CM. Funcțiile peritoneului:
De absorbție
De transudare (secretoare)
De protecție biologică (barieră
De digestie
De depozitare a sângelui şi a grăsimilor
CM. Omentul mic:
Se află între ficat, stomac şi duoden
Constituie o parte din peretele anterior al bursei omentale
Conține vena portă
Se dezvoltă din mezogastrul dorsal
Marginea lui dreaptă constituie latura anterioară a orificiului epiploic
CM. Care sunt limitele etajului supramezocolic:
Omentul mic
Ligamentul coronar
Diafragma
Colonul transvers şi mezocolonul său
Ligamentul gastrocolic
CM. În etajul supramezocolic sunt prezente 3 burse:
Lienală
Hepatică
Renală
Pregastrică
Omentală
CM. Bursa hepatică e delimitată de
Peretele anterior al abdomenului
Diafragmă
Lobul drept al ficatului
Ligamentul falciform
Ligamentul hepatogastric
CM. Bursa omentală are trei recesuri:
Paracolic
Omental superior
Lienal D. Hepatic
Omental inferior
CM. Orificiul epiploic (hiatul Winslow) este delimitat de:
Superior - lobul caudat al ficatului
Inferior - partea superioară a duodenului
Anterior - peritoneul parietal ce tapetează aorta si vena cavă inferioară
Posterior - ligamentul hepatoduodenal
Toate afirmațiile sunt corecte
CM. Recesuri (excavaţii) din cavitatea micului bazin:
Recesul intersigmoidian
Excavația vezicouterină
Excavația rectouterină
Excavația rectovezicală
Recesul rectoprostatic
CM. 4 porțiuni ale intestinului care posedă mezou
Duodenul
Jejunul
Ileonul
Colonul transvers
Porțiunea superioară a rectului
CM. 4 organe sau părți ale lor aflate mezoperitoneal:
Ficatul
B. Splina
Colonul ascendent si descendent
Treimea medie a rectului
Vezicula biliară în plenitudine
CM. Organe sau părți ale lor aflate extraperitoneal:
Pancreasul
Cecul
Treimea inferioară a rectului
CM. Căile respiratoare se intersectează cu cele digestive în:
Nazofaringe
Bucofaringe
Laringofaringe
Cavitatea bucală
Aditusul laringian
CM. Referitor la căile respiratoare
Sunt clasificate în supraglotice si infraglotice
Au pereții rigizi graţie scheletului osos sau fibrocartilaginos
Din exterior sunt tapetate cu peribronhie
Conțin tunica mucoasă care învelește pereții lor din interior
În pătura lor submucoasă se află rețele bogate de vase sangvine menite să încălzească aerul inspirit
CM. Formațiunile limfoide ale căilor respiratoare sunt reprezentate prin:
Țesutul limfoid din corionul mucoasei lor
Aglomerări de foliculi limfoizi la nivelul epiglotei
Amigdala carinei traheale
Amigdala laringiană
Amigdala nazofaringiană
CM. Funcțiile căilor respiratoare sunt:
De umectare a aerului inspirat
Purificarea aerului inspirat
Schimbul de gaze
Participă în procesele metabolice
De încălzire a aerului
CM. Cu privire la mucoasa căilor respiratoare
E tapetată cu epiteliu ciliat
Dedesubtul ei se află o pătură submucoasă
Este dotată cu foliculi limfoizi şi celule endocrine diseminate
Nu conţine reţele de vase sangvine
Poate fi vizualizată endoscopic
CS. Meatul nazal inferior comunică cu:
Sacul lacrimal
Sinusul maxilar
Sinusul frontal
Sinusul sfenoidal
CS. Zona hemoragică (pata vasculară Kiesselbach) e situată în mucoasa
Meatului superior
Meatului mijloci
Septului nazal la cca 1 cm deasupra nării
Cornetului superior
Cornetului mijlociu
CM. Principalele configurații de nas extern sunt
Nasul drept (tip August
Nasul grecesc (tip Venus de Millo
Nasul bifurcat
Nasul acvilin (coroiat) (tip Dante)
Nasul scobit (tip Socrate
CM. Cu privire la nasul extern:
E de mai multe tipuri
Prezintă schelet osteocartilaginos
I se descriu rădăcină, dors, vârf, aripi, narine
