Clasificarea oaselor. După localizare în corp se descriu:
Oasele craniului
Desmale (primare)
Oasele trunchiului
Condrale (secundare)
Oasele membrelor
Clasificarea oaselor. După structură şi formă sunt oase:
Spongioase
Plate
Tubulare
Sesamoide
Pneumatice
Clasificarea oaselor. După dezvoltare oasele se divid în:
Polimorfe
Scurte
Condro-desmale
Osteonul reprezintă:
Lamelele osoase din jurul diafizei
Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
Lamelele osoase din jurul canalului medular
Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
Lamelele osoase din jurul metafizei
Creșterea osului în grosime are loc pe contul:
Cartilajului hialin
Cartilajului fibros
Periostului
Cartilajului epifizar
Fasciilor
Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
Endostului
Cartilajului articular
Cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
Pericondrului
Punctele de osificare primare apar:
În prima jumătate a perioadei intrauterine
Imediat după naștere
În a doua jumătate a perioadei intrauterine
Până la vârsta de 8 ani
După vârsta de 10 ani
Au rol de protecție a viscerelor:
Oasele tubulare
Oasele spongioase lungi
Unele oase plate
Unele oase mixte
Oasele aerofore
Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
Mixte
Aerofore
Realizează funcţii de pârghii:
Oasele spongioase
Oasele plate
Oasele mixte
. Diplöe reprezintă:
Substanţa spongioasă a epifizelor
Substanţa spongioasă a oaselor carpiene
Substanţa spongioasă a oaselor bolții craniului
Substanţa spongioasă a sternului
Substanţa spongioasă a vertebrelor
Sunt localizate în tendoanele unor mușchi din vecinătatea articulațiilor:
Oasele fonticulare
Oasele suturare
Oasele spongioase scurte
Oasele sesamoide
Sunt localizate în masa tendoanelor:
Oasele tubulare lungi
Îndeplinesc rolul de braț lung al pârghiilor de viteză:
Posedă diafiză:
Sunt modelate în raport cu oasele cu care contactează:
Feţele articulare
Proeminențele osoase
Fosele şi şanţurile
Orificiile şi canalele
Diafiza
Osul realizează:
Funcția hematopoietică
Funcția de sprijin.
Funcția de protecție.
Funcția de locomoție.
Funcția de limfopoieză
Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
Oseina
Osteonul
Măduva osoasă roșie
Osteocitul
Sistemul haversian
La sistemul osos se referă noţiunile:
Miotom
Osteon
Periost
Măduvă roşie
Ectoderm
Funcţiile biologice ale osului ca organ:
De creştere
Hematopoetică
De locomoţie
Regenerare
De protecţie
Porţiunile unui os tubular lung la adult :
Metafiza
Apofiza
Corticala
Epifiza
Există următoarele tipuri de centri de osificare:
Tuberculari
Secundari
Epicondilari
Primari
Auxiliari
Punctele de osificare secundare apar:
Substanța osoasă spongioasă este prezentă în:
Oasele tarsiene
Stern
Diafizele oaselor tubulare
Epifizele oaselor tubulare
In structura osului la oamenii maturi pot fi evidențiaţi osteoni:
În dezvoltare
Fragmentaţi
Maturizaţi
Deformaţi
În stare de resorbţie
Formaţiuni structurale ale osului sunt:
Stratul cambial
Stratul de osteoni
Pericondrul
Endostul.
Periostul
In periost la copil deosebim următoarele straturi:
Cambial
Endostal
Adventiceal
Endocondral
Fibroelastic
Dispoziţia trabeculelor osoase corespunde cu:
Axa osului
Direcţia fibrelor musculare
Direcţia liniilor de presiune
Axele de mişcare în articulaţii
Direcţia liniilor de tracţiune
Distingem tipurile de osteogeneză:
Encondrală
Pericondrală
Periostală
Medulară
Desmală
Oasele tubulare lungi:
Sunt constituite din corp şi 2 epifize
Participă la formarea cavităţilor corpului
Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
Funcţional reprezintă pârghii
Oase primare sunt:
Vertebrele
Parietalul
Mandibula
Frontalul (solzul)
Sternul
Sunt unele din oasele craniului:
Oase tubulare
Oase spongioase
Oase plate
Oase mixte
Oase aerofore
Sunt mici, plate şi inconstante:
Sunt determinate de tracţiunea exercitată de muşchi:
Proeminenţele osoase
Epifizele
Servesc pentru trecerea tendoanelor, vaselor şi nervilor:
Șanţurile
În componenţa scheletului axial intră:
Craniul
Oasele centurii scapulare
Coastele
Oasele coxale
Coloana vertebrală