Hormonale 22-41

Tetrazaharidele

Tiazolidindionele

Biguanidele

Meglitinidele

Incretinele

Biguanidele

Analogii amilinei

Tiazolidindionele

Tetrazaharidele

Meglitinidele

scade glicemia

mareste anabolismul proteinelor

predomina lipogeneza (inhiba lipoliza)

micsoreaza cantitatea de acizi grasi in sange

mareste sinteza trigliceridelor (glicerofosfatului)

micsoreaza transformarea lor in corpi cetonici

micsoreaza sinteza beta-lipoproteinelor si colesterolului

reduce ateroscleroza diabetica

scade glicemia datorita activării glicogensintetazei şi sintezei glicogenului

scade glicemia datorita inhibiţiei gluconeogenezei

surplusul de glucoza se transforma in trigliceride

surplusul de glucoza se transforma in colesterol

mareste transportul glucozei in tesuturi

intensifica fosforilarea si oxidativ

mareste metabolismul energetic

energia utilizata se foloste in sinteza proteinelor

insulina umană regular solubilă mixată cu insulina umană izofan (humulin M2- M5,insulin mixtard etc.)

insulină lispro mixată cu protamin lispro

insulina aspart mixată cu protamin-insulină (NovoMix 30 etc.)

insulina umană izofan(protamin-zinc) (humulin NPH etc.)

zinc- insulina umană (monotard HM etc.)

insulină lispro (humalog etc.)

insulină aspart (novorapid etc.)

insulină glargin

insulină detemir

insulina umană regular (solubilă) ( humulin R, homorap, berlinsulin etc.

insulina umană regular (solubilă) ( humulin R, homorap, berlinsulin etc.)

insulina umană izofan(protamin-zinc) (humulin NPH etc.

zinc- insulina umană (monotard HM etc.

insulina umană regular solubilă mixată cu insulina umană izofan (humulin M2- M5,insulin mixtard etc.)

insulină lispro mixată cu protamin lispro

insulină aspart (novorapid etc.)

insulina aspart mixată cu protamin-insulină (NovoMix 30 etc.)

insulina glargin

insulina detemi

insulina zinc cristalina umana suspensie (ultratard HM etc.)

La nivelul membranei Insulina + receptorii membranari specifici
(din ficat, muşchi, ţesutul adipos şi alte organe) → autofosforilarea resturilor de tirozină → activarea tirozinkinazei. → efectele
intracelulare se realizează prin diferite substrate-mesageri (IRS-1, IRS-2, Shc, Grb2, SOS etc.) → activarea multor enzime
intracelulare (GTP-aze, proteinkinaze, kinazele lipidelor etc.) şi realizarea acţiunilor metabolice.

Intracelular Complexul insulină+receptor → în celulă prin
endocitoză → se scindează. Receptorul se infiltrează înapoi în membrană, iar insulina, posibil, îşi exercită unele acţiuni intracelulare
prin influenţarea captării aminoacizilor, translării şi alungirii lanţurilor peptidice, preîntâmpinării acţiunii sistemelor proteolitice, sintezei
ADN şi ARN, mitogenezei şi multiplicării celulelor.

se cupleaza cu receptorii din mastocite care la randul sau va stimula secretia a multor substante care vor scadea glicemia prin mecanisme atat directe cat si indirecte

insulina fix la ora 15:14 actioneaza asupra tuturor celulelor si stimuleaza ca ele sa danseze

insulina nu exista

Hiperglicemie

Insulinorezistenta
Reacţii hipoglicemice paliditate, amplificarea sudoraţiei, palpitaţii etc.

Fenomene neuroglicopenice: senzaţie de rău, oboseală, teamă, iritaţie, vertij; apoi apar: greaţă, gastralgii,cefalee
Lipoidodistrofie insulinică: lipoatrofie;lipohipertrofie

Anticorpogeneza antiinsulinică
Reacţii alergice locale şi generalizate: (prurit,urticarie,soc anafilactic -rar etc.)

Edem insulinic, Abcese sau flegmoane, Efectul Somogy/Sindromul Samodji

se caracterizează prin sectoare de atrofie a ţesutului adipos şi/sau sectoare cu creşterea depozitelor de grăsimi

Printre simptoamele subiective ale hipoglicemiilor putem constata: - la început – senzaţie de rău, oboseală, teamă, iritaţie, vertij;

Printre simptoamele subiective ale hipoglicemiilor putem constata: - urmeaza: greaţă, cefalee, gastralgii, tulburări de vedere,
depresie, confuzie, stare de ebrietate, agresivitate

Printre simptoamele obiective putem constata: tahicardie, tremor, sudoraţie, paloare, hipertensiune;

Printre simptoamele obiective putem constata:- dacă hipoglicemia scade vădit pot surveni convulsii (mai ales la copii), dereglări
neurologice reversibile (îndeosebi la vârstnici).

