CS. Care din criteriile enumerate nu sunt caracteristice pentru dinții incisivi:
Au coroana în formă de daltă
Au o singură rădăcină de formă conică
Pe faţa masticatorie posedă doi tuberculi
Coroana incisivilor superiori este mai lată ca la cei inferiori
Rădăcina incisivilor inferiori este compresată bilateral
CS. Care dintre criteriile enumerate nu se referă la dinții premolari:
Sunt situați posterior de canini
Pe fiecare arcadă dentară sunt câte patru premolari
Pe faţa ocluzală a coroanei posedă 2 tuberculi
Au trei rădăcini
În secțiune transversală coroana are forma rotundă sau ovală
CS. Care din afirmațiile enumerate referitoare la dinți este incorectă:
Sunt alcătuiți din coroană, col și rădăcină
Se fixează in alveola dentară prin gomfoză
Au funcția de a capta, decupa si a tritura alimentele
Rădăcinile se unesc cu alveola dentară prin intermediul periodontului
Ca compoziție chimică cimentul se aseamănă cu oasele
CS. Una din afirmaţiile ce urmează nu se referă la glanda sublingvală:
Elaborează un secret preponderent de tip mucos
Este situată pe faţa superioară a mușchiului milohioidian
Ductele sublingvale mici se deschid în vestibulul bucal
Ductul mare al glandei se deschide în caruncula sublingvală
Proeminența ei formează plica sublingvală
CM. Coroana dentară are următoarele feţe:
Lingvală
Externă
Vestibulară
Ocluzală
Aproximale
CM. După forma coroanei și localizare se disting dinți:
Deciduali
Permanenți
Incisivi
Molari
Premolari
CM. Pentru dinții canini sunt caracteristice următoarele criterii:
Au coroana de formă conică cu vârf acuminat
Au o singură rădăcină de formă conică, compresată bilateral
Marginea secantă este îngustă şi formează o creastă decupantă
Rădăcina caninilor inferiori este mai scurtă ca la cei superiori
Uneori caninii inferiori pot avea rădăcina bifurcată.
CM. Trei din afirmațiile de mai jos sunt corecte pentru dinții molari:
Dimensiunile lor diminuează în direcție antero-posterioară
Pe faţa triturantă posedă 3 - 5 tuberculi
Molarii inferiori posedă 3 rădăcini, cei superiori 2 rădăcini
Coroana lor are o formă cuboidă
Dimensiunile lor cresc în direcție antero-posterioară
CM. Selectați trei afirmații corecte referitor la erupția dinților permanenți:
Erupția dinților la fetițe se produce mai timpuriu ca la băieței
Molarii trei erup la vârsta de 16 - 26 ani
Primii erup premolarii II fiind succedați de molarii II
Primii erup molarii I inferiori, fiind succedați de incisivii mediali
Primii erup caninii superiori
CM. Cu referinţă la glandele cavității bucale:
Se împart in glande salivare mari si mici
Cele mici sunt situate in profunzimea mucoasei sau în baza submucoasă
Glandele mici sunt lipsite de ducturi şi elimină secretul în sânge
Cele mai numeroase sunt glandele labiale si palatine
Elimină secret seros, mucos şi mixt
CM. Care din caracterele următoare se referă la glandele salivare mari:
Sunt pare
Sunt situate în cavitatea bucală
Posedă ducturi ce se deschid în cavitatea bucală
După secretul eliminat sunt: seroase, mucoase şi mixte
Din ele fac parte glandele labiale, palatine şi lingvale
CM. Pentru glanda parotidă sunt caracteristice 3 din criteriile enumerate mai jos:
Are o formă regulată şi este de tip mucos
Este amplasată in fosa submandibulară
Are consistenţă moale şi structură lobulară
Ductul glandei (Stenon) se deschide in vestibulul bucal
La exterior este acoperită cu o capsula de țesut conjunctiv
CM. 4 din următoarele criterii sunt caracteristice pentru glanda submandibulară:
