Osteoporoza este definită drept scăderea scorului T la DXA mai jos decât:
1.0 DS
1.1 DS
-1.5 DS
-2.0 DS
-2.2 DS
Aprecierea riscului de fracturi osteoporotice majore se efectuează cu ajutorul:
Examenului clinic
Instrumentului FRAX
Densitometriei DeXA
Densitometriei ultrasonografice
. Radiografiei
Indicaţi expresia clinică a osteoporozei:
febra
fracturile de fragilitate
durere la percuţia osoasă
tetania
slăbiciunea pronunţată
Un scor T de -1.1 DS la densitometrie DXA a unei paciente de 65 ani corespunde:
valorilor normale
osteopeniei
osteoporozei
. osteoporozei severe
valorilor crescute
Necesitatea zilnică a vitaminei D la persoane cu vârstă >50 ani este de:
600 unităţi internaţionale
700 unităţi internaţionale
800 unităţi internaţionale
900 unităţi internaţionale
1000 unităţi internaţionale
Mecanismul de acţiune al denosumabului este:
blocant al TNF-α
antagonist IL-a
inhibitorul RANKL
modulator al acţiunii RANKL
antagonist al osteoprotegerinei
Scorul T la densitometria DXA este:
masa totală a ţesutului osos
riscul de fracturi de fragilitate în următorii 10 ani, exprimat în procente
numărul de deviaţii standard ale densităţii minerale osoase (DMO) faţă de valoarea de vârf la un individ tânăr sănătos
numărul de deviaţii standard ale densităţii minerale osoase măsurate faţă de subiecţii sănătoşi de aceeaşi vârstă şi sex
doza de iradiere utilizată
Scorul Z la densitometria DEXA este:
Selectaţi care din următoarele poate fi o localizare a fracturilor osteoporotice majore:
claviculă
calcaneu
mandibulă
1/3 proximală a femurului
stern
Indicaţi preparatul care se foloseşte în tratamentul osteoporozei:
osteoprotegerina
fosfocalcina
alendronatul
pituitrina
vasopresina
La femei în perioada premenopauzală pentru diagnosticul osteoporozei se utilizează:
scorul T, cu ajustarea valorilor finale
scorul Z
scorul X
. instrumentul FRAX
densitatea minerală osoasă
Selectaţi factorul de risc pentru dezvoltarea osteoporozei:
expunerea repetată la soare
indicele de masă corporală redus
exerciţiile fizice intense
iradierea excesivă cu raze ionizante
suplimentarea adecvată cu vitamina D3
Riscul de fractura pe 10 ani este apreciat prin:
Densitometrie USG
DXA
Scorul FRAX
Screening-test de 1 min
Radiografie
Măsuri nefarmacologice de tratament al osteoporozei sunt:
activitatea fizică adecvată
excluderea fumatului, reducerea consumului de alcool şi cafea
reducerea exerciţiilor fizice
prevenirea căderilor
reducerea masei corporale
Grupuri de preparate folosite în tratamentul osteoporozei:
modulatorii selectivi ai receptorilor pentru estrogeni
condroprotectoarele orale şi locale
antiinflamatoare nesteroidiene
preparate biologice - antagoniştii RANKL
bisfosfonaţii
Selectaţi factorii de risc modificabili în osteoporoză
sexul feminin
aportul insuficient de calciu
vârsta >65 ani
deficitul de vitamina D
fumatul
Selectaţi afirmaţii corecte referitoare la bisfosfonaţi:
au şi efect anabolic asupra osului
se acumulează puternic în ţesutul osos şi inhibă funcţia osteoclastelor
la nivel tisular are loc reducerea numărului şi activităţii unităţilor de remodelare osoasă
biodisponibilitate redusă la administrare orală
sunt preparate de primă intenţie în tratamentul osteoporozei
Selectaţi bisfosfonaţii utilizaţi mai frecvent în tratamentul modern a osteoporozei:
alendronat
etidronat
. zoledronat
clodronat
ibandronat