Hipoglicemia se poate dezvolta:- rapid (supradozarea insulinelor rapide solubile), când vor predomina fenomenele simpatoadrenale;

atrofie musculara

Hipoglicemia se poate dezvolta:- lent (supradozarea insulinelor cu acţiune lentă şi durabilă), când vor predomina dereglările
nervoase centrale (fenomene neuroglicopenice).

Hipoglicemia poate fi determinată de:- supradozarea insulinei;

Hipoglicemia poate fi determinată de:- scăderea spontană a necesităţii în preparat (în diabet zaharat labil);

Hipoglicemia poate fi determinată de:- erori comise de pacient (ingerarea insuficientă de glucide, alimentarea nu la timp, efort
fizicneobişnuit etc.).

diabet zaharat tip I, insulinodependent;

stări de precomă şi comă;

graviditatea şi lactaţia;

stări când sunt contraindicate antidiabeticele orale.

diabet zaharat tip II, insulinonedependent cu cetoacidoză;

Stimuleaza gluconeogeneza

Sensibilizeaza ţesuturile periferice la insulină Potenţeaza acţiunea insulinei;

Creştere afinitaea şi numărul receptorilor la insulină; Stimuleaza expresia şi activitatea transportorilor glucozei (GLUT4);

Stimuleaza activitatea tirozinkinazice a receptorilor insulinici;

Creşte sensibilitatea hepatocitelor la insulină;

Stimuleaza glicogenoliza

Creşte sensibilitatea hepatocitelor la insulină;
Diminueaza gluconeogeneza si inhiba glicogenoliza;

Normalizeaza nivelul glucozei pe nemâncate.
La nivelul intestinului - ↓ absorbţia glucidelo

Favorizarea trecerii glucozei în lactat în mucoasa intestinală şi absorbţia în sânge cu utilizarea în ficat;

În muşchi: - Captarea glucozei cu oxidarea ei şi sinteza glicogenului
Intensificarea esterificării acizilor graşi si inhibarea lipolizei în ţesutul adipos

Diabet insipid
Diabet melanocitar

DZ cu obezitate;
DZ insuficient controlat cu sulfonilureice;

DZ instabil, asociat la insulină;

Sindromul X (prezenţa insulinorezistenţei,alterarea toleranţei la glucoză, simptome de DZ tip 2, hiperinsulineme, hipertrigliceridemie,
majorarea VLDL, LDL, hipertensiune arterială).

INCRETINOMIMETICELE

Mecanism extrapancreatic:Creşterea eliberării somatostatinei;
Mecanism pancreatic:Creşterea densităţii receptorilor insuline

Mecanism pancreatic: Stimularea secreţiei insulinei;
Mecanism pancreatic: Creşterea eliberării somatostatinei;

Mecanism pancreatic: Micşorarea secreţiei glucagonului.
Mecanism extrapancreatic:Creşterea densităţii receptorilor insuline

Mecanism extrapancreatic: Stimularea sintezei transportorilor glucozei;
Mecanism extrapancreatic: Inhibarea gluconeogenezei;

Mecanism extrapancreatic: Majorarea sensibilităţii celuleor-ţintă la insulină

Mecanism extrapancreatic:Creşterea eliberării somatostatinei;

Mecanism pancreatic:Creşterea densităţii receptorilor insulinei

prin blocarea DPP-IV, prezentă în majoritatea ţesuturilor (forma membranară) şi lichidelor (salivă, sânge, urină, lichidul sinovial –
forma solubilă circulantă), ↑durata de acţiune a incretinelor endogene (GIP şi GLP-1) → prin influenţa asupra receptorilor
membranari → la formarea AMPc →↑sintezei insulinei şi secreţiei ei de celulele beta pancreatice la majorarea nivelului glicemiei
cauzat de administrarea hranei.

