115. Identificați elementele definitorii al conceptului de personalitate:
A. Personalitatea cuprinde ansamblu de trăsături constante, unice și este specific umană.
B. Personalitatea presupune plasticitate și se caracterizează prin integritate.
C. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior la superior.
E. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.
116. Componente structurale ale personalității sunt:
A. Temperamentul.
B. Caracterul.
C. Aptitudinile.
D. Viziunile. la superior.
E. Raționamenele.
117. Identificați ce contribuie la formarea trăsăturilor de caracter a omului:
A. Necesitățile omului, motivația și convingerile morale și concepţia despre lume.
B. Idealul, sentimentele și aspirațiile.
C. Profesia și statutul social.
D. Statutul și rolul social.
E. Atitudinea față de muncă.
118. Enumerați trei dintre cele mai importante atitudini (atitudinea ca latură a personalității):
A. Atitudinea față de sine.
B. Atitudinea față de alții.
C. Atitudinea față de muncă.
D. Atitudinea față statut.
E. Atitudinea față pătura socială.
119. Identificați șirul de trăsături pozitive specifice atitudinii față de sine:
A. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.
B. Modestie și simț autocritic constructiv.
C. Egocentrism și îngâmfare.
D. Aroganță și supraapreciere.
E. Tact și sinceritate.
120. Identificați șirul de trăsături negative specifice atitudinii față de sine:
A. Egocentrism și îngâmfare.
B. Aroganță și supraapreciere.
C. Ipocrizie și invidie.
D. Calomnie și bârfă.
121. Identificați șirul de trăsături pozitive specifice atitudinii față de alții:
A. Tact și sinceritate.
B. Empatie și ajutorare dezinteresată.
C. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.
D. Simț autocritic constructiv.
E. Calomnie și bârfă.
122. Identificați șirul de trăsături negative specifice atitudinii față de alții:
A. Ipocrizie și invidie.
B. Calomnie și bârfă.
C. Demnitate și încredere în propriile puteri.
E. Lene și dezinteres.
123. Identificați șirul de trăsături pozitive specifice atitudinii față de muncă:
A. Inițiativă și devotament.
B. Responsabilitate și creativitate.
C. Tact și sinceritate.
D. Empatie și ajutorare dezinteresată.
E. Simț autocritic constructiv.
124. Identificați șirul de trăsături negative specifice atitudinii față de muncă:
A. Lene și dezinteres.
B. Nepăsare și pasivitate creativă.
E. Aroganță și supraapreciere.
125. Sub aspect medical tipologia atitudinilor pacientului față de boală, include:
A. Acceptarea bolii.
B. Ignorarea bolii.
C. Neglijare a bolii.
D. Folosirea bolii.
E. Formarea bolii.
126. Identificați aspectele prin care pacientul poate accepta boala:
A. Pacientul acceptă boala ca pe o situație de impas, ceea ce induce inhibare, dezangajare, demobilizare – atitudini care îngreunează terapiile şi reduc şansele de succes.
B. Acceptarea poate fi realistă, ceea ce generează atitudini combative, mobilizatoare, bolnavul folosind, în acest caz, toate resursele posibile pentru tratament şi vindecare.
C. Acceptarea poate fi incorectă sau neglijent aplicată de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia un prejudiciu de orice natură.
D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema sa decât altul.
E. Respectarea drepturilor pacientului de a înțelege acceptarea patologieie.
127. Identificați modalitățile de constituire a aptitudinilor:
A. Aptitudinea se construiește pe o bază ereditară.
B. Aptitudinea se construiește prin exercițiu.
C. Aptitudinea se construiește prin învățare și antrenament.
D. Aptitudinea se construiește prin statut social.
E. Aptitudinea se construiește prin rol social.
128. După sfera de aplicabilitate aptitudinile pot fi:
A. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele sportive, muzicale, tehnice etc.).
B. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de observaţie, inteligenţa).
C. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).
D. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).
E. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).
129. După natura proceselor psihice prin care se exprimă aptitudinile pot fi:
A. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).
B. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).
C. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).
D. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele sportive, muzicale, tehnice etc.).
E. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de observaţie, inteligenţa).