Este alveolar-tubulară şi elimină secret mixt
Este situată în triunghiul submandibular
Este aderentă la foiţa superficială a fasciei cervicale
Ductul glandei se deschide în vestibulul bucal
Este acoperită cu o capsulă fină din țesut conjunctiv
CS. Cu privire la faringe:
Mucoasa tuturor etajelor faringelui e tapetată cu epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat
E separat de esofag prin planul orizontal, trasat inferior de corpul vertebrei C4
În componenţa pereţilor lui există muşchi striaţi şi muşchi netezi
Mucoasa nazofaringelui are o coloraţie mai deschisă decât cea a laringofaringelui
Componentele inelului limfoepitelial (Waldeyer) sunt derivate ale mucoasei faringiene
CM. Mușchii faringelui:
Sunt alcătuiți din fibre musculare striate
Conțin fibre musculare striate si netede reprezentate uniform
Sunt in număr de 5, dintre care 3 sunt circulari si 2 longitudinali
Mușchii constrictori formează pe linia mediană posterioară a faringelui sutura faringelui (raphe pharyngis)
Mușchii longitudinali ai faringelui sunt numiți si ridicători
CS. Care afirmații cu privire la faringele nou-născutului sunt incorecte:
Partea superioară a faringelui este înalta şi largă, cea inferioară scurtă şi îngustă
Marginea inferioară se află la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele СIII şi СIV
Lungimea faringelui este de cca 3 cm
Amigdala faringiană proemină în sens anterior
Componentele inelului limfoepitelial Pirogov-Waldeyer sunt bine dezvoltate
CS. Toate afirmaţiile referitoare la esofag sunt corecte, cu excepţia:
I se disting 3 porţiuni
La nou-născut măsoară 10-12 cm, la adult – 25-30 cm
E traversat de la dreapta la stânga de aorta descendentă
Pătrunde în cavitatea abdominală prin hiatul esofagian al diafragmei
Comportă trei strâmtori – cricoidiană, bronhoaortică şi diafragmatică
CS. Indicați afirmațiile corecte referitoare la esofag:
Are porțiunea cervicală, toracică şi abdominală
Tunica musculară a esofagului conține fibre musculare striate şi netede repartizate uniform
Musculatura striată este situată numai în partea inferioară a esofagului
Musculatura netedă este numai în partea superioară
Toate afirmațiile sunt corecte.
CS. Care din straturile enumerate nu este caracteristic pentru porţiunea cervicală a esofagului:
Tunica mucoasă
Baza submucoasă
Tunica musculară
Tunica seroasă
Adventicea
CM. Care din afirmațiile ce urmează nu sunt corecte pentru amigdala palatină:
Reprezintă un conglomerat de țesut limfoid de formă oblongat - ovală
Ocupă partea superioară a fosei tonsilare
Pe suprafața amigdalei se află un număr mare de cripte
Faţa laterală a amigdalei este orientată spre peretele laringelui
La distanţa de 1,0 - 1,5 cm posterior de amigdală trece artera carotidă internă
CS. Unul din enunţurile de mai jos referitoare la faringe e fals:
Este situat in regiunea capului şi gâtului
Este locul de intersecție a căilor digestivă şi respiratorie
Lateral de faringe sunt situate mănunchiurile vasculo-nervoase ale gâtului
Anterior de faringe se află cavitatea bucală şi nazală
Este separat de coloana vertebrală prin spațiul prevertebral
CM. Endofaringele comunică cu:
Tuba auditivă
Traheea
Cavitatea nazală
Cavitatea bucală
Cavitatea timpanică
CM. Selectați și notați afirmațiile corecte, referitoare la faringe:
Începe la baza craniului
La nivelul vertebrelor C6 - C7 trece în esofag
Trece în esofag la nivelul vertebrelor T2 – T3
Lateral de el sunt situate pachetele vasculo-nervoase ale gâtului
