Natura legăturilor în construcții metalo-ceramice de tip:
. Forțele Van der Waals (legătura fizică umedă)
. Tensiune
Ionic covalent
. Microdenivelări ceramicii în stratul metallic
Ionic combinat cu forțele Van der Waals (C,D)
Dispozitivele înglobării tehnicilor de copiere mecanică, sunt de:
Scanare
Asistență tehnică
Frezare
Achiziționare a datelor
Prelucrarea datelor
Dispozitive utilizate în frezarea computerizată CAD/CAM sunt pentru:
Achiziționarea datelor
Prelucrarea informației
Designului restaurării
Frezare asistată pe calculator
Scanarea bontului protetic
În sistemul DICOR temperatura glazurării masei ceramice colorate este:
910C
850C
900C
950C
1000C
Polimerul acrilat este comercializat în forma de:
Flacoane de sticlă
Pungi de polietilenă
Cutii de carton
Flacoane de plastic
Boxe metalice
Acrilatele stomatologice sunt utilizate în:
Proteze dentare fixe
Bonturi protetice
Proteze dentare mobilizabile
Vinire temporare
Punți provizorii
Cerințe medico- tehnice pentru acrilate:
Duritatea
Varietate coloristică
Flexibilitatea
Stabilitatea
Maleabilitatea
Transluciditate
Biocompatibile
Rezistente la uzură
Stabilitatea coloră
Proprietățile metacrilatului în acrilații polimerizabili:
Lichid la temperatura camerei
Toxicitatea vaporilor
Neinflamabil
Miros puternic
Insolubil în solvenți organici
După reacția de polimerizare polimetacrilații sunt clasificați în:
Termopolimerizabili
Superpolimerizabili
Autopolimerizabili
Reactiv polimerizabili
. Heteropolimerizabili
Caracteristice a acrilatelor termopolimerizabile:
Polimetacrilatul de metil este constituit din lanțuri macromoleculare polimerizate liniar
Duritatea Koop este de 15, net inferioară față de cea a dentinei- de ordinul 50
Metacrilatul de metil suferă de o contracție în volum de 21% în timpul polimerizării
Greșeli de dozare, manipulare sau prelucrare nu afectează structura elementelor din rășini acrilice
Instabilitatea lanțurilor monomerice datorită acțiunii temperaturii înalte în faza saturației
Indicațiile utilizării acrilatelor simple:
Obturații temporare
Baze protezelor parțial/total mobilizabile
Aparatele ortodontice mobilizabile
Reparațiile protezelor fracturate
Căptușire indirectă
Proprietățile acrilatelor autopolimerizabile sunt:
Polimerizarea la temperatura camerei
Structura acrilatelor autopolimerizabile este diferită de cea a acrilatelor termopolimerizabile
Compatibilitatea cu diferite tipuri de acrilate
Greșelile de dozarenu afectează structura acrilatelor
Duritatea Knoop este 25, ușor inferioară celei a acrilatelor termopolimerizabile
Proprietățile acrilatelor termopolimerizabile:
Toxicitate
Rezistența coloristică
Ușor solubile în monomer
Plasticitatea redusă
Polimerizarea necesită o sursă suplimentară de energie
Acrilate autopolimerizabile sunt utilizate în confecționarea:
Fațetelor pentru lucrări mixte
Rebazării indirecte a protezelor mobile
Protezei imediate provizorii
Șabloanelor de bordură
Fixării dinților artificiali în proteze mobilizabile
Forme finite a acrilaților industrial polimerizabili:
Lichid + pulbere
Plăci de culoare roz
Cape transparente
Dinți artificiali
Coroane acrilice
Etapele preparării acrilatelor termopolimerizabile:
Introducerea în tipar a pastei de acrilat în stadiul saturației
Reinducerea fazei inițiale de polimerizare cu dezactivator
Imersiunea ansamblului de tipar/muftă într-o baie de apă
Plasarea pastei acrilice în tipar
Inducerea și conducerea polimerizării prin încălzirea continuă
Denumiri comerciale ale acrilatelor termopolimerizabile:
Redont
Protacril
Etacril
Noracril 100
Futur Acryl
Denumiri comerciale ale acrilatelor autopolimerizabile:
Proprietăți fizice ale aliajelor metalice:
Segregația
Dizolvarea
Fluiditatea
Opacitatea
Calități chimice ale aliajelor metalice:
Rezistența la coroziune
Oxidarea
Conductivitatea
Efectele coroziunii metalelor se manifestă prin:
Micșorarea durității metalului
Reducerea punctului de topire
Mărirea plasticității
Defecte de pe suprafață
Modificarea structurii cristaline
Aliajele nobile conțin:
Aur
Nichel
Crom - Cobalt
Argint- Paladiu
Nichel – Crom
Proprietățile negative ale aliajelor din aur:
Duritate mică
Plasticitate
Abraziune înaltă
Puritate săracă
Culoarea
După Siebert (1989) aliajele se clasifică în:
Nobile
Parțiale
Inobile
Combinate
Multicompuse
Aliajul utilizat în confecționarea scheletului metalic al protezelor parțial mobilizabile schiletate trebuie să fie:
Biocompatibil
Citotoxic
Rezistent la coroziune
Dur
Ușor dezintegrabil
Dezavantajele utilizării titanului în realizarea protezelor dentare :
Este biocompatibil
Modulul de elasticitate mic duce la supradimensionarea unor elemente ale scheletului
Este foarte costisitor și necesită specialiști care pot lucra cu acest sistem
Instalația de topire-turnare pentru realizarea scheletului din titan este complexă
Aliajele ce conțin titan pot fi ușor turnate datorită temperaturilor mici de topire
Avantajele aliajelor din titan:
Nu manifestă fenomene alergice
Ușoare
Nu conservează căldura
Non-elastice
Procesul topirii/turnării a aliajelor reprezintă:
Trecerea prin încălzire din stare solidă în stare lichidă
Asocierea chimică a ionilor metalelor
Pătrunderea forțată a aliajului în tipar prin intermediul forțelor de centrifugare
Dizolvarea componentelor aliajelor în soluții de turnare
Stabilirea legăturilor intermetalice între două suprafețe metalice
Evitarea formării microroporilor poate fi atinsă prin:
Utilizarea aliajelor cu interval scurt de cristalizare
Micșorarea vitezei de răcire cu catalizatori
Mărirea artificială a vitezei de răcire
Supraîncălzirea ușoară a aliajului la turnare
Alegeți afirmațiile corecte :
Prin introducerea staniului/indiului în aliajul nobil se obține filmul de oxid superficial
Aliajele nobile sunt greu lustruite, datorită structurii rețelei moleculare
Adăugarea aditivilor ca indiu/galiu în aliajul nobil reduce temperatura de fuziune a acestora
Aliajele nobile au duritate mai mare decît aliajele inobile
Elasticitatea aliajului nobil scade în conformitate direct proporțională cu volumul aditivului
Alegeți afirmațiile corecte:
Conform scopului materialele dentare se împart în materiale de bază și auxiliare
Aliajele de nichel sunt mai dure decît aliajele nobile
Elasticitatea aliajului scade în proporții directe cu cantitatea relativă a aditivului
Aliajele de cobalt au rezistențe mai mari decît aliajele nobile
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobile
Proprietățile optice ale aliajelor sunt luminiscență,transparență,opacitate și culoare
Coroziunea este reacția chimică între aliaj și mediul înconjurător
Construcțiile din aliaje inobile sunt mai ușor turnate și finisate decît cele din aliaje nobil
Masele ceramice fac parte din grupul materialelor nemetalice
Se acceptă un nivel mic de deformare al aliajelor în timpul lucrului
Caracteristicile modalității de lucru cu aliajele din titan:
Punct de topire ridicat ( aprox. 1700C)
Reactivitate chimică înaltă
Instabilitatea stratului de oxid
Independența biocompatibilității de filmul de oxid
Ușor interacționează cu elementele gazoase
Proprietățile fizice ale materialelor dentare:
Reflexia
Refracția
Conductibilitatea termică
Elasticitatea
Coroziunea
Proprietățile materialelor utilizate în domeniul stomatologic:
Chimice
Mecano-fizice
Biologice
Chimico-biologice
Bazice
Deformarea poate fi:
Elastică
Solidă
Plastică
Combinată
Liniară
Cele mai des utilizate metode de determinare a durității sunt după:
Brinell
Kennedy
Rockwell
Shore
Mohs
Coroziunea este procesul de:
Descompunere a rețelii interne cristaline la temperaturi extrem de înalte
Distrugere în profunzime, după un traiect constituit de joncțiunea cristalelor
Scădere a grosimii metalului de tip uniform
Devastarea elementelor cu substanțe chimico-toxice
Pierderea materialului în cazul ajustărilor prin contact
Proprietățile optice ale materialelor stomatologice sunt:
Transparența
Luminiscența
Strălucirea
Plasticitatea
Culoarea porțelanului dentar este caracterizată prin:
Nuanță
Saturație
Transparență
Strălucire
Opacitate
Metodele determinării a culorii în stomatologie:
Vizuale
Obiective
Tehnice
Vizual – tehnice
Subiective
Tipurile de testelor a biocompatibilității :
Inițiale
Liniare
Secundare
Finale
De producere
Importanța testelor de citotoxicitate constă în:
Aprecierea efectului materialului asupra creșterii celulare
Identificarea integritatății membranelor celulare
Perceptia activității de biosinteză a materialului genetic celular
Estimarea reacțiilor inflamatorii generate de materialele testate
Determinarea efectelor adverse asupra țesuturilor
Reactivitatea mucoasei bucale se manifestă prin:
Hiperplazie gingivală
Keratinizare
Senzații de arsură
Sîngerare gingivală
Schimbarea patologică a culorii vestibulului bucal
Materialele dentare cu risc biologic înalt:
Acidul fosforic
Vanadiu
Mercurul
Aliajele pe bază de Co- Cr
Materiale de amprentare
Materialele dentare cu risc biologic:
Cimenturi dentare care conțin componente acide
Compozite fotopolimerizabile
Particule de siliciu din cimenturi dentare
Aliaje pe bază de Au
Acidul fosforic utilizat ca gravaj
Proprietățile chimice ale materialelor dentare sunt următoarele:
Solubilitatea în apă
Tipurile dilatării materialelor:
Volumetrică
Liniar-elastică
Marginală