Șanțul alar separă narinele de obraz
Cavitatea lui constituie vestibulul nazal
CM. Vestibulul nazal
Este un canal înalt de cca 15 mm
E plasat intre narine si limen nasi
Pereții lui sunt tapetați din interior cu mucoasă
La intrare e înzestrat cu perișori (vibrissae
Împarte torentul de aer inspirat în două șuvoaie
CM. Mucoasa nazală exercită funcțiile:
De umectare a aerului inspirit
Olfactivă
De protecție
Rezonatorie
De încălzire a aerului inspirit
CM. Pe viu cavitatea nazală poate fi explorată prin:
Inspecție
Palpație
Rinoscopie
Examen ultrasonic
Examen radiologic
CM. În meatul nazal mediu se deschid
Celulele etmoidale posterioare
Canalul nazolacrimal
Celulele etmoidale anterioare
CM. În meatul nazal superior se deschid:
Sinusul sfenoid
CM. Referitor la funcțiile sinusurilor paranazale:
Micșorează greutatea craniului
Măresc rezistența craniului
Au rol de izolatori termici
Sunt rezonatori ai sunetelor
Măresc greutatea craniului
CM. Sinusul maxilar (antrul Highmore):
Este cel mai voluminos
Are forma unei piramide cu trei fete
Prezintă baza și trei pereți
Se deschide prin hiatul semilunar în meatul nazal superior
Baza sa răspunde premolarului II și molarilor I și II.
CM. Sinusul maxilar:
Se deschide în meatul nazal comun
Peretele lui inferior răspunde premolarului II şi molarilor I şi II
Începe să se dezvolte la vârsta de 5 – 6 ani
Peretele lui superior răspunde planşeului orbitei
Poate fi explorat pe viu prin diafanoscopie
CS. Scheletul laringelui e constituit din cartilajele:
Tiroid, cricoid, corniculate, hioid, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, glotic, corniculate, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, epiglotic, aritenoide, cuneiforme, corniculate
Tiroid, cricoid, hioid, epiglotic, aritenoide, corniculate
Tiroid, cricoid, aritenoide, epiglotic, hioid, sesamoide
CS. Limita inferioară a laringelui este:
C5
C6
C4
Osul hyoid
T1
CS. Ligamentele vocale se inseră pe cartilajele
Tiroid şi cricoid
Aritenoide şi epiglotă
Tiroid şi aritenoide
Tiroid şi cuneiforme
Tiroid şi corniculate
CS. Mușchi tensor ai ligamentului vocal
Cricoaritenoidian lateral
Aritenoidian oblic
Cricotiroidian
Cricotiroidian posterior
CM. Funcțiile laringelui sunt
De sprijin
De respirație
De locomoție
De fonație
CM. Cartilajele aritenoide
Sunt pereche
Au formă piramidală
Sunt legate de cricoid prin sindesmoză
Sunt alcătuite din cartilaj hialinic si cartilaj elastic
De ele se fixează ligamentele vocale
CM. Cavității laringelui i se disting compartimentele
Vestibulul
Cavitatea infraglotică
Glota
Fanta glotică
CM. Aditusul laringian este delimitat de
Epiglotă
Plicele glosoepiglotice laterale
Plicele ariepiglotice
Incizura interaritenoidiană
Peretele posterior al laringofaringelui
CM. Cu privire la ventriculii laringelui:
Sunt limitaţi inferior de plicele vocale, iar superior de plicele vestibulare
Conţin foliculi limfoizi
Au rol de rezonatori
Contribuie la umectarea corzilor vocale
Facilitează vibrațiile corzilor vocale
CM. Raporturi cu laringele au:
Faringele
Glanda tiroidă
Cavitatea nazală
Mușchii suprahioidieni
Mușchii infrahioidieni
CM. Pe viu morfologia laringelui poate fi explorată prin
Palpaţie
Auscultaţie
Laringoscopie
CM. Cartilajele laringelui sunt unite prin
Articulații sinoviale
Semiarticulații
Ligamente
Membrana fibroelastică
Toate tipurile de sinartroze
CM. Plica (coarda) vocală include:
Ligamentul vocal
Muşchiul vocal
Tunica mucoasă, tapetată cu epiteliu cilindric ciliat
O pătură submucoasă