Faţa posterioară a faringelui aderă nemijlocit la corpurile vertebrelor
CM. Care din afirmațiile de mai jos referitoare la faringe sunt incorecte:
Este separat de fascia prevertebrală prin spațiul retrofaringian
Are lungimea de 18 - 20 cm
Se află posterior de cavitatea nazală, bucală şi laringe
Are lungimea de 12 - 14 cm
La nivelul vertebrelor C8 – T2 trece în esofag
CM. Faringele comunică direct cu:
Esofagul
CM. Muşchii faringelui:
Sunt alcătuiţi din fibre musculare striate
Conţin fibre musculare netede şi striate, repartizate uniform
Sunt în număr de 5, dintre care 3 sunt circulari iar 2 longitudinali
Fiecare muşchi constrictor al faringelui constă din 4 porţiuni, denumite conform formaţiunilor de la care începe
Muşchii longitudinali ai faringelui sunt supranumiţi ridicători
CM. Care din afirmațiile referitoare la esofag sunt corecte:
La maturi are lungimea de 25 - 30 cm
La nou-născut este de 10 - 12 cm
Începe la nivelul vertebrei T8 - T9
Conține numai fibre musculare netede
Se termină la nivelul vertebrei XI - XII toracice
CM. Cu privire la topografia esofagului:
Începe la nivelul vertebrei C4 - C6
Trece in stomac la nivelul vertebrei L1 - L2
Este dispus anterior de coloana vertebrală
Partea lui cervicală este plasată anterior de trahee
Pe de ambele flancuri ale porțiunii lui superioare se află nervii recurenți si arterele carotide comune
CM. Îngustările anatomice ale esofagului sunt localizate:
La trecerea faringelui in esofag
La intersecția esofagului cu arcul aortei
La intersecția cu bronhia stângă
La trecerea prin diafragmă
La nivelul trecerii in stomac
CM. Indicați îngustările fiziologice ale esofagului:
La intersecția cu bronhia principală stângă
La nivelul trecerii în stomac
CM. Cu privire la esofag:
Se deschide in stomac la nivelul vertebrei toracice XI-XII
Segmentul lui cervical este situat in spatele traheei
Inaintea treimii lui inferioare se află pericardul
Posedă tunica musculară formată dintr-un singur strat continuu de fibre musculare striate, orientate longitudinal
Plicele longitudinale ale mucoasei apar la copii la vârsta de 2 - 3 ani
La nivelul vertebrei toracice IV unde contactează cu arcul aortei comportă o dilatare
Mai jos de nivelul vertebrei toracice V trece din dreapta aortei, apoi din stângă acesteia
Înainte de a trece prin diafragmă se află anterior de aortă
La nivelul orificiului esofagian al diafragmei, are din faţă n. vag stâng, iar în spate cel drept
La nivelul trecerii in stomac stratul circular de mușchi formează un sfincter fiziologic
CM. Inelul limfoid faringian (Waldeyer) include amigdalele:
Palatine
Tubare
Laringiană
Faringiană
CS. Cu referinţă la peretele anterior al abdomenului. Indicați afirmația incorectă:
Se împarte în 3 etaje
Divizarea în etaje se efectuează prin liniile bicostară și bispinară
Hypogastrul se împarte în regiunile pubiană, hipocondriacă dreaptă şi stângă
Liniile verticale de împărțire sunt trasate pe marginile laterale ale mușchilor recți ai abdomenului
Rectul se proiectează in regiunea pubiană
CS. Toate afirmaţiile, referitoare la stomac sunt corecte, cu excepţia:
Peretele anterior este orientat înainte şi puţin în sus
Peretele posterior este orientat posterior şi spre dreapta
Curbura mică e îndreptată în sus şi spre dreapta
Curbura mare e orientată inferior şi spre stânga
Pe curbura mică se află incizura unghiulară
CS. În raport cu peritoneul stomacul are o poziție:
Intraperitoneală
Extraperitoneală
Mezoperitoneală
Retroperitoneală
Nu are nici un fel de raporturi cu peritoneul
