Principalele simptome în bolile cavității buco-faringiene sunt cele enumerate, cu excepția:
Dispneea
Modificările gustului
Durerea
Orodisfagia
Hemoragia
Principalele simptome în bolile cavităţii buco-faringiene cele enumerate, cu excepția:
Tulburări ale salivației
Bruxismul
Tusea
Examenul obiectiv al buzelor poate include aprecierea componentelor:
Modificări de culoare
Modificări de volum
Asimetria buzelor
Leziuni și formațiuni patologice
Toate cele enumerate
Sialoreea (hipersalivația) se poate obiectiva în:
Stenoza esofagiană
Deshidratare masivă
Sindromul sjogren primar
Sindromul sjogen secundar
Pneumonia
Stomatite
Sindromul Sjogren primar
Sindromul Sjogen secundar
Hiposalivația (xerostomia) se poate obiectiva în:
Sarcina
Sindromul sjogren primar și secundar
Cancer buco-faringian
Erupție dentară
Halena se definește prin:
Diminuarea secreției salivare
Intensificarea secreției salivare
Mirosul neplăcut, fetid al cavității bucale
Asimetria limbii
Erupții la nivelul palatului dur
Definiți aspectul normal la inspecția limbii:
Mucoasă umedă, moale, granulat-catifelată, roșiatică, prezentând un aspect rugos în formă de v deschis anterior, determinat de papilele gustative
Mucoasă uscată, dură, granulat-catifelată, roșiatică, prezentând un aspect rugos în formă de v deschis anterior, determinat de papilele gustative
Mucoasă umedă, moale, granulat-catifelată, cu depuneri albicioase, prezentând un aspect rugos în formă de v deschis anterior, determinat de papilele gustative
Mucoasă umedă, dură, granulat-catifelată, roșiatică, prezentând un aspect rugos în formă de v deschis anterior, determinat de papilele gustative și leziuni ulcerative
Mucoasă uscată, moale, granulat-catifelată, albicoasă, prezentând un aspect rugos în formă de v deschis anterior, determinat de papilele gustative
Ulcerațiile limbii sunt cauzate de:
Traumatică - proteze dentare defectuoase, mușcarea limbii în crizele epileptice
Chimică - intoxicaţiile cu acizi sau baze
Infecţioasă - în tuberculoză, sifilis, stomatită aftoasă
Neoplazică
Care este cea mai comună acuză la pacienții cu patologia esofagiană?
pirozis
disfagie
disfonie
Hematemeza
Melena
Disfagia este definită ca:
Regurgitarea alimentelor înghițite în cavitatea orală
Sensibilitate specifică de arsură în spatele sternului asociată cu regurgitarea conținutului gastric
Durerea pe parcursul întregului esofag
Trecerea dificilă a alimentelor prin esofag
Toate cele de mai sus
Pirozisul este definită ca:
Regurgitarea este definită ca:
Anorexia este definită de:
Apetit perver
Scăderea poftei de mâncare sau absența completă
Apetit mărit
Durere epigastrică
Vărsături cu sânge
În cazul în care pacientul se plânge de vărsături, medicul trebuie să se intereseze de următoarele aspectele:
Când apare voma
Conexiunea posibilă cu mesele
Volumul vărsăturilor
Caracterul masei vomitive
Caracterul sezonier al durerii epigastrice este caracteristic pentru:
Esofagita
Ulcerul peptic
Duodenită cronică
Hepatita
Pancreatită cronică
Melena este definită ca:
Vărsături de sânge
Scaun cu sânge proaspăt
Durere în hipocondrul stâng
Scaun cu sânge digerat
Niciuna dintre cele de mai sus
Constipația este definită de:
Scaune frecvente și lichide
Masele fecalele se rețin în intestin mai puțin de 48 de ore
Masele fecalele se rețin în intestin mai mult de 48 de ore
Masele fecalele se rețin în intestin pentru mai mult de 72 de ore
Masele fecalele se rețin în intestin mai mult de 5 zile
Palparea profundă a intestinului stabilește:
Localizarea
Mobilitatea
Sensibilitatea
Consistența
Gastrita cronică tip A se defineşte ca:
Gastrita cronică multifocală, cu focare de atrofie
Gastrita atrofică autoimună cu metaplazie intestinală
Gastrita cronică chimică
Gastrita cronică bacteriană
Nici un răspuns corect
Pentru gastrita acută, indusă de H.Pylori este caracteristic:
Manifestări clinice minime
Metaplazie intestinală a mucoasei gastrice
Este o patologie autoimună
Evoluţie de lungă durată
Afectare gastrică de tip granulomatos
Tratamentul specific al gastritei cronice Hp pozitive constă în administrarea de:
Antacide + AINS
Antacide + antibiotice
Corticosteroizi + antisecretorii
HCL + vit B12
Antisecretoare + antibiotice
Diagnosticul pozitiv într-o gastrită cronică se face prin:
Examen clinic
Examin radiologic
Biopsie anatomo-patologică
Proba terapeutică
Toate cele de mai sus în funcţie de forma clinică de gastrită
Mecanismele patogenetice în producerea gastritei de către H.pylori sunt:
Alterarea mucusului gastric
Producerea de toxine (ureaza, proteaza etc.)
Stimularea increţiei gastrice
Nici una din cele menţionate
Toate menţionate
Factori protectori ai mucoasei gastroduodenale sunt următorii, cu excepţia:
Mucusului
HCl
Prostaglandinelor A şi E
Secreţiei bicarbonaţilor în mucoasa antrală
Microcirculaţia
Factorii etiologici frecvenţi ai ulcerului gastroduodenal sunt următorii, cu excepţia:
Indometacinei
Acidului acetil salitic
Prednizolonei
Fenilbutazonului
Digoxinei
Durerea epigastrică intensivă cu iradiere sub formă de centură la un bolnav cu ulcer duodenal este suspectă pentru:
Stenoza pilorică
Malignizarea ulcerului
Hemoragia gastrică
Penetraţia ulcerului în pancreas
Acutizarea ulcerului
Voma cu „zaţ de cafea” şi melena la un pacient cu ulcer gastroduodenal sunt semne de:
Stenoză pilorică
Hemoragie
Penetratii în pancreas
Malignizare a ulcerului
Cancerul gastric cel mai frecvent se dezvoltă pe fundalul:
Gastritei cronice cu hipersecreţie a stomacului
Ulcerului gastric
Gastritei cronice atrofice cu insuficienţă secretorie a stomacului
Ulcerului duodenal
Gastritei acute
Cea mai utilă metodă instrumentală de diagnostic al cancerului gastric este:
Radioscopia stomacului
Analiza sucului gastric
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)
Gastroscopia cu biopsie
Ecografia abdominală
Localizarea cea mai frecventă a cancerului intestinal este:
În intestinul subţire
În colonul transvers
În colonul sigmoid
În cec
În rect
Principalele simptome în bolile cavității buco-faringiene sunt:
Polakiuria
Poziția limbii
Hipersalivația (sialoreea) se poate obiectiva în:
Sindromul Sjogren primar și secundar
Ulcer gastric
Xerostomia (hiporsalivația) se poate obiectiva în:
Examenul obiectiv al buco-faringelui include:
Examenul buzelor
Mirosul gurii (halena)
Examenul zonei vestibulare și a gingiilor
Examenul planșeului bucal
Examenul ganglionilor limfatici retroauriculari
Examenul limbii
Examneul faringelui și amigdalelor
Examenul boltei, vălului palatin și luetei
Examenul ganglionilor limfatici axilari
Examenul dinților
Halena se poate depista la pacienții cu:
Diabet zaharat
Ciroză hepatică
Uremie
Angină ulcero-necrotică
Hipotidoidie
Tulburări ale dinamicii limbii sunt:
Pacientul poate scoate limba din gură
Imposibilitatea pacientului de a scoate limba
Tremurăturile limbii
Devierea limbii
Limba este simetrică
Modificări de volum ale limbii sunt:
Devierea limbii spre stânga
Limba cu depuneri albicioase
Macroglosia
Limba geografică
Microglosia
Gingivita se poate depista la paciențiice suferă de:
Deficienţă de vitamina C
Leucemie
Boala hemoroidală
Inflamaţia regiunii faringo-amigdaliene se manifestă prin:
Disfagie
Disfonie
Senzaţie de uscăciune a gâtului
Hipersalivație
Patologia esofagului se caracterizează prin următoarele acuze:
Pirozis
Durerea epigastrică
Regurgitare
Icter
Sindromul dispeptic se caracterizează prin:
Greață
Vărsături
Pacientul cu boli ale stomacului acuză:
Hemoroizi externi
Apetit slab
Gust pervers
Durerea în hipocondrul drept
Pacientul cu boli ale stomacului se plânge de:
Scaun cu urme de sânge proaspăt
Senzația de stomac supraincarcat
Durerea în epigastru
Durerea abdominală trebuie caracterizată sub următoarele aspecte:
Locul exact al durerii
Caracteristicile durerii (periodice sau paroxistice)
Caracteristicile durerii (permanente sau sezoniere)
Legătura dintre durere și masă. Calitatea alimentelor și consistența lor
Legătura dintre durere și alte boli concomitente
Durerea abdominală trebuie caracterizată sub următoarele aspect (interogatoriu):
Pentru a determina iradierea durerii
Pentru a descrie condițiile în care durerea scade (după vome, după mese, după medicație)
Posibile conexiuni între durere și tensiune fizică sau emoții puternice
Posibilă legătură între durere și anamneză ereditară
Pentru a verifica dacă durerea se înrăutățește la palpare
Cauzele posibile ale hematemezei sunt:
Esofagită acută
Cancer gastric
Gastrita erozivă
Gastrita cronică
Melena este un semn al:
Cancerul duodenal
Hemoroizi interni
Metodele de palpare a abdomenului sunt:
Palparea externă
Palparea superficială
Palparea internă
Palparea profundă
Palparea combinată
Coprologia: componența fecalelor la un subiect sănătos conțin:
Alimente nedigerate
Secreții ale organelor digestive
Microbii
Sânge
Ouă de helminți
Coprologia: componentele patologice ale scaunelor sunt:
Mucusul
Puroi
Refluxul gastro-eosofagian se manifestă prin:
Regurgitări
Hematemeză
Hemoragia gastrică se poate manifesta prin:
Durerea în hipocondrul stâng
Hemoragia gastrică poate fi cauzată de:
Esofagită cronică
Diareea poate fi cauzată de:
Enterita
Gastrita
Enterocolita
Intoxicație alimentară
Care sunt acuzele subiective ale unui pacient cu gastrită acută neerozivă?
Asimptomatic
Se instalează brusc
Dureri epigastrice
Febră
Greţuri, vomă
Care sunt factorii de protecţie în dezvoltarea gastritelor?
Secreţia de bicarbonat
Turnoverul celular
Citoprotecţia adaptivă
Proteazele pancreatice
Restituţia celulară rapidă
Gastrita cronică produsă de Helicobacter Pylori:
Localizată preponderent în corpul gastric
Iniţial predomină hiposecreţie
Este o pangastrită
Localizată preponderent antral
Iniţial predomină hipersecreţia
Gastrita cronică tip C:
Apare în rezultatul infectării cu Helicobacter Pylori
Este consecinţa regurgitării sucului duodenal în stomac
Are ca factori exogeni AINS şi alcoolul
Este asimptomatică
Complicaţii: gastrită cronică atropică, cancer gastric
Gastritele cronice granulomatoase se caracterizează prin:
Evoluţie asimptomatică
Durere epigastrică postprandială
Hemoragie digestivă superioară
Noduli şi ulceraţii superficiale pe mucoasa gastrică
Atrofia pleurilor gastrice
Pentru gastrita Menetrier este specific:
Atrofia mucoasei gastrice
Hiperplazia glandulară difuză
Clinic poate evalua în formă dispeptică, pseudotumorală, asimptomatică, pseudoulceroasă
Este cauzată de infectarea cu H.pylori
Substituirea epiteliului diferenţiat cu cel nediferenţiat
Semnele radiologice ale ulcerului stomacal sunt:
Nişa proeminentă din contur
Nişa situată în interiorul conturilui stomacal
Pliuri ale mucoasei întrerupte la distanţă de nişa
Pliuri ale mucoasei ce converg spre nişa
Rigiditatea conturului şi lipsa peristaltismului
Factorii etiologici ai ulcerului gastric sunt:
Fumatul
AINS
Str. Aureus
Antiinflamatoarele steroidiene
Alcoolul
Factori etiologici ai ulcerului duodenal sunt:
Stresul
H.pylori
Folosirea îndelungată a IPP
Hipersecreţia acidului clorhidric
Predispoziţia ereditară
Care sunt factorii endogeni de agresiune în dezvoltarea ulcerului stomacal:
Secreţia de pepsină
Secreţia de gastrină
Monoxidul de azot (NO)
Sindromul dolor în ulcerul gastric se caracterizează prin:
Localizare epigastrală
Se micşorează după administrarea aspirinei
Posibil dureri retrosternale
Apare peste 15-30 min după îngerarea alimentelor
Dureri în hipocondrul drept
Sindromul dolor în ulcerul duodenal se caracterizează prin:
Se micşorează la administrarea antacidelor
Periodicitate sezonieră (vara-iarna)
Apariţie tardivă, nocturnă
Se micşorează la administrarea AINS
În stadiul precoce de cancer gastric se atestă:
Dureri epigastrale
Dezgust la carne
Vome
Slăbiciuni nemotivate
Scăderea poftei de mâncare
În stadiul de manifestări clinice vădite de cancer gastric se atestă:
Greţuri şi vome
Oboseală rapidă
Scăderea progresivă a masei corporale
Factorii predispozanţi la cancer colo-rectal sunt:
Rectocolita ulcero-hemoragică
Constipaţii cronice
Sindromul de colon iritabil
Polipoza colonului
Enterita cronică
