eritrocite
C 393. Pentru inducerea remisiunei leucemiei limfoblastice acute la copii se utilizează:
Mileran
L-asparaginaza
Prednizolon
Doze mici de citozar
C 394. Referitor la leucemia limfoblastică acută sunt corecte afirmaţiile:
Reacţia citochimică în celulele blastice pozitivă la glicogen
Este caracteristică gingivită necrotică
Posibilă mărirea ganglionilor limfatici
Prezenţa leucemidelor subcutanate
Mai frecvent se dezvoltă neuroleucemia
C 395. În diagnosticul diferenţial al leucemiei acute şi anemiei aplastice are importanţă:
Pancitopenie în analiza generală a sângelui
Mărirea ganglionilor limfatici
Mărirea splinei
Prezenţa sindromului hemoragic
Metaplazia măduvei oaselor cu celule blastice
C 396. Care din afirmaţiile de mai jos nu sunt caracteristice pentru leucemia monoblastică acută:
Reacţia PAS-pozitivă în celulele blastice
Mărirea concentraţiei lizocimului în sânge şi în urină
Prezenţa corpusculilor Auer în celulele blastice
Hipertrofia gingivală
C 397. În dezvoltarea insuficienţei renale cronice în mielom multiplu au importanţă:
Numărul celulelor mielomice în punctatul sternal
Hiperparaproteinemia
Anemia
Hipercalciemia
Hiperviscozitatea sângelui
C 398. Care afirmaţii sunt incorecte referitor la mielom multiplu:
Maladia se dezvoltă la persoanele în vârstă
Maladia se dezvoltă lent
Niciodată nu e paraamiloidoză
Leucemizarea nu este posibilă
Nu apar manifestări tumorale
C 399. Manifestările clinice ale paraamiloidozei în mielom multiplu sunt:
Fracturi ale oaselor
Macroglosia
Diverse dermatoze
Pierdere de orientare
Dereglri din partea tractului gastrointestinal
C 400. Hipercalciemia în mielom multiplu se manifestă prin:
Greţuri, vomă
Somnolenţă
Prezenţa M-gradientului
Complicaţii infecţioase