CS. Stomacul este legat de organele vecine prin ligamentele enumerate, cu excepția celui:
Hepatogastric
Gastroduodenal
Gastrocolic
Gastrolienal
Gastrofrenic
CS. Stomacul în formă de cârlig este propriu persoanelor:
Dolihomorfe
Brahiomorfe
Mezomorfe
De gen feminin
De vârstă înaintată
CS. La stomac se disting următoarele părți:
Curbura mică
Curbura mare
Cardică
Ostiul piloric
Ostiul cardic
CS. Tunica musculară a stomacului constă din 3 straturi:
Extern - circular, mediu - longitudinal, intern - oblic
Extern - oblic, mediu - circular, intern - longitudinal
Extern - longitudinal, mediu - circular, intern - oblic
Intern - circular, mediu - longitudinal, extern - oblic
Fibre de orientare diferită în toate straturile
CS. Pentru stomacul nou-născutului sunt specifice caracteristicile următoare, cu excepția uneia:
Are capacitatea de cca 30-35 ml
Ostiul cardic este la nivelul vertebrelor T8 - T 9
Ostiul cardic este îngust și nu permite regurgitarea conținutului gastric
Orificiul piloric este situat la nivelul vertebrelor T11 - T12
Are aspect fusiform
CS. Cu referinţă la topografia stomacului; afirmații incorecte:
Orificiul cardic se află puțin la stânga de nivelul vertebrelor T10 - T11
Orificiul piloric este situat din partea dreaptă a vertebrelor T12 - L1
Curbura mică este orientată înainte şi în sus
Curbura mare - în jos și spre stânga
Fornixul - spre stânga și în sus
CM. Topografia unui organ este caracterizată prin:
Sintopie
Stereotopie
Scheletotopie
Ortotopie
Holotopie
CM. Dimensiunile stomacului oricărui subiect sunt determinate de:
Vârstă
Gen
Deprinderile alimentare
Tipul constituțional
Factori ereditari
CM. Stomacul este în adiacenţă cu:
Colonul transvers
Splina
Diafragma
Rinichiul și suprarenala din dreapta
Lobul stâng al ficatului
CM. Pentru stomac sunt caracteristice următoarele părți:
Pilorică
Corp
Fundul
Duodenală
CM. Care din afirmații sunt corecte pentru topografia stomacului:
Se află 1/4 in hipocondrul stâng şi 3/4 în regiunea epigastrică
1/4 se află in regiunea epigastrică iar 3/4 în hipocondrul stâng
Orificiul cardiei se află la nivelul vertebrelor T10 - T11
Orificiul piloric se află la nivelul vertebrelor T12 - L1 (marginea stângă)
Orificiul piloric este situat la nivelul vertebrei T12 - L1 din dreapta
CM. Peretele anterior al stomacului contactează cu:
Lobul caudat al ficatului
Peretele abdominal anterior
CM. Peretele posterior al stomacului este în adiacenţă cu:
Colonul transvers şi mezocolonul lui
Este despărțit prin bursa omentală de faţa anterioară a pancreasului
Este in raport direct cu rinichiul stâng şi suprarenala stângă
Este in raport cu diafragma
CM. Tunica mucoasă a stomacului formează:
Pliuri gastrice
Vilozități
Arii gastrice
Foveole gastrice
Valvula pilorică
CM. În peretele stomacului se disting următoarele straturi:
Adventiceal
Seros
Subseros
Muscular
Mucos
CM. Cu referinţă la formele stomacului pe viu:
De con
Ampulară
De cârlig
De fund de sac
De ciorap
CM. "Area nuda" a stomacului este localizată pe:
Peretele anterior
Regiunea fundică
Nicio afirmație nu este corectă
CM. Care din termeni se utilizează la descrierea radioanatomică a stomacului:
Sacul digestor
Sinusul
Canalul egestor
Toți termenii enumerați
CS. Selectați afirmațiile corecte referitoare la duoden:
Este situat intraperitoneal
În porțiunea terminală are o dilatare numită bulbul duodenului
Porțiunea descendentă este în raport cu rinichiul stâng
Partea superioară este aderentă la stomac
