CS Tehnica optimală de titrare acido-bazică în mediul anhidru a Cafeinei și benzoatului de sodiu conform FR ed. X este:
Directă
Indirectă
Alicotei
Produsului reacţiei
Nu este posibilă
CM Solventul organic în titrarea acido-bazică se adăugă pentru a realiza:
Dizolvarea substanţei medicamentoaseanalizat
Mărirea proprietăţilor acide sau bazice
Suprimarea disocierii compuşilor formaţi
Dizolvarea produsului reacţiei format
Mărirea disocierii compuşilor formaţi
Tehnica optimală de titrare bromatometricăa Rezorcinei conform FR ed. X este:
CM Indicatorii utilizaţi în titrările acido-bazice sunt:
Fenolftaleină
Metiloranj
Amidon
Cristal violet
Timolftaleină
Factorii care influenţează titrarea nitritometrică sunt:
Aciditatea mediului
Solventul organic
Temperatura
Viteza titrării
Catalizatorul
CS Metoda farmacopeică de dozare a Aminofilinei după etilendiamină (FR X):
Alcalimetria
Acidimetria
Iodometria
Neutralizarea în mediu anhidru
Argintometria
CM Metoda de titrare în prezenţa solvenţilor protogeni poate fi aplicată la dozarea:
Cafeinei
Fenobarbitalului
. Sulfatului de atropină
Clorhidratului de papaverină
Clorhidratului de glaucină
CS În punctul de echivalenţă la titrarea complexonometrică directă schimbarea culorii datorită formării:
Complexul Metal-EDTA
Complexul Metal-Indicator
Indicatorul liber
Complexul Metal-soluţia tampon
Complexul Indicator-EDTA
CS Dozarea cafeinei în preparatul «Cafeină și benzoat de sodiu» (FR X) se realizează prin metoda:
Acidimetrică
Complexonometrică
Alcalimetrică
Bromatometrică
Neutralizare în mediu anhidru
Metoda de dozare a Sulfanilamidei (Streptocidei) în unguent la etapa controlului farmaceutic intern este:
Nitritometria
Argentometria
Bromatometria
Titrarea acido-bazică în mediu anhidru
CM Folosirea metodei nitritometrice pentru analiza cantitativă este condiţionată de prezenţa în moleculele substanţelor a grupelor funcţionale:
Aminică alifatică primară
Aminică aromatică primară
Aminică aromatică secundară
Nitro- în ciclul aromatic după reducere
Hidroxil fenolic
CM Pentru analiza cantitativă a clorhidraţilor substanţelor medicamentoase se pot folosi metodele:
Nitritometrică
Argentometrică
CM Pentru analiza cantitativă a substanţelor medicamentoase cu formula generală se pot folosi metodele:
Nitritometrica
Neutralizarea in mediu anhidru
Argentometrica
Alcalimetrica
Acidimetrica
CM Dozarea nitrogenului din combinațiile organice (metoda Kjeldahl) poate fi folosită la determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase ce conțin în molecula lor următoarele grupe funcționale:
A
B
C
D
E
CM Indicatorii acido-bazici se folosesc în metodele de analiză cantitativă:
Titrarea în mediu anhidru
CM Indicatorii de oxido-reducere se folosesc în metodele de analiză cantitativă
Iodatometria
CS La titrarea clorurilor prin metoda argentometrică (metoda Fajans) se folosește indicatorul:
Fluoresceină
Albastru de bromfenol
Murexid
CS La titrarea bromurilor prin metoda argentometrică (metoda Fajans) se folosește indicatorul:
Eozionat de sodiu
CS La titrarea halogenurilor prin metoda argentometrică Volhard în prezenţa acidului azotic, valoarea pH-ului trebuie să nu depășească:
10
2
8
4
6
CS Metoda fotometrică de analiză se bazează pe:
Determinarea unghiului de rotaţie a luminii poralizate
Separarea între două faze
Determinarea spectrelor de emisie
Absorbţia selectivă a radiaţiei electromagnetice
Măsurarea indicelui de refracţie
CS Absorbanţa poate fi exprimată:
CM Alegeţi expresiile matematice corecte pentru legea Bugher-Lambert-Beer:
CS Spectrul de absorbţie poate fi definit cadependenţa:
Lungimii de undă de concentraţie
Absorbanţei de concentraţie
Absorbanţei de grosimea stratului
Absorbanţei de lungimea de undă
Absorbanţei specifice de concentraţie
În determinările fotometrice se folosesc aparatele:
Polarimetre
. Spectrofotometre
Refractometre
Colorimetre
Fotoelectrocolorimetre
CM Pentru calcularea concentraţiei prin metoda spectrometrică UV-VIS folosim formulele:
CM Pentru determinările cantitative spectrele de absorbţie trebuie să respecte condiţiile
Banda aleasă să nu fie suprapusă de o altă bandă a altor componenţi
Spectrul de absorbţie trebuie să fie în limita 300-350 nm
Absorbanţa în λmax trebuie să fie destul de mare pentru un compus individual