130. Identificați aspectele care redă obiectul de studiu al sociologiei:
A. Acţiuni sociale (munca, educaţia, propaganda politică etc.).
B. Instituţii sociale (şcoala, familia, biserica, partide politice etc.).
C. Grupurile sociale (de la microgrupuri şi până la cele cu dimensiunile cel mai mari: clasele sociale, populaţia unei ţări privită în ansamblul ei etc.).
D. Fenomene sociale (diverse (mobilitatea socială, delincvenţa, sinuciderea etc.).
E. Acțiuni dialectice în societate
131. Funcțiile sociologiei sunt:
A. Funcția aplicativ-constructivă.
B. Funcția explicativ.
C. Funcția de diagnoză socială.
D. Funcția predictivă și critică.
E. Funcția mediatică.
132. Domeniile specializate ale sociologiei pot fi grupate, în funcție de problematica studiată, identificații-le care sunt:
A. Ramuri care studiază grupuri și colectivități umane.
B. Ramuri care cercetează fenomene și procese sociale.
C. Ramuri care studiază instituții sociale.
D. Ramuri care studiază comportamentul social și stilul de viață.
E. Ramuri care studiază complexitatea relației medic–pacient.
133. Identificați subiecte care atribuie medicinei – domeniu special al studiului sociologic:
A. Comportamentul social și stilul de viață.
B. Complexitatea relației medic–pacient.
C. Determinanții sociali ai sănătății și bolii.
D. Instituțiile sociale în domeniul sănătății.
E. Comportamente degrevate de pături sociale.
134. Care sunt cele 4 trăsături, după Parsons, ce definesc rolul social al bolnavului?
A. Degrevarea de sarcini şi responsabilităţi.
B. Bolnavul nu se poate însănătoşi printr-un act de voinţă proprie.
C. Boala trebuie considerată indezirabilă şi bolnavul trebuie să-și dorească însănătoşirea.
D. Bolnavul are obligaţia să coopereze cu cei care răspund de sănătatea sa.
E. Degrevare comportamentală totală de pături sociale.
135. Identificați care sunt obiective principale ale bioeticii, ca domeniu al ştiinţei şi ca institut social:
A. Să contribuie substanţial la elaborarea concepţiei strategice de supravieţuire a întregului ecosistem, a biosferei în special.
B. Să îndrume opinia publică în cunoaşterea modalităţilor ce servesc la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la împiedicarea inhibiţiilor fizice, psihice, morale, spirituale ale persoanei umane.
C. Să reglementeze la nivel legislativ atât cercetările biomedicale, practica ocrotirii sănătăţii (mai ales domeniile transplantologiei, determinării momentului morţii, limitele susţinerii vieţii bolnavilor incurabili, noilor tehnologii medicale etc.), cât şi orişice activitate socială ce ţine de existenţa omenirii.
D. Să studieze structura sistemului psiho-medical și moral al societății, relaţiile dintre medici, sistemul de valori ale asistenților sociali în medicină.
E. Să studieze structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de normativ ale profesiei medicale.
136. Constatați care sunt principiile generale ale exercitării profesiunii de medic stipulate în LEGEA Republicii Moldova Nr. 264 din 27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic:
A. Pregătirea profesională corespunzătoare concepţiei de instruire universitară şi postuniversitară pe specialitate a cadrelor de medici şi farmacişti în Republica Moldova ajustată la standardele educaţionale profesionale internaţionale.
B. Competenţa, responsabilitatea profesională a medicului şi înzestrarea lui cu înalte calităţi etico morale, respectarea principiului „nu dăuna”.
C. Respectarea drepturilor şi intereselor pacientului, precum şi ale rudelor lui, precum și respectarea primatului vieţii şi a dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane.
D. Respectarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul public sau privat al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și, asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.
E. Evitarea şi diminuarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul moral al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și, asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.
137. Medicul este în drept:
A. Să fie asigurat cu loc de muncă şi să-şi desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi calificării obţinute, să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să acorde primul ajutor medical de urgenţă, indiferent de timpul, locul şi de alte circumstanţe ale situaţiei etc.