Mecanism extrapancreatic: Inhibarea gluconeogenezei;

Mecanism extrapancreatic: Majorarea sensibilităţii celuleor-ţintă la insulină

inhiba secretia insulinei

stimuleaza receptorii insulinici situati la nivelul hipocampului

Exenatidul + receptorul GLP-1 în celulele-beta pancreatice → stimulează secreţia insulinei la persoanele sănătoase şi la bolnavii cu DZ tip 2;

exenatidul, la bolnavii cu DZ tip 2, inhibă secreţia glucagonului atât pe nemâncate, cât şi după masă.
exentanidul nu influenţează asupra mecanismului fiziologic de reglare a glucozei în condiţii de hipoglicemie;

exenatidul nu modifică nivelul glucagonului şi altor hormoni contrinsulari şi timpul necesar normalizării conţinutului glucozei pe
fondalul hipoglicemiei.

inhiba secretia insulinei

stimuleaza receptorii insulinici situati la nivelul hipocampului

întârzie evacuarea hranei din stomac, contribuind la micşorarea picurilor postprandiale ale glicemiei;
la voluntari, exenatidul ↓ apetitul şi utilizarea hranei cu 19%;

în unele studii clinice s-a relevat capacitatea exenatidului de a ameliora funcţia secretorie a celulelor-beta şi de a micşora masa
corpului;

s-a constatat capacitatea preparatului de a stimula proliferarea şi neogeneza celulelor-beta, precum şi de a inhiba apoptoza lor.

Blochează canalele K-ATP - dependente în membranele celulelor-beta prin intermediul proteinelor-ţintă →la depolarizarea β–
celulelor şi deschiderea canalelor de calciu → un influx abundent de Ca++ stimulează secreţia insulinei de către celulele-beta → are
loc o eliberare a insulinei în prima fază de secreţie, corelată cu picul glucozei în sânge.

modifică nivelul glucagonului şi altor hormoni contrinsulari

influenţează asupra mecanismului fiziologic de reglare a glucozei în condiţii de hipoglicemie;

inhibă secreţia glucagonului atât pe nemâncate, cât şi după masă.

s-a constatat capacitatea preparatului de a stimula proliferarea şi neogeneza celulelor-beta, precum şi de a inhiba apoptoza lor.

s-a constatat capacitatea preparatului de a stimula proliferarea şi neogeneza celulelor-beta, precum şi de a inhiba apoptoza lor.

inhibă secreţia glucagonului atât pe nemâncate, cât şi după masă.

influenţează asupra mecanismului fiziologic de reglare a glucozei în condiţii de hipoglicemie;

modifică nivelul glucagonului şi altor hormoni contrinsulari

Inhibă competitiv, la nivelul mucoasei intestinale alfa-glucozidazele (maltaza, glucoamilaza, zaharaza, izomaltaza), enzime ce
degradează o mare parte din dipeptidele rezultate în urma digestiei hidraţilor de carbon alimentari, cu diminuarea asimilării
glucidelor şi îndeosebi a glucozei din di-, oligo- şi polizaharide

stimulează oxidarea acizilor graşi liberi, scade nivelul plasmatic al
trigliceridelor şi ameliorează metabolismul glucidic →↑sensibilităţii la insulină (insulinorezistenţa corelează cu nivele reduse de
adiponectină) [anume adinopectina]

inhibă expresia genei leptinei;
↓ factorului de necroză tumorală alfa (TNFα) → un inhibitor al expresiei genei PPAR-γ

Agoniştii selectivi ai receptorilor PPAR-γ influenţează asupra căii de semnalizare a insulinei prin creşterea expresiei genei
transportorului intracelular al glucozei GLUT4 → ↑ utilizării glucozei la periferie

scade sensibilitatea ficatului

Agonişti selectivi ai receptorilor activatori al proliferării peroxizomale (PPARgama) din muşchi, ţesutul adipos, ficat şi miocard.
Complexul → se leagă cu ADN şi modulează transcripţia mai multor gene cu modificarea răspunsului insulinic (formării GLUT4,
lipoproteinlipazei, enzimelor etc.) astfel depozitand lipidele în ţesutul adipos subcutanat si stimuland dezvoltarea şi diferenţierea
adipocitelor; [anume Pioglitazon (actos), Rosiglitazon (avandia)]

scade sensibilitatea ficatului

inhibă secreţia glucagonului atât pe nemâncate, cât şi după masă.

inhibă aldoreductaza → împiedică transformarea glucozei în sorbitol;

s-a constatat capacitatea preparatului de a stimula proliferarea şi neogeneza celulelor-beta, precum şi de a inhiba apoptoza lor.

inhibă expresia genei leptinei