Ţesut celuloadipos
CM. Spre deosebire de adult la nou-născut laringele
E de dimensiuni relativ mai mari
E situat mai sus (la nivelul vertebrelor cervicale II-IV)
Este mai scurt și mai lat
E cu aditusul relativ îngust
Are fanta glotică mai scurtă
CM. Bifurcația traheei la adult este localizată la nivelul:
Unghiului sternal (Louis)
Articulațiilor sternocondrale III
Cartilajului dintre vertebrele toracice V si VI
Apofizei spinoase a vertebrei toracice IV
Vertebrelor toracice IV-V
CS. La adult traheea se află în faţa:
Vertebrei cervicale VI (marginea inferioară) - vertebrei toracice V (marginea superioară
Vertebrei cervicale V - vertebrei toracice VI
Vertebrei cervicale IV - vertebrei toracice IV
Vertebrei cervicale VI - vertebrei toracice IV
Discurilor dintre vertebrele cervicale VI și VII și vertebrelor toracice V și VI
CS. Cea mai sensibilă zonă a arborelui traheobronhic (ultima linie de apărare) e situată la nivelul:
Originii bronhiilor de ordinul I
Carinei traheale
Originii bronhiilor de ordinul III
Originii bronhiilor de ordinul IV
Originii bronhiilor de ordinul V
CS. Unitatea morfofuncțională a plămânului este reprezentată de
Lobulul pulmonar primar
Lobulul pulmonar secundar
Acinul pulmonar
Segmentul bronhopulmonar
CS. Anomalii ale plămânilor sunt
Agenezia lobară sau totală
Lobulație anormală
Hipoplazie lobară sau pulmonară
Plămân suplimentar
Toate variantele
CM. Traheea
Se bifurcă la nivelul vertebrelor toracice IV-V
Constă din inele de cartilaj hialinic
În partea sa superioară vine in contact cu glanda tiroidă
Posterior de ea se află esofagul
Din exterior e tapetată cu adventice
CM. Cu privire la trahee:
Tunica ei mucoasă e tapetată cu epiteliu pluristratificat plat
Peretele membranos conține fibre musculare netede care constituie mușchiul traheal
În mucoasă se conțin foliculi limfoizi
Glandele traheale sunt seroase, mucoase si seromucoase
Scheletul traheei e reprezentat de o tunică fibrocartilaginoasă
CM. Carina traheei poate fi vizualizată prin:
Laringoscopie directă
Traheografie
Traheobronhoscopie
Ecografie
Tomografie
CM. Cu privire la bronhiile principale
Cea stângă e mai lungă şi mai îngustă
Cea dreaptă reprezintă continuarea traheei
Ca grosime şi lungime sunt similare
Cea dreaptă e mai scurtă şi mai largă
Cea dreaptă e mai lungă şi mai largă
CM. Bronhia principală stângă
E mai lungă ca cea dreaptă
Are o poziție mai verticală ca cea dreaptă
Pătrunde în plămân inferior de arteră
Posterior are raporturi cu esofagul
E mai puțin voluminoasă
CM. Bronhia principală dreaptă:
Are o lungime de 25 - 30 mm
Se află posterior de aorta toracică
Are o poziție mai verticală ca cea stângă
Este eparterială
E întretăiată de vena azigos
CM. Cu privire la plămânul drept
Posedă o fisură oblică şi una orizontală
Prin lig. pulmonar e fixat de pleura mediastinală
Peste rădăcina lui trece arcul venei azigos
Constă din zece segmente bronhopulmonare
Prin hilul lui artera pulmonară dreaptă pătrunde mai sus decât bronhia principală (ABV
CM. Cu privire la segmentele bronhopulmonare:
Sunt delimitate şi separate prin septe intersegmentare
Corespund bronhiei de ordinul III
Au un pedicul vascular propriu, compus din arteră şi două vene
Toate au proiecții separate pe torace
Pot fi individualizate sub aspect radiologic şi clinic
CM. Care din afirmațiile de mai jos privind segmentele bronhopulmonare sunt adevărate
Au raporturi cu pleura costală
Bronhia segmentară, artera segmentară şi vasele limfatice formează un pedicul comun situat central C.
Arterele si venele sunt localizate intersegmentar şi irigă feţele adiacente ale mai multor segmente
CM. De fiecare segment bronhopulmonar țin formațiunile
Bronhia de ordinul III
O ramură segmentară a arterei pulmonare
Două vene segmentare
Venele intersegmentare
Subdiviziunea segmentară a plexului pulmonary
CM. Cu privire la arborele alveolar
Bronhiolele terminale sunt tapetate din interior cu epiteliu cuboid
Pereții sacilor alveolari nu conțin glande mucoase
Alveolele sunt tapetate din interior cu o peliculă de surfactant 605
In pereții bronhiolelor există plăcuțe cartilaginoase
Pereții ductelor alveolare conțin alveole pulmonare
CM. Segmentele lobului superior al plămânului drept sunt:
Apical
Posterior
Medial
Anterior
CM. Segmentele lobului mijlociu al plămânului drept sunt
Lateral
Media
CS Referitor la bronhiolele respiratorii
De regulă pot fi de ordinele I – IV
Nu dau ramificații
Continuă cu săculeții alveolari şi sfârșesc cu alveole respiratorii
Sunt continuare a bronhiolelor terminale
Sunt continuare a bronhiolelor lobulare secundare
CM In componenţa acinului intra
Bronhiolele respiratorii legate cu o bronhiolă terminală
Ducturile alveolare
Alveolele respiratorii și săculeții alveolari
Bronhiola terminal
Bronhiola lobulară secundara
CM Lobulul primar include
O bronhiolă respiratorie de ultim ordin
Ducturi alveolare
O bronhiolă respiratorie de orice ordin care se divide
Tot ce e legat de o bronhiolă terminal
Alveole respiratorii și săculeți alveolari
CM Alveolele pulmonare:
Sunt cavități hemisferice mici cu aspect vesicular
Peretele lor include fibre musculare netede
Se deschid in ductele si bronhiolele respiratorii
Nu posedă căi aeriene "colaterale
Comunică între ele prin pori sau stomata
CS Proiecţia recesurilor pleurale şi a plămânilor
În regiunea superioară a toracelui liniile limitrofe ale sacilor pleurali şi ale plămânilor nu coincid
Proiecţia recesurilor costodiafragmatice coincide întocmai cu cea a marginii inferioare a plămânilor
Nu toate segmentele pulmonare au proiecţie pe torace
În inspir marginea inferioară a plămânului stâng pe linie medioclaviculară atinge nivelul coastei X
Nici o afirmaţie corectă
CM Pleura:
Reprezintă o membrană seroasă
E acoperită cu un strat de celule mezoteliale
Există doi saci pleurali - drept și stâng
Fiecare pleură constă din foiţele viscerală şi mediastinală
Nici o afirmație corectă
CM Pleura parietală:
Aderă la formațiunile subiacente de pe torace
Sub ea se află fascia endotoracică
Nu este vizibilă radiografic
Realizează recesuri pleurale
Domul pleural
Acoperă vârful plămânului
Este susmontat de ligamentele costopleural şi vertebropleural şi mușchiul scalen minim
Din faţă se află la 3 - 4 cm mai sus de coasta I
Realizează raporturi cu mușchii scaleni, artera subclavie, nervul frenic, nervul vag etc
Poate fi palpat pe viu
CM. Recesurile pleurale
Reprezintă spaţii suplimentare ale cavității pleurale
Există la nivelul trecerii a unei porțiuni de pleură parietală în alta
La formarea lor participă pleura viscerală
Mai adânc e cel costodiafragmatic, mai ales pe linia medioaxilară
Nici o afirmație correct
CM În mediastinul superior se află
Venele brahiocefalice
Vena cavă superioară
Arcul aortic cu ramurile lui
Nervii vagi
Vena cavă inferioară