În el se deschide ampula hepatopancreatică
CS. Pentru duoden sunt caracteristice toate afirmațiile cu excepția:
Nu are mezou si este situat retroperitoneal
Trece in jejun la nivelul vertebrei L3 din dreapta
În porțiunea lui descendentă se deschide ampula hepatopancreatică
Papila lui mare se află pe partea inferioară a pliului longitudinal
Superior de papila duodenală mare este situată papila duodenală mică
CS. Care din formele indicate ale duodenului este mai frecvent întâlnită:
Inelară
De ansă dispusă vertical
De ansă dispusă orizontal
De potcoavă
Duoden în „V”
CS. Prin care duct bila se scurge in duoden:
Hepatic comun
Cistic
Ducturile segmentare
Coledoc
Ducturile interlobulare
CS. Selectați afirmația corectă referitoare la jejun - ileon:
Ileonul are o culoare roz-pronunțată
Ansele jejunului sunt situate superior și la stânga
Peretele ileonului este mai gros
Jejunul are un diametru mai mic
Jejunul este de culoare gri-roz
CS. Intestinul subțire are următoarele porțiuni:
Duodenul
Porțiunea ascendentă
Porțiunea descendentă
Intestinul mezenterial
Porțiunea orizontală
CM. La intestinul subțire se disting următoarele porțiuni:
Jejunul
Ileonul
Cecul
CM. Porțiunea descendentă a duodenului:
Se dezvoltă din porțiunile anterioară şi mijlocie a intestinului primar
Se află anterior de rinichiul stâng
Este intersectată de rădăcina mezocolonului transvers
Este plasată la dreapta de coloana vertebrală
Are o lungime de 4 - 5 cm
CM. Porțiunea orizontală a duodenului:
Se află la nivelul vertebrei L-III
Traversează vena cavă inferioară
Este fixată de diafragmă prin m. suspensorius duodeni
Conține plice longitudinale
Este situată extraperitoneal
CM. Porțiunea ascendentă a duodenului:
Se dezvoltă din intestinul mijlociu
Posterior de ea se află aorta abdominală
Peste segmentul ei inițial trec vasele mezenterice superioare
Se termină cu flexura duodenojejunală
CM. Porțiunea superioară a duodenului:
Începe din stânga planului sagital median
Constituie marginea inferioară a orificiului epiploic
Se află anterior de vena portă
Este în raport cu lobul pătrat al ficatului
Pe peretele ei anterior se deschide canalul coledoc
CM. Duodenul:
Reprezintă prima porțiune a intestinului subțire
Are o lungime de aproximativ 25 cm
Cuprinde ca într-o potcoavă capul pancreasului
Constă din trei segmente
În fiecare segment se află papile duodenale
CM. Care dintre afirmațiile referitoare la structura duodenului sunt corecte:
Mucoasa formează numai plice circulare
Pliurile longitudinale scurte sunt situate doar in bulb
Posedă şi un pliu longitudinal pe peretele medial al porțiunii descendente
Glandele duodenale sunt situate in baza submucoasă
Glandele duodenale (Brunner) sunt amplasate in tunica mucoasă
CM. Spre deosebire de tunica mucoasă a ileonului tunica mucoasă a jejunului:
Formează plice circulare mai înalte si situate mai aproape una de alta
E de culoare roz
Conține foliculi limfatici agregaţi (Peyer)
Nu conține foliculi limfatici solitari
Este mai groasă
CM. Jejun-ileonul:
Reprezintă porțiunea mezenterială a intestinului subțire
Nu este separat de duoden printr-o zona de limitare precisă
Are o lungime medie de 5 - 6 m
Formează mai multe anse (14 - 16)
Începe la flexura duodenojejunală și se termină în unghiul ileocecal
CM. Care din formațiunile mucoasei intestinului asigură funcție imunitară:
Celulele endocrine
Celulele glandulare
Celulele caliciforme
Foliculii limfoizi agregaţi (Peyer)
Foliculii limfoizi solitari
CS. Alegeți varianta in care se succed segmentele intestinului gros:
