CS. Organul reprezintă:
O formațiune constituita din trei tunici
Un element cavitar
Parte a organismului constituită dintr-un complex de țesuturi integrate in realizarea anumitor funcții
O formațiune parenchimatoasă așezată in cavitatea abdominală
O formațiune constituită din epiteliu, vase sangvine şi nervi
CS. Ca aparat de organe se consideră:
Organe a diferitor sisteme cu structură diferită antrenate în realizarea unei oarecare funcții
Organele regiunii cervicale
Organele situate în cavitatea bazinului mic
Organele ce îndeplinesc funcția de protecție
Organele situate la limita dintre cavitățile toracică şi abdominală
CS. Intestinul primitiv se dezvoltă din:
Ectoderm
Mezoderm
Endoderm
Dermatom
Miotom
CS. Din care foiţă embrionară se dezvoltă intestinul primar:
Din endoderm
Din ectoderm
Din sclerotomi
Din mezoderm
Din splanhnopleură
CS. Viscerele reprezint
Organe localizate numai în cavitatea abdominală
Sisteme de organe ce efectuează legătura organismului cu mediul ambiant
Organe sau complexe de organe localizate în afara cavităților corpului si realizând funcții necesare pentru menținerea vieții
Un complex de organe din cavitatea toracică, abdominală şi cea a bazinului mic
Complexul organelor din cavitatea toracică
CM. Sub aspect morfologic organele interne se împart în:
Seroase
Parenchimatoase
Avasculare
Epiteliale
Cavitare
CM. Funcțiile principale ale stromei organului:
Secretoare
Trofică
Hemopoietică
Excretoare
De sprijin
CM. La organele cavitare se disting următoarele tunici:
Mucoasă
Submucoasă
Musculară - netedă
Sinovială
Seroasă
CM. Mucoasei organelor cavitare i se descriu straturile:
Adventiceal
Lamelă musculară proprie
Strat epitelial
Bază subseroasă
Lamelă proprie (corion)
CM. Tunica externă (adventicea sau membrana seroasă) efectuează:
Legătura cu organele vecine
Legătura cu pereții cavităților
Formează cavități pentru organe
Formează ligamente
Legătura dintre organele cavitații abdominale şi cele din cavitatea toracică
CM. Țesut muscular striat există în componenţa următoarelor organe ale sistemului digestiv:
Duodenului
Apendicelui vermiform
Faringelui
Esofagului
Intestinului rect
CM. Din mezoul primar ventral se dezvoltă:
Ligamentul falciform al ficatului
Ligamentul rotund al ficatului
Ligamentul coronar și cele triunghiulare ale ficatului
Omentul mic
Mezoul colonului transvers
CM. Tunici seroase ale organismului sunt:
Peritoneul
Pleura
Adventicea organelor tubulare
Pericardul
Tunica vaginală a testiculului
CM. Care din formațiunile enumerate se dezvoltă din mezoul primar dorsal:
Mezenterul
Omentul mare
Ligamentul coronar al ficatului
CM. Porțiunile mezourilor primare ce fixează stomacul embrionului sunt:
Mezogastrul anterior (ventral)
Mezosalpingele
Mezorectul
Mezogastrul posterior (dorsal)
CM. Cavitatea abdominală se divide în:
Cavitatea peritoneală
Etajul supramezocolic
Etajul inframezocolic
Spatiul retroperitoneal
Bursa omentală
CM. Organe și vase sangvine amplasate în spațiul retroperitoneal:
Duodenul cu pancreasul
Rinichii și suprarenalele
Ureterele
Ficatul
Aorta şi vena cavă inferioară
CM. Tubului digestiv funcțional i se disting părțile:
Superioară sau craniană
Ingestivă
Inferioară sau caudală
Digestivă
Egestivă
CM. Partea ingestivă a tubului digestiv este constituită din:
Stomac
Esofag
Duoden
Faringe
Cavitatea bucală
CM. Partea digestivă a tubului digestiv include:
Intestinul subțire
Esofagul
Stomacul
Cecul
Colonul sigmoid
CM. Partea egestivă a tubului digestiv este formată din următoarele organe:
Ileon
Cec
Colon ascendent si transvers
Colon descendent, sigmoid si rect
CM. Dispozitivul anatomic antireflux al joncțiunii esofagogastrice este constituit din:
Membrana frenicoesofagiană (Laimer-Bertelli)
Stâlpii diafragmului
Unghiul His
Valva cardiei stomacului (Braune sau Gubarev)
Inelul muscular gastroesofagian
CM. In structura lor organele parenchimatoase includ:
Hil
Chisturi
Lobi
Segmente
Lobuli
CM. Poziția viscerelor abdominale depinde de:
Presiunea intraabdominală
Vârstă
Tipul constituțional
Gen
Caracterul fixației lor de peretele posterior al cavității abdominale
CM. Există următoarele variante de poziție a organelor:
Dolihovisceroza
Antevisceroza
Visceroptoza
Posterovisceroza
Visceronorma
CM. Porțiunea trunculară a intestinului primitiv se împarte în:
Intestinul superior
Proenteron
Metenteron
Intestinul inferior
Mezenteron
CM. Din porțiunea faringiană a intestinului primar se dezvoltă:
Jejunul
Faringele
CM. Din proenteron se diferențiază:
Pancreasul
CM. Din proenteron se diferențiază epiteliul
Porțiunii posterioare a cavitații bucale
Stomacului
Glandelor sublinguale si submandibulare
CM. Din mezenteron se dezvoltă:
Ileonul
Duodenul (parțial)
CM. Din metenteron se diferențiază:
Rectul
Colonul transvers 1/3 stângă
CS. Splanhnologia:
Include sistemele digestiv, respirator, urinar, reproductiv, inima, splina și glandele endocrine
Studiază doar organele interne
Include toate organele, situate în cavitățile corpului
Are același sens ca și viscerologia
Reprezintă un compartiment al anatomiei artistice.
CS. În profunzimea obrajilor este situat mușchiul:
Maseter
Milohioidian
Buccinator
Orbicular al gurii
Geniohioidian
CS. În vestibulul bucal se află:
Plicele glosoepiglotice
Papila parotidiană
Carunculele sublinguale
Papila incisivă
Tonsila linguală
CS. Care din mușchii enumerați mai jos participă la formarea planșeului bucal:
Mm. digastrici
M. stilohioidian
M. milohioidian
M. genioglos
M. palatoglos
CS. La persoanele edentate se constată:
Microcheilie
Ortohcheilie
Opistocheilie
Procheilie
Macrocheilie
CM. Uvula are menirea de a:
Separa rinofaringele de bucofaringe în deglutiţie și vorbire.
Facilita trecerea bolului alimentar.
Contribui la fonaţie.
Participa la sugere.
Împiedica lăsarea în jos a mandibulei în poziţie verticală a corpului.
CS. Inspectând istmul faringian şi solicitând pacientului să pronunţe „a” observăm că uvula deviază spre stânga. Care dintre muşchii enumeraţi pare să fie lezat?
M. uvulae.
M. tensor veli palatini din dreapta
M. levator veli palatini.
M. palatoglossus.
M. palatopharyngeus.
CM. În deglutiţie nazofaringele este separat de bucofaringe prin acţiunea:
M. tensor veli palatini.
M. palatopharyngeus
CM. Peretele inferior (planşeul) cavităţii bucale constă din:
Muşchii geniogloşi.
Diafragma gurii.
Regiunea sublinguală.
Limbă.
Muşchii hiogloşi.
CS. Cu referinţă la funcția mușchiului stiloglos:
Aplatizează limba
Scoate limba
Trage limba posterior şi în sus
Trage limba posterior şi în jos
Ingustează limba
CS. Cu referință la funcția mușchiului hioglos:
Îngustează limba
CM. Cavitatea bucală:
Este situată în partea inferioară a feței
Constituie porțiunea incipientă a tubului digestiv
Prin choane comunică cu nazofaringele
Comunică cu faringele prin vestibulul faringian
Este delimitată bilateral de arcadele dentare
CM. Cavitatea bucală poseda următorii pereți:
Superior – palatul
Inferior – planșeul bucal
Bilateral – obrajii
Anterior – buzele
Posterior – vestibulul faringian
CM. Când gura este închisă cavitatea bucală propriu-zisă comunică cu vestibulul bucal prin:
Vestibulul faringian
Spaţiile interdentare
Rima oris
Spațiul retromolar
Nu comunică
CM. Între buze şi formațiunile vecine distingem șanțuri:
Nazolabial
Geniolabial
Palatoglos
Palatofaringian
Mentolabial
CM. În cavitatea bucală propriu-zisă se află formaţiunile:
Carunculele sublingvale
Tonsila lingvală
CM. În vestibulul bucal se deschid:
Canalele excretoare ale glandelor bucale
Canalele excretoare ale glandelor labiale
Canalul excretor al glandei parotide
Canalele excretoare mici ale glandei sublingvale
Canalele excretoare ale glandelor incisive
CM. Cu privire la vestibulul bucal:
În repaus reprezintă un spaţiu capilar în formă de potcoavă.
Când maxilarele sunt strâns apropiate comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin spaţiile retromolar şi interdentare.
Reflectându-se de pe un perete pe altul mucoasa formează şanţurile vestibulare superior şi inferior.
Prin frâele buzelor fiecare şanţ vestibular e divizat în două jumătăţi separate.
Importanţa aplicativă a şanţurilor vestibulare este infimă.
CM. Referitor la buze:
Prezintă pliuri musculo-cutanate
La interior sunt tapetate cu seroasă
Au la bază mușchiul orbicular al gurii
Trec una în alta prin comisurile labiale
Delimitează fanta bucală
CM. Cu privire la buze:
Între buze şi formaţiunile vecine nu există limite evidente.
Buza inferioară e separată de bărbie prin şanţul mentolabial.
Buza superioară e delimitată lateral de şanţul nazolabiogenian.
Din părţile laterale buza superioară se desparte de obraz prin şanţul geniolabial.