Absorbanţa să fie direct proporţională cu concentraţia
Concentraţia soluţiei analizate să fie 1%
CM Spectrul în IR este caracterizat de:
Lungimea de undă
Serii de benzi de absorbţie
Număr de undă
Transmitanţa în %
Absorbanţa specifică
CM Metoda fotocolorimetrică de analiză se bazează pe determinarea:
Gradului de absorbţie a luminii policromatice de către substanţa analizată
Absorbanţei unei soluţii, obţinute în urma unei reacţii de culoare
Lungimii de undă a unei soluţii în dependenţă de concentraţie
Concentraţiei soluţiei în dependenţă de absorbanţă
Absorbanţei soluţiilor colorate
CM Separarea substanţelorpe pe strat subţire poate fi efectuată prin următoarele mecanisme
De reducere
Precipitare
Repartiţie
Adsorbţie
De oxidare
Indicaţi constantele optice, folosite la identificarea substanţelor prin metoda spectrometrică UV-VIS:
Raportul absorbanţei către grosimea stratului de substanţă analizată
Lungimea de undă, corespunzătoare maximului de adsorbţie
Raportul absorbanţei către lungimea de undă
Raportul absorbanţelor la diferite lungimi de undă
Raportul absorbanţei către concentraţie şi grosimea stratului
CM La pregătirea probelor pentru analiza spectrometrică în IR se folosesc:
Vazelină
Ulei de vazelină
Bromură de potasiu
Cloroform
Alcool etilic
CM Indicaţi factorii care determină condiţiile optime de dozare a substanţelor medicamentoase prin metoda spectrometrică în UV-VIS:
Solventul
Valoarea pH-ului
Structura chimică a substanţei
CM Spectrometria în IR se deosebeşte de spectrometria în UV prin:
Caracterul spectrului de absorbţie
Diapazonul spectrului electromagnetic
Dependenţa absorbţiei de concentraţie
Natura absorbţiei
Metodele de calcul ale concentraţiei
CM Spectrometria în UV şi fotocolorimetria se deosebesc prin:
Dependenţa absorbţiei de grosimea stratului
Regiunea spectrului electromagnetic folosit
Dependenţa absorbţiei de concentraţia soluţiei
Colorația soluţiilor
Determinarea absorbţiei electromagnetice stă la baza metodelor
Refractometria
Cromatografia
Spectrometria în UV
Polarimetria
Fotocolorimetria
Metoda optică nespectrală este
Polarografia
Potenţiometria
Spectrometria în IR
CM Mărimea absorbanţei este direct proporţională cu:
Concentraţia soluţiei
Masa molară a substanţei dizolvate
Grosimeastratului
. Transmitanţa în %
CM Metoda fotocolorimetrică este bazată pe măsurarea intensităţii culorii produşilor reacţiilor:
Formarea azocolorantului
Formarea colorantului aurinic
Formarea tiocromului
Obţinerea colorantului indofenolic
Formarea murexidului
Factorii care influenţează valoarea absorbanţei specifice sunt:
Natura substanţe
Grosimea stratului
Indicele de refracţie
CM Absorbanţă specifică depinde de:
Absorbanţă
Lungime de undă
Concentraţia soluţiei (1g în 100 ml)
Concentraţia soluţiei (g/mol în 1 l)
Pentru calcularea conţinutului de substanţă analizată prin metoda fotometrică se utilizează formulele:
CM Produsele reacţiilor, folosite în determinările cantitative prin metoda fotocolorimetrică, trebuie să respecte următoarele cerinţe:
Stabilitatea culorii soluţiei
Stabilitatea componenţei structurale a produsului reacţiei
Respectarea stoichiometriei reacţiilor de culoare
Dependenţa proporţională între absorbanţă şi lungimea de undă
Dependenţa proporţională între absorbanţă şi temperatură
CM În cromatografia planară (pe hârtie) pot avea loc mecanisme de:
Schimb cationic
Schimb anionic
CM Pentru legea Bugher-Lambert-Beer, alegeţi expresiile matematice corecte:
Fotometria de extracţie este bazată pe interacţiunea preparatelor cu proprietăţi slab bazice, cu indicatorii
Albastru de bromtimol
Tropeolină 00
CM Factorii ce determină condiţile optime de dozare a substanţelor medicamentoas prin metoda spectometrică UV-VIS sunt:
pH
Lungimea de undă, ce corespunde minimului de absorbţie a luminii
Structura chimică a substanţelor
CS Către metode optice nespectrale se refera:
Spectrofotometria
CM Absorbtivitatea molară depinde de
Absorbanţa
Concentraţia soluţiei (1 g în 100 ml)
Grosimea stratului soluţiei
CS Metoda bazată pe refracţia luminii este:
Spectrofotometria în UV
CM Indicele de refracţie a soluţiei depinde de:
Natura solventulu
Temperatură
Concentraţie
CS Conţinutul de substanţă prin metoda refractometrica se calculează în baza formulei: