Fizio 4

Questão	Responda
Plasma	Plasma, obţinută prin centrifugarea sângelui recoltat pe un anticoagulant, este un lichid uşor gălbui, opalescent
Culoare plasma	tulbure prin creşterea conţinutului de lipide (hiperlip, diabet) roşie, în condiţii de hemoliză brună, în icter incoloră, în anemie
Compoziţia chimică a plasmei	 90% apă  10% reziduu uscat
reziduu uscat	o 9%- substanţe organice o 1% substanţe anorganice: cloruri, fosfaţi, sulfaţi…de Na+, K+, Ca+2, Mg+2
substanţe organice	 Proteice azotate  Neproteice azotate  Neazotate
 Proteice azotate	proteine plasmatice (8%) – albumine(3g%), globuline (4.5g%), fibrinogen
 Neproteice azotate	uree, acid uric, creatină, creatinină, amoniac, aminoacizi, polipeptide
 Neazotate	glucide, lipide, acid lactic, acid citric, acid oxalic, alcool etilic
euproteinemie	7-8 g%)
Hiperproteinemie	proteine peste 8g%
Hiperproteinemie aparentă fiziologică	transpiraţii abundente, aport hidric scăzut
Hiperproteinemie aparenta patologică	vărsături, diaree, diureză crescută
Hiperproteinemie reală	infecţii cronice, plasmocitom
Hipoproteinemie	proteine sub 6.5 g%
Hipoproteinemie aparentă (hemodiluţie)	ingestie crescută de lichide
Hipoproteinemie reală	a) malnutriţie (insuficienţa aportului) b) maldigestie,malabsorbţie(deficienţe) c) tulburări de sinteză (afecţiuni hepatice) d) pierdere excesivă: supuraţii cronice, hemoragii repetate, arsuri extinse, boli renale
Rolul proteinelor plasmatice	1. presiunea coloid-osmotice a plasmei 2. realizarea unei curgeri continue a sângelui; curgere continuă, prin vâscozităţii sângelui 3. nutritiv, fiind depozit de aminoacizi şi proteine pentru organism 4. de transport: ioni, metale, metaboliţi, hormoni şi medicamente 5. menţinerea pH-ului, prin sis. tampon 6. apărarea organismului- imunoglob. 7. coagulare şi fibrinoliză
Electroforeza	Electroforeza se bazează pe migrarea proteinelor în câmp electric continuu (se poate face pe gel de agar, acrilamida, etc).
Viteza de migrare in electroforeza depinde de:	-intensitatea curentului; -încărcătura electrică a particulei, dependentă de pH si punctul izoelectric al proteinei; -forma moleculei
Care migreaza cel mai departe	Albuminele au punctul cel mai îndepărtat şi se vor încărca negativ, migrând primele spre catod
Albumine - procent, sinteza	(grup omogen) • 56-60 % • se sintetizează în ficat
Albumine - rol	1. transportul de hormoni, bilirubină, medicamente (penicilină, cardiotonice) 2. nutritiv, rezervă de proteine şi aminoacizi 3. realizează peste 80% din presiunea coloid-osmotică a sângelui
α 1 globuline (procent, continut)	• 3-5% • includ glicoproteine, lipoproteine, mucoproteine, proteina transportoare a vitaminei B12 , a hormonilor tiroidieni, eritropoetina
α 2 globuline (procent, continut)	• 7-9% o α 2 macroglobulina o kininogen (parte a sistemului kininoformator) o angiotensinogen o ceruloplasmina  haptoglobina
o α 2 macroglobulina	rol de antiprotează
o kininogen (parte a sistemului kininoformator)	este sintetizat în ficat; sub acţiunea kalikreinei duce la formarea de kinine vasodilatatoare
o angiotensinogen	ficat -(renina @ischemie renala)-> angiotensgn -> angiotens1 -> angiotens 2 -> vasoconstr, aldosteron sis renină – angiotensină – aldosteron SRAA
o ceruloplasmina	30-32mg% ; sintetizată în ficat, transportă Cu -creşte sub acţiunea estrogenilor, în sarcină sau după anticoncepţionale; în toate procesele inflamatorii acute; în afecţiuni care evoluează cu lezarea ţesuturilor
boala Wilson	 Atunci când ceruloplasmina este scazută, Cu nefixat pe ceruloplasmină, se poate depune în ţesuturi, ficat şi corpi bazali, cu apariţia degenerescenţei hepato-lenticulare (boala Wilson)
Rolurile ceruloplasminei	- feroxidază: transformă Fe+2 în Fe+3, astfel că fierul poate fi încărcat pe transferină şi transportat la depozite - îndepărtează radicalii superoxid - este implicată în reacţiile de fază acută (proteină de fază acută)
 haptoglobina	împiedică pierderea hemoglobinei pe cale renală, unde la pH acid aceasta ar precipita în tubii uriniferi, determinând apariţia insuficienţei renale şi, de asemenea, astfel sunt apărate depozitele de Fe
β-globulinele	• 10-12% • β1-blobulinele - Transferina • β2-globulinele includ lipoproteine
Transferina	: transportă Fe de la organele de absorbţie şi depozitare la cele de utilizare; celulele precursoare ale eritrocitelor pot prelua Fe necesar sintezei hemoglobinei doar de pe transferină; Fe liber în lichidul interstiţial nu poate fi captat de precursorii eritrocitelor.
scaderea transferinei	Transferina este scăzută în infecţii cronice. Scăderea transferinei duce la modificări ale fixării şi transportului Fe, cu apariţia de anemii.
γ-globulinele	• 16-18% Nou-născutul la termen are aceleaşi valori ale anticorpilor ca şi mama. Scad in primele 2 luni, cresc in lunile 4-5, nivel de adult @ 2 ani. (scazut in caz de aport insuf. de prot. si bilirubina ridicata) Crescute la varstnici
Agamaglobulinemia	poate fi congenitală sau dobândită şi necesită tratament substitutiv. Se însoţeşte de scăderea rezistenţei la infecţii microbiene fără a fi afectată rezistenţa la infecţii virale.
sisteme proteolitice majore	sistemul coagulării sistemul fibrinolizei sistemul kininoformator sistemul complementului
• α1 – antitripsina	- inhibă trombina, plasmina cât şi sistemele coagulării şi kininoformator; inhibă şi enzimele proteolitice eliberate de leucocite în timpul reacţiilor inflamatorii
Deficitul de antitripsină	duce la apariţia emfizemului pulmonar ce constă în distrugerea structurilor alveolare. În procesele inflamatorii leucocitele eliberează elastaza (enzimă proteolitică) ce determină distrugerea structurilor alveolare.
• α2 - macroglobulina	inhibă plasmina, şi în felule acesta fibrinoliza; se fixează la suprafaţa endoteliului vascular şi protejează celulele endoteliale de proteazele existente în sânge.
Substanţe organice azotate neproteice	Provin din: 1. procese de catabolism proteic (uree, NH3, acid uric, creatină, creatinină, indican) 2. absorbţia intestinală (aminoacizi) 3. eliberare în sânge de către unele glande endocrine (hormoni polipeptidici); substanţe cu rol biologic (kinine, angiotensina)
Ureea (~25mg%)	se formează în ficat din reacţia NH3+CO2 În boli heptice cronice, NH3 nu e convertit în uree devenind toxic explicând astfel apariţia fenomenelor toxice ce însoţesc insuficienţa hepatică.
Acidul uric +cresteri	(3-5 mg%) se formează din metabolismul acizilor nucleici şi bazelor purinice Creşte la persoanele care consumă carne în cantitate crescută, în special vânat, viscere de animale, la cei cu gută, leucemie, poliglobulie, unele anemii şi în unele boli ce evoluează cu distrucţie tisulară
Creatina şi creatinina	rezultă din metabolismul muscular
Substanţele organice azotate neproteice - cresteri	-insuficienţa renală => uremie -se intensifică catabolismul proteic (în stări febrile, hemoragii digestive, hipertiroidism).
Leucocite - caracteristici	-au toate componentele celulare -metabolism celular extrem de intens. -nu sunt celule specifice doar sangelui  Durata de viata a granulocitelor : ~10 zile
Localizare leucocite	• 5% din leucocite sunt in circulatie (4-8 ore) • 38% se gasesc in maduva osoasa (~3-4 zile, diviziune si maturatie) • 57% sunt in tesuturi (4-5 zile) +LCR, limfa...
Functia leucocitelor	– apara organismul fata de bacterii si virusuri si celule tumorale - sunt adevarate “echipe de curatenie”- indepartand celulele moarte si resturile rezultate din procesele de fagocitoza, pregatind astfel procesele de cicatrizare si reparare tisulara
Leucocite - nr + anomalii	5000-8000 leucocite /μl >10 000 /μl - leucocitoze <4000/ μl - leucopenie
Leucocitoze fiziologice	• La nou-nascut : 20.000/ μl – 30.000/ μl, scad dupa 1 saptamana • In primul an de viata • ultimele 2 trimestre de sarcina (12.000-13.000/ μl), si o saptamana dupa • menstruatie • Efort fizic • In cursul emotiilor (creste viteza sg) • Postprandial
Leucocitozele patologice pot fi :	a) adaptative b) neadaptative - leucemia
Leucocitozele patologice adaptative	reversibile in infectii bacteriene acute si in toate distructiile tisulare ex: reactia leucemoida : numarul leucocitelor este peste 30 000/mm3, dar sub 100000/mm3, nu exista elemente tinere medulare in sangele circulant si reactia este reversibila
Leucocitozele patologice neadaptative - leucemia	Numarul leucocitelor depaseste 100.000/mm3, sunt prezente elemente tinere medulare in sangele periferic si reactia este ireversibila.
Leucopenii	-infectii virale (rubeola,rujeola, gripa, hepatita) -infectii bacteriene (febra tifoida, bruceloza) -parazitoze (malaria) -iradiere cu raze X, radioterapie, administrare de substante (unele antibiotice, chimioterapie
Tipuri de leucocite	A. Granulocite (cu nucleu segmentat si numeroase granulatii in citoplasma) : Neutrofile 56-60% ; Eozinofile (1-3%) ; bazofile (0,15-0,5) B. Agranulocite (cu nucleu nesegmentat si granulatii ce nu pot fi vizualizate la MO) : Limfocite (25-35%) ; Monocite (4-8%)
Granulocite caract. comune	• Forma sferica • Diametru de 1,5 ori diametrul hematiilor • Nucleu cu mai multi lobi uniti intre ei prin punti fine • Au granulatii citoplasmatice colorate specific cu May-Grünwald-Giemsa si continut enzimatic specific • Au o importanta capacitate de fagocitoza
Neutrofile	 Nucleu polilobat (segmentat 3- 6-7 lobi) : neutrofilele tinere sunt nesegmentate, cele varstnice sut segmentate in 5-7 lobi  Au granulatii mici, numeroase, colorate in violet - lizozomi, de 2 tipuri, primare si secundare, si contin numeroase enzime antibacteriene, proteolitice  Capacitate speciala de fagocitoza, fiind prima linie de aparare antimicrobiana in tesuturi (mobilitate crescuta, 20-40 microm/min si echipament enzimatic bogat)  Numarul lor creste - neutrofilie – in infectiile bacteriene acute (neutrofile tinere)  Neutrofilele mature au pe membrana receptori pentru fragmentul Fc al IgG si pentru componentul C3 al complementului
Eozinofilele	 Nucleu bilobat, in desaga ; granulatii mari, putine, rosu intens  in mucoasa intestinala, plamani  Continut special de enzime : peroxidaza, proteina bazica majora , arilsulfataza B  Cresterea numarului de Eo (eozinofilie) apare in reactii alergice si parazitare  Scaderea nr de eozinofile (eozinopenie) apare dupa administrarea de glucocorticoizi
proteina bazica majora , arilsulfataza B	proteina bazica majora (rol in distrugerea larvelor de paraziti), arilsulfataza B (rol in inactivarea leucotrienelor eliberate de mastocite in cursul reactiilor de hipersensibilitate imediata)
Bazofilele	- nucleu trilobat ; in citoplasma, granulatii inegale, albastre, care contin histamina, enzime proteolitice si un factor chimiotactic pentru eozinofile
Bazofile - rol in reactiile alergice	In prezenta complexelor Ag-Ac, in special cand anticorpii sunt IgE, bazofilele se degranuleaza si elibereaza continutul granulelor (histamina). Se produce in special o vasodilatatie (histamina) si aflux de polinucleare eozinofile
Bazofile - crestere	- Numarul lor creste in mixedem, infectii virale (varicela), mieloleucoza (un tip de leucemie) si scade rapid sub actiunea ACTH, glucocorticoizilor, h. tiroidieni.
mastocite - locatie, formare	Bazofilele din tesuturi se numesc mastocite. Ele sunt localizate in jurul vaselor de sange, pe peretii externi, in organe bogate in tesut conjunctiv : piele, plamani, tub digestiv, prostata, glanda mamara. Se formeaza in maduva hematogena din aceeasi celula suse ca si bazofilele, carora le seamana morfologic, dar au in plus in granulatii heparina.