Instrumentul de calculare a riscului de fracturi FRAX ia în calcul:
Anamnesticul pozitiv de fractură de şold la părinţi
datele antropometrice
urata menopauzei
cauze care ar putea duce la osteoporoză secundară
Care sunt afirmaţiile corecte pentru vârful masei osoase:
reprezintă masa osoasă acumulată în timpul creşterii organismului
factorul genetic este principalul determinant al ei
este atinsă în a 3-a decada de viaţă
depinde în primul rând de factorii de mediu
deobicei este mai joasă la bărbaţi
Selectaţi afirmaţiile corecte despre denosumab:
este un agent biologic
poate fi folosit drept agent de primă linie în tratamentul osteoporozei
are complianţă înaltă datorată regimului de administrare
are rată redusă a reacţiilor adverse
este contraindicat în perioada postmenopauzală
Care sunt cauzele osteoporozei secundare:
artrita reumatoidă
administrarea de durată a glucocorticosteroizilor
alcoolismul
osteoartroza
diabetul zaharat tip 1
Factori de risc pentru dezvoltarea osteoporozei primare sunt:
statutul genetic
vârsta
indicele de masa corporală >25
consumul excesiv de alcool
activitatea fizică regulată
Activitatea osteoclastelor este stimulată de:
RANKL
parathormon
IL-1, IL-6
testosteron
Selectaţi afirmaţiile corecte referitor la osteoporoză:
incidenţa creşte odată cu vârsta
preponderent sunt afectaţi bărbaţii
diagnosticul precoce se stabileşte cu ajutorul datelor radiologice
densitatea minerală osoasă creşte
expresia clinică a bolii sunt fracturile de fragilitate
Osteoporoza se poate manifesta prin:
Accentuarea cifozei toracice
Dureri pe parcursul coloanei vertebrale
Tumefierea articulară
Scăderea în înălţime cu 2,5 cm în decurs de un an
Dezvoltarea anemiei feriprive
Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la fracturile vertebrale din osteoporoză
în cele mai multe cazuri pacienţii pot identifica momentul fracturii
durerea poate fi de intensitate joasă
netratată, durerea cedează de obicei după 2-6 săptămâni
pot duce la accentuarea cifozei toracice, scăderi în înălţime
pot fi tratate cu injecţii de polimetilmetacrilat în corpurile vertebrale
Faze ale ciclului de remodelare osoasă sunt
inducţie
activare şi resorbţie
inversie şi formare osoasă
mineralizare
constituire
Selectaţi deformităţile vertebrale în osteoporoză:
cuneiforme
concave şi biconcave
plate
deltoide
pseudoconcave
Markerii resorbţiei osoase sunt:
Telopeptidele colagenului tip I
arginina
hidroxiprolina
osteonectina
fosfataza acidă tartrat rezistentă 5p
Localizările tipice ale fracturilor în osteoporoză sunt:
femurului proximal
vertebrele
coastele
Treimea distală a antebraţului
humerusul proximal
Creşterea resorbţiei osoase se produce prin:
Scăderea absorbţiei intestinale a calciului
Creşterea excreţiei renale de calciu
Scăderea excreţiei renale de calciu
Creşterea activităţii parathormonului
Reducerea producerii de estrogeni
Absorpţiometria duală cu raze X se foloseşte pentru:
Diagnosticul osteoporozei
Determinarea turnover-ului osos
Evaluarea riscului de fractură
Evaluarea riscului de fractură pe 10 ani
Monitorizarea răspunsului la tratament
Care medicamente osteoformatoare cunoaşteţi?
Parathormonul
Vitamina D
L-tiroxina
Steroizii anabolizanţi
Glucocorticosteroizii
Scăderea osteoformării se produce prin:
Scăderea sintezei proteice
Reducerea factorilor de creştere
Scăderea numărului osteoblastelor
Scăderea numărului osteoclastelor
Creşterea sintezei colagenului