CM În mediastinul anterior (PNA) se află:
Ramuri din artera toracică internă
Ligamentele pericardului
Aorta descendentă
Ganglionii limfatici parasternali
Nervii frenici
CM În mediastinul posterior (PNA) se află
Venele azigos şi hemiazigos
Lanțul simpatico
Inima şi pericardul
Canalul limfatic thoracic
CM Mediastinul mediu (PNA) include
Esofagul
Inima cu pericardul
Bronhiile principale
Arterele şi venele pulmonare
Aorta ascendentă
CS. Inima se dezvoltă din
Ectoderm
Tubul intestinal primitiv
Endoderm
Somite
Mezoderm
CM. Forma inimii depinde de
Presiunea abdominală
Vârsta individului
Poziția ei
Genul individului
Tipul constituțional al individulu
CM. Atriul drept:
Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
Se află anterior de venele pulmonare drepte
În peretele său se află nodul sinuatrial
Conține mușchi papilari
Primește venele cave
CM. Cu privire la structura peretelui cardiac
Cel mai gros strat al peretelui cardiac este miocardul
Miocardul atriilor e situat in trei straturi, al ventriculilor - în două
Endocardul reprezintă stratul intern
Pericardul acoperă cordul din exterior
Cuspidele constituie duplicaturi ale epicardului
CM. Valva atrioventriculară dreaptă:
Are trei cuspide - anterioară, posterioară și septală 635
E dotată cu trei mușchi papilari
E atașată orificiului atrioventricular drept
Cuspidele ei sunt formate în cea mai mare parte din duplicatura epicardului
Prin ea atriul drept comunică cu ventriculul
CM. Valva mitrală
E dotată cu două cuspide - anterioară şi posterioară
Fiecare cuspidă a ei e legată cu ambii mușchi papilari - anterior si posterior
Se proiectează în spațiul intercostal III din stânga, în imediata apropiere de stern
Focarul ei de auscultație se află în spațiul intercostal V din stânga la 8-9 cm lateral de linia mediosternală
Nimic din cele menționate
CM. Cu privire la interiorul atriului drept
Peretele anterior e rugos, iar cel posterior e neted
Peretele auricular e neted
Orificiul de deschidere al venei cave superioare e dotat cu valvulă
Sinusul coronar se deschide pe peretele posterior
Fosa ovală poate fi observată mai jos de orificiul de deschidere a sinusului coronar
CS. Pe peretele posterior al atriului stâng se află:
Orificiul venei cave inferioare
Orificiile venelor pulmonare
Orificiul sinusului coronar
Fosa ovală
Orificiul atrioventricular stâng
CS. Sinusul transvers al pericardului este spațiul delimitat de:
Vena cavă inferioară şi venele pulmonare stângi
Aorta cu trunchiul pulmonar şi faţa anterioară a atriilor
Venele pulmonare drepte şi vena cavă superioară
Venele cave superioară şi inferioară
Trunchiul pulmonar şi faţa posterioară a atriilor
CS. Sinusul oblic al pericardului e situat între:
Aortă şi trunchiul pulmonar
Venele pulmonare drepte si vena cava superioara
CM. Cu privire la cavitatea pericardului
E delimitată de foiţele parietală şi viscerală a pericardului seros
Reprezintă un spațiu capilar
Conține o cantitate mică de lichid seros
I se disting sinusurile transvers, oblic şi interauricular
Comunică cu cavitatea pleurei prin spaţiile perivasculare
CS. Care proces stă la baza formării urinei primare
Ultrafiltrația
Reabsorbția
Metabolic
Modificările presiunii arteriale
Modificările presiunii intraabdominale
CS. Hilul rinichiului se află?
În porțiunea de mijloc a marginii laterale
Pe faţa anterioară
Pe faţa posterioară
La polul superior şi cel inferior
În porţiunea de mijloc a marginii mediale
CM. Raportul rinichilor cu peritoneul
Intraperitoneal
În cavitatea peritoneului
Mezoperitonea
Extraperitoneal
Retroperitoneal
CS. Corpul adipos pararenal se află pe:
Faţa anterioară a rinichiului
Polul superior al rinichiului
În hilul renal
Faţa posterioară a rinichiului
Polul inferior al rinichiului
CS. Rinichiul este un organ:
Tubular
Glandular
Parenchimatos
Cavitar
Mixt
CM. Elementele structurale ale rinichiului sunt
Tunica mucoasă
Sinusul suprarenal
Sinusul renal
Tunica muscular
Parenchimul renal
CS. Unitatea morfo-funcţională a rinichiului este
Lobul renal
Segmentul renal
Lobulul renal
Corpusculul renal
Nefronul
CS. Stratul profund al parenchimului renal e reprezentat de:
Substanța corticală
Peritoneul visceral
Capsula seroasă
Substanța medulară
Capsula fibroasă
CS. Aria cribroasă se află:
În porțiunea radiată
În coloanele renale
În piramidele renale
La baza piramidei renale
La vârful piramidei renale
CS. Unde se formează urina primară
În glomerulul capilar
În canaliculii nefronului
În capsula glomerulului
În corpusculii renali
În ansa renală
CS. Nefronii sunt situați
Doar în substanța corticală
Doar în substanța medulară
În ambele tipuri de substanță
În sinusul renal
CS. Bazinetul renal se formează prin unirea:
A două calicii renale mari cu una mică
A 5 - 6 calicii renale mici
A 2- calicii renale mici cu 1 mare
A 2- 3 calicii renale mici
A 2 - 3 calicii mari
CS. Procesele secretoare şi excretoare ce au loc în rinichi pot fi studiate prin
Urografie
Cistografie
Pneumoperitoneum
Sonografie
Scintigrafie
CM. Faţă de peritoneu ureterul este dispus:
În cavitatea peritoneală
Mezoperitoneal
CM. Vezica urinară se află în:
Cavitatea bazinului mare
Cavitatea bazinului mic
Cavitatea abdominală
Fosa iliacă dreaptă
Regiunea pubiană
CS. Faţă de peritoneu vezica urinară în plenitudine, este situată
In cavitatea peritoneului
CS. Vezica urinară goală în raport cu peritoneul este situată:
CS. Tunica mucoasă a vezicii urinare aderă intim la cea musculară la nivelul
Apexului
Peretelui anterior
Colului
Triunghiului
Corpului
CS. Baza submucoasă a vezicii urinare lipsește în regiunea
Fundului
CS. Sfincterul vezicii urinare este format de:
Stratul extern al tunicii musculare
Stratul mediu al tunicii musculare
Stratul intermediar al tunicii musculare
Stratul intern al tunicii muscular
Stratul oblic al tunicii muscular
CS. Uretra:
Are o lungime de cca 16 cm la bărbat şi de 4 cm la femeie
Lumenul ei la bărbat e mai larg
La femeie prezintă 2 curburi şi trei porţiuni
La bărbat lungimea ei este variabilă şi depinde de starea penisului (flasc sau în erecţie)
La bărbat este rectilinie
CS. Voluntar e sfincterul uretrei
Intermediar
Intern
Extern
Glandopenian
Intravezical
CM. Funcțiile rinichilor
Producerea urinei
Evacuarea urinei
Depou a urinei
Termoreglare
Endocrină
CM. Rinichii prezintă
Două feţe – anterioară şi posterioară
Două margini – laterală şi medială
Două extremităţi – superioară şi inferioară
Un sinus
Un ax longitudinal paralel cu coloana vertebrală
CM. Rinichii sunt menţinuţi în poziţia lor prin
Loja renală
Pediculul renal
Fascia renală
Ligamentele peritoneale
Presa abdominal
CM. În hilul rinichiului intră
Artera renală
Vena renală
Nervi
Ureterul
Vase limfatice
CM. Din rinichi prin hil ies:
Vasele limfatice
CM. Aparatul de fixare a rinichiului este constituit din
Stâlpii diafragmei
Presiunea intraabdominală
Capsulele renale
CM. Elementele pediculului renal
Bazinetul renal
CM. La rinichi se disting:
Polul anterior
Polul superior
Polul inferior
Polul posterior
Polul medial