Apendicele vermiform, cecul, colonul ascendent, colonul descendent, colonul transvers, colonul sigmoid, rectul
Cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul, canalul anal
Colonul ascendent, colonul descendent, colonul transvers, colonul sigmoid, rectul
Colonul descendent, colonul transvers, colonul ascendent, colonul sigmoid, rectul
Colonul sigmoid, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, rectul
CS. Apendicele vermiform; afirmații incorecte:
Pornește de la cec
Are o lungime medie de 8,6 cm
Din exterior este acoperit de peritoneu
Nu posedă mezou
Poate avea diferite variante de poziție
CS. Alegeți varianta corectă de asociere:
Cecul - mezoperitoneal
Colonul ascendent - intraperitoneal
Colonul descendent - mezoperitoneal
Colonul sigmoid - extraperitoneal
Rectul in integritate - extraperitoneal
CS. Afirmație corectă cu privire la apendicele vermiform:
Prin orificiul său se deschide in intestinul cec
Originea apendicelui se proiectează pe peretele abdominal anterior in punctul Lanz
Vârful apendicelui se află la mijlocul distantei: spina iliacă anterioară superioară din dreapta şi ombilic (punctul (Mac Burney)
Se află mezoperitoneal
Mai des poate avea poziție ascendentă retrocecală
CS. Afirmații corecte privind colonul descendent:
Este situat în regiunea abdominală laterală dreaptă
Este o continuare a colonului sigmoid
Pe faţa medială contactează cu ansele ileonului
Are o poziție intraperitoneală
Cu faţa posterioară este aderent la mușchiul pătrat al lombelor şi polul inferior al rinichiului stâng
CS. Afirmații incorecte referitoare la colonul sigmoid:
Este situat in fosa iliacă stânga
Trece in rect la nivelul articulației sacroiliace
Este situat mezoperitoneal
Lungimea lui variază intre 15 si 67 cm
Formează două anse cu formă si dimensiuni variabile
CM. Intestinul gros se deosebește de cel subțire prin:
Lumenul mai larg
Lungimea mai mică
Prezenţa la exterior a teniilor, a haustrelor şi a apendicelor epiploice
Existenţa unor segmente fixate
Prezenţa plicelor circulare
CM. Intestinul gros:
Are o lungime de 1,5 - 2 m
Diametrul lui transversal măsoară 5 - 8 cm
Conține plice semilunare
Mucoasa lui este prevăzută cu vilozități
Nu posedă pătură submucoasă
CM. Cecul; afirmații corecte:
Nu posedă tenii
Posedă un mezou scurt
E acoperit cu peritoneu
E localizat in fosa iliacă dreaptă
La persoanele adulte are o poziție variabilă
CM. Rectul; afirmații corecte:
Întreaga lui faţă anterioară e tapetată cu peritoneu
E prevăzut cu apendice epiploice
Tunica lui externă o constituie peritoneul sau adventicea
Conține plice transversale formate din tunica mucoasă și stratul circular de mușchi netezi
CM. Afirmații corecte cu referință la intestinul cec:
Este situat mai jos de unghiul ileocecal
Faţa posterioară aderă la mușchiul transvers al abdomenului
Are o poziție variabilă
Are lungimea de 6 - 8 cm
CM. Cu referință la colonul ascendent:
Se proiectează in regiunea abdominală laterală stângă
Se termină cu flexura hepatică
Are lungimea de cca 15 - 20 cm
Posterior este adiacent la mușchii pătrat al lombelor si transvers abdominal
Medial contactează cu ansele jejunului
CM. Colonul transvers:
Este dispus între flexura hepatică şi cea splenică
Are lungimea medie de 50 cm
Se continuă cu colonul ascendent
Prin intermediul mezenterului se fixează de peretele abdominal posterior
La indivizii dolihomorfi prolabează având forma de ghirlandă
Are flexură sacrală şi perineală
La matur are o lungime de 20 - 25 cm
Posterior de el la barbat se află prostata
Are o dilatare numită ampula rectală
Portiunea lui medie este situată intraperitoneal
CM. Rectul; afirmații incorecte:
În regiunea canalului anal stratul muscular circular formează sfincterul anal intern (voluntar)
Sfincterul anal extern este format de mușchii perineului și este involuntar
În regiunea canalului anal mucoasa formează pilierii anali
Depresiunile dintre pilierii anali se numesc sinusuri anale
Porțiunea inferioară a rectului este situată intraperitoneal
CM. Funcțiile intestinului rect:
De depozitare
Antianemică
Metabolică
De evacuare
Hematopoietică
CS. Cu privire la faţa viscerală a ficatului. Indicați afirmația incorectă:
Impresiunea gastrică se află pe lobul stâng
Impresiunea renală e situată pe lobul drept
Amprenta duodenului este pe lobul caudat
Procesul papilar e situat pe lobul caudat
Hilul hepatic este orientat în plan frontal
CS. Vezicula biliară e localizată:
În fosa vezicii biliare de pe faţa viscerală a ficatului
Între lobii pătrat și caudat
Între foiţele micului epiploon
Între lobii drept și pătrat
În poarta ficatului
CS. Vezicula biliară; afirmații incorecte:
Constă din corp, fund și col
Are o capacitate de 150 ml
Colul ei se continuă în canalul chistic
Mucoasa ei nu formează plice
Fundul ei se proiectează la nivelul intersecției arcului costal cu marginea laterală a mușchiului rect abdominal din dreapta
CS. Triada hepatică include:
Vena centrală, capilarele sinusoide și canaliculul biliar
Vena interlobulară, artera interlobulară si canaliculul biliar interlobular
Vena hepatică, artera segmentară și ductul hepatic segmentar
Vena lobulară, artera lobulară și ductul lobular
Artera lobară, ductul lobar, venele hepatice
CS. Faţa viscerală a ficatului poartă amprentele organelor, cu excepția:
Flexurii hepatice a colonului
Stomacului
Duodenului
Cardiei stomacului
Rinichiului şi suprarenalei
CS. Pe faţa viscerală a ficatului distingem următorii lobi, cu excepția:
Lobului pătrat
Lobului papilar
Lobului drept
Lobului stâng
Lobului caudat
CS. Pe faţa viscerală a ficatului distingem următoarele formațiuni, cu excepția:
Fisurii ligamentului rotund
Fisurii ductului venos
Șanțului venei cave inferioare
Hilului hepatic
Hilului biliar
CS. Canalul coledoc: afirmații incorecte:
E situat intre foiţele ligamentului hepatoduodenal
Trece anterior de porțiunea superioară a duodenului
Se află in dreapta arterei hepatice comune
Confluează cu ductul pancreatic formând ampula hepatopancreatică
Se află anterior de orificiul epiploic
CM. Ficatul; afirmații incorecte:
Nu posedă înveliș peritoneal
Se află anterior de rinichiul drept
Este situat in hipocondrul drept
Ocupă întreg spațiul subdiafragmatic
E de culoare roșie-brună
CM. Prin hilul aferent al ficatului trec:
Vena portă
Venele hepatice
Artera hepatică proprie
Canalul coledoc
Vase limfatice şi nervi
CM. Prin hilul hepatic aferent pătrund:
Artera hepatică comună
Nervi
Vase limfatice
CM. Prin hilul eferent trec:
CM. Lobulul hepatic:
Reprezintă unitatea morfofuncțională a ficatului
Are formă prismatică
E separat de lobulii vecini prin capilare sinusoide
Are în centru o venă centrală
Constă din lame formate din hepatocite
CM. Ficatul este fixat cu ajutorul ligamentelor:
Rotund al ficatului
Falciform
Coronar
Triunghiular drept şi stâng
Hepatofrenic
CM. Indicați căile biliare intrahepatice:
Ductul hepatic comun
Canaliculul bilifer
Ductul cistic
Ductul hepatic drept si stâng
Canaliculul interlobular