Degranulare mastocite	Degranularea lor se poate face sub actiunea agentilor mecanici (piele) a factorilor fizici (caldura, raze UV – eritem solar) sau a reactiilor Ag-Ac ce au loc pe suprafata mastocitului
Agranulocite Caracteristici comune	 Nucleu nesegmentat: rotund sau reniform  In citoplasma, granulatii ce nu se vad la microscopul optic
Monocitele	 Cele mai mari leucocite (24 microni)  Nucleu reniform  Granulatii foarte mici cu echipament enzimatic bogat : enzime proteolitice (peroxidaza, esteraza) si lipolitice, cu capacitate crescuta de fagocitoza @ tesuturi se transforma in macrofage  4 - 8% din leucocite
Monocite - cresteri si scaderi	 Cresc in anumite infectii virale, mononucleoza infectioasa, tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta, anumite intoxicatii  Scad sub actiunea glucocorticoizilor
Monocite - mod de functionare	In tesuturi, monocitele se transforma rapid in macrofage (2-3 ore), prin cresterea dimensiunilor, cresterea capacitatii de aderare si fagocitoza, cresterea activitatii enzimatice, dar cu disparitia capacitatii peroxidazice. Macrofagele din tesuturi nu mai revin in sange, se pot multiplica insa, iar durata lor de viata este de aproximativ 3 luni. Au rol esential in imunitate.
sistemul mononuclear-fagocitar	Toate macrofagele tisulare formeaza sistemul mononuclear-fagocitar (sistemul monocite-macrofage) sau, daca se adauga si cateva celule endoteliale specializate din maduva osoasa, splina si ganglionii limfatici, sistemul reticuloendotelial
sistemul reticuloendotelial locazlizare celule	piele (histiocite), alveolele pulmonare, ficat (celulele Kupffer), splina, ganglioni limfatici, os (osteoclaste), articulatii (celule sinoviale A), creier (microglie), glomerul renal
Limfocitele	 Celule cheie in imunitatea specifica  Au diametru variabil : mici (~hematii, majoritatea) si mari Prezente in toate tesuturile, except SNC  Nucleu mare, rotund, care ocupa aproape toata celula ; banda subtire de citoplasma la periferie  25 - 35% din leucocite
Limfocitele - variatii de numar	 Limfocitoze fiziologice : copii pana la 4-5 ani (chiar 50% la nou-nascut din S 2-3 de viata)  Limfocitoze patologice: infectii cronice, tuberculoza, sifilis, dupa transplant de organe  Numarul lor scade dupa administrare de glucocorticoizi
Fagocitele def,celule	Fagocitele sunt celule capabile sa fagociteze (« phagein » = a manca) agentii patogeni patrunsi in tesutul conjunctiv din piele si mucoase. Principalele fagocite sunt neutrofilele, cu o putere remarcabila de a actiona in conditii de anaerobioza, si macrofagele. Si eozinofilele au capacitate de fagocitoza, dar redusa, degradand mai ales paraziti, pe care nu ii fagociteaza, ci ii inconjoara si elibereaza enzimele continute in granulatii.
"barierele organismului"	In mod normal, pielea si mucoasele sunt intacte (bariera fizica, bariera chimica –secretii toxice pentru bacterii). Daca se depasesc aceste bariere superficiale, agentii patogeni patrunsi in tesuturi sunt intampinati de a doua linie de aparare, reprezentata de proteinele anti-microbiene si celulele fagocitare, care vor incerca sa localizeze agresiunea, impiedicand raspindirea in tesuturi. Aceasta reactie locala e recunoscuta prin procesul inflmator pe care il declanseaza.
Macrofagele	Macrofagele (« marii mancatori), cele mai importante fagocite se formeaza din monocitele ce parasesc sangele si patrund in tesuturi. Pot sa fie celule libere (macrofagee alveolare, intraepidermice), care cauta agenti patogeni in spatiile interstitiale, sau fixe, localizate in anumite organe (microglia sistemului nervos, celulele Kupffer etc.).

Próximo

Descrição

Resumo de Recurso

Semelhante

	Criado por Andrei Tise aproximadamente 9 anos atrás