B. Să fie asigurat cu condiţii pentru a-şi desfăşura activitatea profesională cu respectarea regulilor şi tehnologiilor de acordare a asistenţei medicale, respectiv, să-şi ridice nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat etc.
C. Să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale, la fel, să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională etc.
D. Să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale, să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu, să ceară consimțământul pacientului pentru orice prestare medicală conform legislaţiei, să consemneze refuzul pacientului pentru orice prestare medicală etc.
E. Să fie remunerat conform relațiilor de interes în sistemul medical, gradului de rudenie cu superiorii, ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale, la fel, să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională etc.
138. Pacientul are dreptul la:
A. Asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie, atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă etnică, statut socioeconomic, convingeri politice şi religioase.
B. Securitatea vieţii personale, integritate fizică, psihică şi morală, cu asigurarea discreţiei în timpul acordării serviciilor de sănătate.
C. Reducere a suferinţei şi atenuare a durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau intervenţie medicală, prin toate metodele şi mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii de sănătate.
D. Opinie medicală alternativă şi primirea recomandărilor altor specialişti, la solicitarea sa ori a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în modul stabilit de legislaţie.
E. La o relaţie de tip monolog, unde informaţia oferită de către medic va fi minoră, cu un conţinut succint, uneori neclar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată de către medic, iar pacientul va trebui să accepte orice decizie.
139. Pacientul are următoarele responsabilităţi:
A. Să aibă grijă de propria sănătate şi să ducă un mod de viaţă sănătos, excluzând acţiunile premeditate ce dăunează sănătăţii lui şi a altor persoane, la fel, să respecte măsurile de precauţie în contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucrătorii medicali, în cazul în care ştie că el suferă de o boală ce prezintă pericol social;
B. Să întreprindă, în lipsa contraindicaţiilor medicale, măsuri profilactice obligatorii a căror neîndeplinire ameninţă propria sănătate şi creează pericol social, respectiv, să comunice lucrătorului medical informaţii complete despre bolile suportate şi cele curente, despre maladiile sale ce prezintă pericol social.
C. Să respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienţi în instituţia medico-sanitară, precum şi recomandările medicului în perioada tratamentului ambulatoriu şi staţionar.
D. Să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase fără prescrierea şi acceptul medicului curant, inclusiv a drogurilor, a altor substanţe psihotrope şi a alcoolului în perioada tratamentului în instituţia medico-sanitară, la fel, să respecte drepturile şi demnitatea altor pacienţi, precum şi ale personalului medico-sanitar.
E. Să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase cu prescrierea şi recomandarea medicului curant, să evite măsurile de precauţie în contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucrătorii medicali, în cazul în care ştie că el suferă de o boală ce prezintă pericol social.
140. Elementele structurale de bază, care afectează substanțial comportamentul și comunicarea interculturală sunt:
A. Percepțiile comunicării interculturale.
B. Elementele social-culturale.
C. Limbajul intercultural nonverbal.
D. Timpul și spațiul în comunicarea interculturală.
E. Atitudinile față de sine.
141. Identificați cele două grupuri de norme comportamentale care afectează substanțial comportamentul și comunicarea interculturală:
A. Proscriptive, care se focusează pe interdicțiile în acțiunile noastre.
B. Prescriptive, ce se axează pe permisibilitatea acțiunilor noastre.
C. Projuridice, care se focusează pe omisiuni sociale.
D. Preconștiente, ce se axează pe permisibilitatea acțiunilor noastre.
E. Prosanogene, care se focusează pe interdicțiile în acțiunile nocive.
142. Determinați etapele cercetării sociologice:
A. Stabilirea temei, scopul și obiectivele cercetării sociologice.
B. Documentarea și construirea ipotezelor cercetării sociologice.
C. Eșantionarea cercetării și stabilirea metodologiei cercetării sociologice.
D. Recoltarea, prelucrarea, verificarea informațiilor și raportul privind rezultatele cercetării.
E. Poststabilirea temei, pre identificarea scopului și obiectivele cercetării sociologice.
143. Determinați ramurile sociologiei care studiază instituţii sociale:
A. Sociologia politică și sociologia dreptului.
B. Sociologia educaţiei și sociologia familiei.
C. Sociologia ştiinţei și sociologia medicinei.
D. Sociologia grupurilor etnice și sociologia tineretului.
E. Sociologia structurii sociale și sociologia profesiilor.
144. Determinați ramurile sociologiei care studiază tipuri de colectivităţi:
A. Sociologia claselor sociale și sociologia organizaţiilor.
B. Sociologia urbană și sociologia rurală.
C. Sociologia structurii sociale și sociologia profesiilor.
E. Sociologia controlului social și sociologia diferenţierii şi stratificării sociale.
145. Determinați ramurile sociologiei care studiază fenomene şi procese sociale:
A. Sociologia comportamentului demografic și sociologia cunoaşterii.
B. Sociologia comportamentului deviant și sociologia controlului social.
C. Sociologia clinică și sociologia informaţiei.
D. Sociologia ştiinţei și sociologia medicinei.
146. Printre obiectivele sociologiei medicale se pot număra:
A. Distribuirea bolilor în societate, în funcţie de sistemul social, mediul familial, religie, sex, clase sociale, profesie.
B. Factorii sociali şi culturali legaţi de natura şi gravitatea bolii, relaţiile medicale şi influenţa industriilor medicale asupra stării de sănătate a populaţiei.
C. Elementele sociale care intervin în procesul terapeutic, medicina ca instituţie socială și bazele economice ale serviciilor medicale.
D. Comportamentele sociale ale terapiei şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii.
E. Politicile sociale ale comunității şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii în politica comunității.
147. Printre temele dominante ale sociologiei medicale se pot număra:
A. Conceptele sociologice de sănătate şi boală, cauze sociale ale îmbolnăvirilor, familia şi îmbolnăvirea, persoanele în vârstă şi sănătate, a moartea şi starea de muribund.
B. Comportamentul bolnavului în spital şi în societate, spitalul şi pacienţii, inegalitatea accesului la serviciile sanitare, medicina şi controlul social, măsurarea stării de sănătate.
C. Relaţiile dintre medic şi pacient, comunicarea în practica medical, profesiile medicale şi rolul lor în domeniul apărării şi promovării sănătăţii publice, evaluarea asistenţei medicale.
D. Etnicitate și sănătate, asistenţă medical și devianţa, etichetare şi stigmat social, sistemul sanitar naţional în perspectivă internaţională (comparativă).
E. Comportamentele sociale ale comunității şi studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii în politica comunității.
148. Determinați elementele ce stă la baza evaluării conceptelor de boală şi sănătate:
A. Dezvoltarea cunoaşterii biomedicale.
B. Orientările intelectuale ale culturii.
C. Sistemul axiologic al societăţii.
D. Biologia umană.
E. Mediul natural și social.
149. Identificați factorii care influenţează starea de sănătate a populației:
A. Biologia umană.
B. Mediul natural și social.
C. Stilul de viață.
D. Organizarea asistenţei medicale.
E. Sistemul axiologic și ideologic al societăţii.
150. Conceptul de boală are mai multe dimensiuni, evidențiați care sunt acestea:
A. Dimensiunea biologică, boala este o stare a organismului sau a unei părţi din organism în care funcţiile sunt afectate sau deranjate de factori interni sau externi.
B. Dimensiunea plurifactorială, boala poate fi definită drept o stare finală, rezultat al unei combinaţii a factorilor ecologici şi comportamentali.
C. Interacţiunea predispoziţiilor genetice cu cele sociale, care plasează statistic individul într-o situaţie de risc mărit, ca urmare a unei alimentaţii neraţionale, dezechilibrate, de lungă durată, expunerii cronice la agenţii patogeni ai locului de muncă, stresului vieţii.
D. Dimensiunea interdisciplinară a bolii.
E. Dimensiunea politică a sănătății determinată de OMS.
151. În aspect interdisciplinar, scopul ştiinţelor comportamentului este:
A. Prevenirea bolilor şi promovare a sănătăţii.
B. Identificare a factorilor psihocomportamentali în etiologie, evoluţie şi tratamentul bolilor.
C. Creşterea calităţii vieţii, îmbunătăţirea îngrijirilor medicale şi în ultimă instanţă a sistemului şi politicii în domeniul medical.
