CS. Inima se dezvoltă din:
Ectoderm
Tubul intestinal primitiv
Endoderm
Somite
Mezoderm
CS. Pe peretele posterior al atriului drept se află:
A. Orificiul atrioventricular drept
B. Orificiul atrioauricular drept
C. Creasta terminală
D. Tuberculul intervenos (Lower)
E. Nimic din cele menţionate
CM. Pe faţa septului interatrial, orientată spre cavitatea atriului stâng se disting
A. Zona deprimată care corespunde fosei ovale
B. Limbul fosei ovale (inelul Vieussens)
C. Valvula orificiului oval (Parchappe)
D. Foseta preseptală
CS. Cu privire la muşchii papilari:
A. Reprezintă formaţiuni rudimentare
B. Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare
C. Deschid valvele atrioventriculare în timpul diastolei
D. Menţin coardele tendinoase mereu încordate
E. Toate false
CS. In stare normală apexul inimii se proiectează:
A. La nivelul coastei V pe linia medioclaviculară
B. La nivelul apofizei xifoide a sternului 1,5 lățimi de deget spre stânga
C. În spațiul intercostal III cu 1,5 cm medial de linia medioclaviculară stângă
D. În spațiul intercostal V pe linia medioclaviculară stângă
CS. Zgomotul provocat de valva mitrală se aude mai deslușit:
A. În spațiul intercostal II din stânga, lângă stern
B. În spațiul intercostal V din stânga, lângă stern
C. În spațiul intercostal V pe linia medioclaviculară stângă
D. În spațiul intercostal V din dreapta, lângă stern
CM. În dezvoltarea inimii pot fi evidențiate 3 etape principale:
Definitivarea atriilor
Formarea tubului arterial, deplasarea caudală şi rotația
Definitivarea septelor
Formarea cavităților
Definitivarea valvelor
CM. Forma inimii depinde de:
Presiunea abdominală
Vârsta individului
Poziția ei
Genul individului
Tipul constituțional al individului
CM. Faţa anterioară (sternocostală) a cordului, aflat în poziția lui anatomică e formată de:
Ventriculul stâng
Atriul drept
Auricula stângă
Ventriculul drept (în cea mai mare parte)
Venele pulmonare
CM. Atriul drept:
A. Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
B. Se află anterior de venele pulmonare drepte
C. În peretele său se află nodul sinuatrial
D. Conține mușchi papilari
E. Primește venele cave
CM. Topografia normală a inimii depinde de:
Grosimea păturii de țesut celuloadipos subcutanat
Gradul de dezvoltare a mușchilor toracelui
CM. Cu privire la structura peretelui cardiac:
A. Cel mai gros strat al peretelui cardiac este miocardul
B. Miocardul atriilor e situat in trei straturi, al ventriculilor - în două
Endocardul reprezintă stratul intern
Pericardul acoperă cordul din exterior
E. Cuspidele constituie duplicaturi ale epicardului
CM. Țesutul celuloadipos al inimii este distribuit:
A. În șanțul coronarian
B. Pe faţa posterioară a ventriculului stâng
În șanțul interventricular
În incizura apexului cardiac
E. Pe suprafaţa anterioară a ventriculului drept
CM. Valva atrioventriculară dreaptă:
Are trei cuspide - anterioară, posterioară și septală
E dotată cu trei mușchi papilari
E atașată orificiului atrioventricular drept
Cuspidele ei sunt formate în cea mai mare parte din duplicatura epicardului
Prin ea atriul drept comunică cu ventriculul
CM. Valva mitrală:
E dotată cu două cuspide - anterioară şi posterioară
Fiecare cuspidă a ei e legată cu ambii mușchi papilari - anterior si posterior
Se proiectează în spațiul intercostal III din stânga, în imediata apropiere de stern
Focarul ei de auscultație se află în spațiul intercostal V din stânga la 8-9 cm lateral de linia mediosternală
Nimic din cele menționate
CM. Cu privire la interiorul atriului drept:
A. Peretele anterior e rugos, iar cel posterior e neted
B. Peretele auricular e neted
C. Orificiul de deschidere al venei cave superioare e dotat cu valvulă
D. Sinusul coronar se deschide pe peretele posterior
E. Fosa ovală poate fi observată mai jos de orificiul de deschidere a sinusului coronar
CS. Pe peretele posterior al atriului stâng se află:
A. Orificiul venei cave inferioare
B. Orificiile venelor pulmonare
C. Orificiul sinusului coronar
D. Fosa ovală
E. Orificiul atrioventricular stâng
CM. Pe faţa septului interatrial, orientată în cavitatea atriului drept pot fi observate elementele:
Fosa ovală
Limbul fosei ovale (Vieussens)
Tuberculul intervenos (Lower)
Foseta preseptală
Zona deprimată corespunzând fosei ovale
CM. Cu privire la inima fătului:
Atriul drept se dezvoltă parţial din cornul drept al sinisului venos
Sinusul coronar provine din vena cardinală comună stângă
Orificiul oval e o reminiscenţă a orificiului din septul primar
Peretele ventriculului stâng e mai gros ca a celui drept
Presiunea sângelui din atriul drept e mai mare decât a celui din atriul stâng
CM. Cu privire la proiecția inimii:
În condiții de normă şocul apexian poate fi palpat în spațiul intercostal V la o distanţă de 9 cm spre stânga de linia mediosternală
Linia limitrofă superioară trece la nivelul marginii superioare a cartilajelor costale III
Linia limitrofă dreaptă se întinde intre cartilajele costale III si V cu 1-2 cm lateral de marginea dreaptă a sternului
Apexul se află la 1-2 cm medial de linia medioclaviculară stângă în spațiul intercostal VI
Linia limitrofă inferioară coincide cu dreapta trasată prin spaţiile intercostale V din ambele părți
CM. Complexul morfofuncțional al inimii care reglează circulația sângelui într-o singură direcție este constituit din:
Aortă
Valve
Coarde tendinoase
Mușchi papilari
Inele fibroase
CM. Formele inimii sunt:
Rombică
Ovală
Sferoidă
Cor pendulum
Conică
CS. Sinusul transvers al pericardului este spațiul delimitat de:
Vena cavă inferioară şi venele pulmonare stângi
Aorta cu trunchiul pulmonar şi faţa anterioară a atriilor
Venele pulmonare drepte şi vena cavă superioară
Venele cave superioară şi inferioară
Trunchiul pulmonar şi faţa posterioară a atriilor
CS. Sinusul oblic al pericardului e situat între:
Aortă şi trunchiul pulmonar
Venele pulmonare drepte si vena cava superioara
CM. Cu privire la pericardul fibros:
Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei
E separat de stern prin țesut celuloadipos
În regiunea vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora
E tapetat din interior cu foiţa parietală a endocardului
Este parte componentă a tunicii seroase
CM. Cu privire la pericardul seros:
Constă din doua foiţe - parietală şi viscerală
Foiţa lui viscerală constituie epicardul
Produce lichidul pericardic
E fixat de stern prin ligg. sternopericardiaca
Toate false
CM. Cu privire la cavitatea pericardului:
E delimitată de foiţele parietală şi viscerală a pericardului seros
Reprezintă un spațiu capilar
Conține o cantitate mică de lichid seros
I se disting sinusurile transvers, oblic şi interauricular
Comunică cu cavitatea pleurei prin spaţiile perivasculare