Șanţul nazolabial separă buza superioară de regiunea nasului.
CM. În vestibulul bucal prin inspecție se pot examina:
Frenul buzei superioare
Frenul buzei inferioare
Șanțurile vestibulare superior si inferior
CM. În cavitatea bucală propriu-zisă prin inspecție se pot examina:
Pilierii palatoglos şi palatofaringian
Tonsila palatină
Frenul limbii
CM. Prin inspecție pe palatul dur pot fi depistate:
Orificiile de deschidere a canalelor excretoare ale glandelor palatine
Rafeul palatin
Orificiul palatin mare
Plicele palatine transversale
CM. Lumenul tubei auditive se lărgește prin acțiunea:
M. tensor al vălului palatin
M. salpingofaringian
M. levator al vălului palatin
M. palatofaringian
CM. În deglutiție nazofaringele este separat de bucofaringe prin acțiunea:
M. uvulae
M. tensor veli palatini
M. levator veli palatini
M. palatoglosus
CM. Cavitatea bucală la nou-născut posedă 3 din criteriile de mai jos:
Are dimensiuni reduse
Palatul moale este scurt
Apofizele alveolare sunt bine dezvoltate
Spaţiile interdentare sunt largi
Membrana mucoasă a palatului formează cute transversale slab pronunțate
CM. Închiderea istmului bucofaringian se realizează prin acţiunea muşchilor:
Uvulei.
Ridicător al vălului palatin.
Tensor al vălului palatin.
Palatoglos.
Palatofaringian.
CM. Cu privire la conformația exterioară a limbii:
Constă din vârf, corp şi rădăcină
Corpul este separat de rădăcină prin V-ul lingval
Gaura oarbă se află posterior de șanțul terminal
Șanțul median de pe corpul limbii se prelungește pe rădăcina ei
Caruncula sublingvală se află pe dorsul limbii
CM. Mușchi extrinseci ai limbii sunt:
M. longitudinal superior şi inferior
M. stiloglos
M. hioglos
M. palatoglos .
CM. Mușchi intrinseci ai limbii sunt:
M. vertical
M. transvers
M. stilofaringian
CM. La inspectarea feţei inferioare a limbii putem observa:
Frâul limbii
Plicele sublingvale
Papilele valate
CM. Septul limbii:
Împarte limba în două jumătăți simetrice
Separă mușchii unei părți de mușchii celeilalte
Este orientat vertical în plan median
Marginea superioară a lui nu ajunge la mucoasa dorsului limbii
Nici o afirmație nu este corectă
CM. Cu referință la tonsila lingvală:
Este amplasată în sinusul tonsilar
Se află posterior de șanțul terminal
Constituie o aglomerare de țesut limfoid
Cu vârsta devine mai pronunțată
Este componentă a inelului limfoepitelial
CM. Care din papilele lingvale conțin muguri gustativi:
Filiforme
Conice
Fungiforme
Valate
Foliate.
CS. Care din mușchii enumerați mențin limba la locul ei:
M. stiloglos.
CM. Limba la nou-născut posedă următoarele criterii de mai jos:
Este lată, scurtă şi groasă
Are o mobilitate sporită
Depășește limitele cavitații bucale propriu-zise şi ajunge în vestibulul bucal
Papilele lingvale sunt bine pronunțate
Amigdala lingvală este subdezvoltată
CM. Cu privire la frâele buzelor şi al limbii:
Reprezintă pliuri de mucoasă.
Pe lângă mucoasă mai conţin şi fibre musculare netede.
Prin intermediul lor trec vase sangvine şi nervi de la o formaţiune la alta.
Toate pot fi explorate prin inspecţie.
Se deosebesc unul de altul prin coloraţie.
CM. Cu privire la conformaţia exterioară a limbii:
Constă din segmentele bucal şi faringian sau corp şi rădăcină.
Segmentele limbii sunt separate unul de altul prin V-ul lingval.
Gaura oarbă a limbii e situată înapoia şanţului terminal.
Șanţul median de pe corpul limbii se continue pe rădăcina ei.
Mucoasa de pe faţa dorsală a ambelor segmente lingvale are o coloraţie similară.
CS. Indicați afirmația incorectă referitoare la dinți:
Fiecare dinte posedă de la una la trei rădăcini
Rădăcina dintelui este de formă conică şi se află în alveola dentară
Rădăcina dintelui se termină cu un apex pe care se află un orificiu minuscul
Cavitatea dintelui este tapetată cu periodont
În cavitatea dintelui se află pulpa dentară
CS. Masa de fond a dintelui o constituie:
Cementul
Dentina
Smalţul dentar (adamantina)
Pulpa dentară
Cavitatea dintelui
CS. La copiii de 2,5 ani lipsesc:
Dinții incizivi
Dinții canini
Dinții molari
Dinții premolari
Toți sunt prezenți
CS. Care din afirmațiile referitoare la eruperea dinților deciduali este corectă:
Primii erup incisivii superiori mediali
Primii erup incisivii inferiori mediali
Primii erup caninii superiori
Primii erup molarii inferiori
Primii erup molarii superiori