D. Crearea unui model de comportament pentru prevenirea bolii.
E. Formarea unor tehnici de comunicare în relaţia medic – pacient – societate pentru schimbarea comportamentului.
152. În sens tehnic, scopul ştiinţelor comportamentului este:
A. Crearea unui model de comportament pentru prevenirea bolii.
B. Formarea unor tehnici de comunicare în relaţia medic – pacient – societate pentru schimbarea comportamentului.
C. Identificare a factorilor psihocomportamentali în etiologie, evoluţie şi tratamentul bolilor.
D. Identificarea aspectelor administrativ-regionale ale sănătăţii, boala ca problemă globală, iniţierea de politici medicale în domeniul bolii.
E. Constituirea aspectelor socio-juridice ale sănătăţii, boala ca problemă fiziologică, iniţierea de politici sociale în domeniul patologiilor.
153. Identificați seria de termeni care se referă la comportamente anormale:
A. Boală psihică și tulburări emoţionale.
B. Comportament neadecvat și tulburări comportamentale.
C. Tulburări psihice.
D. Boli cronice.
E. Boli rare.
154. Criterii de definire a anormalităţii sunt:
A. Criteriul existenţei la individ a unor stări de insecuritate, teamă, apatie, anxietate.
B. Criteriul explicării printr-o patologie fizică a comportamentului dezadaptativ.
C. Criteriul contextului social (normele şi valorile socio-culturale existente la un moment dat) în care se produce comportamentul.
D. Criteriul diminuării randamentului şi eficienţei individului.
E. Capacitatea autocritică a persoanei.
155. Identificați ce presupune personalitatea?
A. Omul socializat, care se atârnă conştient către drepturile şi obligaţiile cetăţeanului
B. Omul care posedă sentimentul demnităţii personale.
C. Omul ca înţelege măsura responsabilităţii sale faţă de activitatea sa.
D. Omul ca înţelege măsura responsabilităţii sale faţă de soarta familiei sale, a prietenilor şi poporului său.
E. Un reprezentat al speciei umane.
156. Indicați care sunt cele trei perspective metodologice complementare utilizate sociologie, inclusiv in sociologia medicala:
A. Perspectiva pozitivistă (studiază cauzele fenomenelor socio-medicale).
B. Perspectiva fenomenologică sau interpretativă (dezvăluie sensul actelor socio-medicale).
C. Perspectiva critică (studiază structurile sociale opresive, inegalitățile sociale și rolul lor în dinamica vieții socio-medicale).
D. Perspectiva antropologică (studiază parametri morfologici ai umanității).
E. Perspectiva dialectică (studiază parametri evaluativi ai societății).
157. Metoda de cercetare sociologică include următoarele elemente:
A. Enunțurile teoretice fundamentale admise ca referințe pentru structura paradigmatica a unei teorii ce se transforma in principii metodologice de abordare a realității sociale.
B. Metodele și tehnicile de culegere a datelor empirice (observația, experimentul, ancheta, studiul de caz, experimentul clinic, trialurile clinice).
C. Tehnicile și procedurile de prelucrare a datelor empirice, de ordonare, sistematizare și corelare a acestora, pentru dezvăluirea semnificațiilor lor teoretice;.
D. Procedeele de analiză, interpretare și construcție sau reconstrucție teoretică, pe baza setului de date empirice, în vederea elaborării de descrieri, tipologii, explicații și predicții teoretice.
E. Procesul de cercetare, la perspectiva teoretica adoptată în procesul cunoașterii realității de catre cercetător.
158. Scopul și obiectivele principale ale medicinei sociale sunt:
A. Creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie.
B. Prevenirea deceselor evitabile sau premature.
C. Îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe termen lung sau disfuncţii.
D. Ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii.
E. Crearea unui model de comportament social care să corespundă și să se adapteze la obiceiurile nocive ale comunității.
159. Cazurile de malpraxis sunt examinate doar într-un cadru instituțional, implicând unul sau câteva componente, indicați care sunt acestea:
A. Etico-bioetic.
B. Administrativ și economic.
C. Medical și juridic.
D. Social și executiv.
E. Antropologic și legislativ.
