Hemato-101-150_Teste II

1

S 101. Prioritate în tratamentul Hemofiliei are:

1

S 102. În medulograma pacienţilor cu trombocitopenie autoimună idiopatică se constată:

1

S 103. Tabloul clinic al bolii Rendu-Osler se manifestă prin:

1

S 104. În analiza sângelui periferic în boala Rendu-Osler se constată:

1

S 105. Tratamentul de bază al pacienţilor cu purpură trombocitopenică include:

1

S 106. Manifestările clinice ale trombocitopeniei autoimune se caracterizează prin:

1

S 107. Durata de supravieţuire a trombocitelor constituie:

1

S 108. Referitor la maladia Rendu-Osler este corectă afirmaţia:

1

S 109. Tratamentul trombocitopeniei heteroimune constată în administrarea:

1

S 110. Gravitatea evoluţiei Hemofiliei depinde de:

1

S 111. Boala Rendu-Osler se manifestă prin:

1

S 112. Tratamentul trombocitopeniei izoimune constată în:

1

S 113. Trombocitemia esenţială este:

1

S 114. În trombocitemia esenţială constatăm:

1

S 115. Cea mai frecventă complicaţie a trombocitemiei esenţiale este:

1

S 116. Diagnosticul definitiv de trombocitemie esenţială se stabileşte prin:

1

S 117. La pacienţi cu trombocitemie esenţială la examenul obiectiv putem constata:

1

S 118. Trombocitemia esenţială afectează preponderent persoanele:

1

S 119. În trepanobioptatul osului iliac în trombocitemia esenţială depistăm:

1

S 120. Pentru eritremie este corectă afirmaţia:

1

S 121. Trombocitozele reactive se dezvoltă în

1

S 122. Stadiul I al eritremiei se caracterizează prin:

1

S 123. În stadiul I al eritremiei:

1

S 124. La un pacient s-au constatat valorile Hb – 185 g/l, eritr.- 6,5·1012/l, Ht – 70%, leucocitoză cu trombocitoză moderată. Aceste date pledează în favoarea:

1

S 125. Cefalee difuză, scăderea memoriei, scăderea capacităţii de muncă intelectuale în eritremie sunt condiţionate de:

1

S 126. Tratamentul aplicat în eritremie în stadiul I este:

1

S 127. Culoarea roşie purpurie a feţei, sclerele injectate, prezenţa simptomului Cuperman pledează în favoarea:

1

S 128. Diagnosticul definitiv de eritremie este stabilit prin cercetarea:

1

S 129. Punctatul medular este neinformativ în diagnosticul

1

S 130. Nivelul leucocitelor în stadiul IIA al eritremiei este:

1

S 131. Durata stadiul II al eritremiei constituie:

1

S 132. În perioada manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate ale eritremiei nivelul Hb este:

1

S 133. Diagnosticul diferenţial al eritremiei se face cu:

1

S 134. În hemogramă la pacienţii cu eritrocitoză simptomatică are loc:

1

S 135. Flebotomiile sunt orientate spre:

1

S 136. În tratamentul eritrocitozelor simptomatice se indică:

1

S 137. Eritrocitafereza ar fi raţională de indicat în:

1

S 138. Pentru micşorarea viscozitaţii sângelui la un pacient cu eritremie se indică:

1

S 139. Cauza anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este:

1

S 140. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare ovalocitare este caracteristic:

1

S 141. La pacienţii cu recidive ale anemiei hemolitice autoimune splenectomia asigură o remisiune stabilă:

1

S 142. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi la cald în cantitate mică se confirmă prin:

1

S 143. În caz de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în sângele periferic se depistrează:

1

S 144. Anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor în clasificarea patogenetică a anemiilor face parte din:

1

S 145. Ca rezultat al dereglării structurii lipidelor membranei eritrocitare se dezvoltă:

1

S 146. În diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice cu alte anemii un semn de laborator important este:

1

S 147. Semne de hemopoieză megaloblasticǎ în anemiile hemolitice pot fi din cauza:

1

S 148. În rezultatul tratamentului cu prednisolon a pacienţilor cu anemie hemolitică autoimună se vindecă:

1

S 149. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă cel mai frecvent la pacienţii cu:

1

S 150. Pentru stomatocitoza ereditară sunt caracteristice următoarele date cu excepţia:

1 Hematologie Test sobre Hemato-101-150_Teste II, creado por Grupa Noastra el 30/09/2023.

Hemato-101-150_Teste II

S 101. Prioritate în tratamentul Hemofiliei are:

S 102. În medulograma pacienţilor cu trombocitopenie autoimună idiopatică se constată:

S 103. Tabloul clinic al bolii Rendu-Osler se manifestă prin:

S 104. În analiza sângelui periferic în boala Rendu-Osler se constată:

S 105. Tratamentul de bază al pacienţilor cu purpură trombocitopenică include:

S 106. Manifestările clinice ale trombocitopeniei autoimune se caracterizează prin:

S 107. Durata de supravieţuire a trombocitelor constituie:

S 108. Referitor la maladia Rendu-Osler este corectă afirmaţia:

S 109. Tratamentul trombocitopeniei heteroimune constată în administrarea:

S 110. Gravitatea evoluţiei Hemofiliei depinde de:

S 111. Boala Rendu-Osler se manifestă prin:

S 112. Tratamentul trombocitopeniei izoimune constată în:

S 113. Trombocitemia esenţială este:

S 114. În trombocitemia esenţială constatăm:

S 115. Cea mai frecventă complicaţie a trombocitemiei esenţiale este:

S 116. Diagnosticul definitiv de trombocitemie esenţială se stabileşte prin:

S 117. La pacienţi cu trombocitemie esenţială la examenul obiectiv putem constata:

S 118. Trombocitemia esenţială afectează preponderent persoanele:

S 119. În trepanobioptatul osului iliac în trombocitemia esenţială depistăm:

S 120. Pentru eritremie este corectă afirmaţia: