Perişorii absorbanţi ai rădăcinii se formează în regiunea
a) aspră;
b) piliferă;
d) de dividere;
c) netedă;
e) vârfului vegetal.
Ramificarea rădăcinii are loc în regiunea:
) piliferă;
) netedă;
) aspră
de dividere
vârfului vegetativ.
. Ţesuturile primare se formează din:
a) meristemul primar;
b) felogen;
c) meristemul secundar;
d) cambiu;
e) periciclu.
Benzile lui Caspary sunt caracteristice:
a) periciclului;
b) endodermei
c) exodermei;
d) felogenului
e) cambiului.
Perii glandulari octocelulari sunt caracteristici pentru:
a) hamei;
b) salvie
c) izmă bună
d) cimbrişor
b) salvie;
c) izmă bună;
d) cimbrişor;
e) soc negru.
. Creşterea secundară este comună fasciculelor:
. Creşterea secundară este comună fasciculelor: a) libero-lemnoase închise; b) libero-lemnoase deschise;+ c) concentrice închise; d) colaterale închise; e) colaterale deschise.+
b) libero-lemnoase deschise
c) concentrice închise;
d) colaterale închise;
e) colaterale deschise.+
Ramificarea monopodială a lăstarului este comună:
a) algelor;
b) ferigilor;
c) dicotiledonatelo
d) muşchilor;
e) gimnospermelor.
În cazul dispoziţiei verticilate ale frunzelor într-un nod se dezvoltă:
a) 2 frunze;
b) 3 şi mai multe frunze;
d) numai 3 frunze;
e) numai o frunză.
Brândușa de toamnă dezvoltă:
a) rădăcină tuberizată;
b) bulbotubercul;
c) rizom;
d) rădăcină îngroşată;
e) bulb
Plante medicinale care dezvotă bulbi
a) Allium cepa;
b) Colchicum autumnale;
c) Allium sativum;
d) Solanum dulcamara;
e) Papaver somniferum.
Măduva tulpinii constă din:
a) parenchim asimilator
b) parenchim de depozitare;
c) colenchim
d) sclerenchim;
e) sclereide.
Stereomul este alcătuit:
a) numai din colenchim;
b) din colenchim şi sclerenchim;
c) numai din sclereide;
d) numai din colenchim şi sclereide
e) numai din sclerenchim.
Tulpinii plantelor monocotiledonate este comun fasciculul libero-lemnos:
a) deschis
b) închis;
c) semideschis;
d) pluriradial,
e) semiînchis.
Selectați plante cu tulpină volubilă
a) Acorus calamus;
b) Humulus lupulus;
c) Phaseolus vulgaris;
d) Thymus serpyllum;
e) Polygonum bistorta.
Lemnul tulpinii gimnospermelor constă din:
a) trahei;
b) traheide;
c) tuburi ciuruite;
d) celule anexe;
e) felogen.
Cilindrul central al tulpinii (de la exterior spre interior) începe cu:
a) benzile lui Caspary;
b) felogenul;
c) endoderma
d) periciclul;
e) exoderma.
Ce organ dezvoltă stipele:
a) rădăcina;
b) fructul;
c) sămânţa;
d) frunza;
e) floarea.
Selectaţi plante care dezvoltă ocree:
a) troscot
b) hrişcă;
c) piperul de baltă;
d) urzică mare;
e) revent.
Nervaţiunile paralelă şi arcuită sunt comune frunzelor:
a) muşchilor;
b) plantelor monocotiledonate;
c) plantelor gimnosperme;
d) ferigilor;
e) plantelor dicotiledonate
Frunzele compuse constau din:
a) câteva foliole
b) câţiva lobi foliari;
c) limb şi stipele
d) câteva stipele;
e) limb fidat.
Funcţia principală a ţesutului palisadic este:
a) protecţie;
b) schimb de gaze;
c) fotosinteză;
d) de depozitare;
e) de susţinere.
În fasciculul conducător foliar lemnul este orientat:
a) spre faţa inferioară a frunzei;
b) spre faţa superioară a frunzei
c) spre ţesutul palisadic;
d) spre ţesutul asimilator
e) spre axul limbului.
Frunza reprezintă un organ:
a) reproductiv;
b) vegetativ;
c) generativ-vegetativ
d) vegetativ-reproductiv;
d) vegetativ-reproducti;
e) de protecţie.
Nervaţiunea frunzei reprezintă:
a) numai fibrele mecanice;
b) numai fibre sclerenchimatice
c) sistemul fasciculelor de conducere
d) numai colenchimul;
e) numai sclereidele.
Mezofilul frunzei constituie:
a) suportul limbului;
b) parenchimul de depozitare a limbului;
c) parenchimul asimilator;
d) ţesutul de dividere (de creştere);
e) stereomul limbului.
Frunza este de tip amfistomatic în cazul prezenței stomatelor:
a) numai pe epiderma inferioară;
b) numai pe epiderma superioară;
c) sub formă de rânduri (şiruri);
d) pe marginile limbului;
e) pe epiderma superioară şi inferioară.
Pentru frunză este comun fasciculul de conducere de tip:
a) concentric deschis;
b) concentric închis;
c) colateral închis
d) colateral deschis;
e) bicolateral.
Mezofilul frunzei este diferenţiat în ţesuturile
a) palisadic şi mecanic;
b) palisadic şi conducător;
c) conducător şi lacunar;
d) palisadic şi lacunar;
e) lacunar şi poros.
Ţesutul lacunar al frunzei este responsabil:
a) numai de schimbul de gaze;
b) numai de fotosinteză;
c) numai de depozitare a asimilatelor;
d) de schimb de gaze şi fotosinteză;
e) susţinerea organului.
Care este partea axială a florii?
a) receptaculul concav;
b) caliciul;
c) pedunculul floral;
d) androceul;
e) pistilul.
Periantul dublu constă din:
a) numai din 2 cercuri de sepale;
b) numai din 2 cercuri de petale;
c) bracteole şi sepale;
d) caliciu şi corolă;
e) involucru şi caliciu.
Florile nude sunt lipsite de:
a) organe sexuate
b) involucru;
c) caliciu şi involucru;
d) corolă;
e) caliciu şi corolă.
Prin care flori se pot duce mai multe plane de simetrie?
a) zigomorfe;
b) monosimetrice;
c) asimetrice;
d) actinomorfe
e) pintenate.
În cazul ovarului inferior celelalte elemente ale florii sunt situate:
a) mai sus de androceu
b) mai sus de ovar;
c) la jumătatea ovarului;
d) mai sus de caliciu;
e) mai jos de ovar.
. În cazul florilor aciclice elementele florale sunt dispuse:
a) în cercuri;
b) pe marginile receptaculul
c) pe spirală;
d) elementele periantului în cercuri, restul pe spirala
e) elementele periantului pe spirală, restul în cercuri.
Elementele florii sunt inserate pe:
a) receptacul;
b) peţiol;
d) lăstar;
e) tulpină.
În cazul florilor ciclice elementele florale sunt dispuse
a) pe spirală;
b) elementele periantului pe spirală, celelalte în cercuri
c) elementele periantului în cercuri, celelalte pe spirală;
d) în cercuri;
e) marginal pe receptacul.
Florile sesile sunt lipsite de:
a) peţiol;
b) lăstar;
c) receptacul;
d) involucru;
e) peduncul.
Involucrul se dezvoltă la baza:
a) florilor solitare;
b) inflorescenţelor;
c) peţiolului;
d) florilor sesile
e) florilor pedunculate.
Floarea este un organ:
a) de apărare;
b) de susţinere;
c) vegetativ
e) reproductiv.
Periantul florii reprezintă partea:
a) generativă a florii;
b) feminină a florii;
c) sterilă a florii;
d) de susţinere a florii;
e) masculină a florii.
Floarea bisexuată dezvoltă
a) numai androceu;
b) numai 1;
c) nici unul;
d) două şi mai multe;
e) numai 4.
În cazul inflorescenţei simpodiale axul principal floral se termină cu:
a) frunză;
b) catafilă;
c) floare;
d) limb foliar;
e) bractee.
. Involucrul constă din:
a) sepale;
b) petale;
c) tepale
d) bractei;
e) periant.
. În inflorescenţa de tip racem florile sunt:
a) opuse şi sesile;
b) opuse şi pedunculate;
c) alterne şi pedunculate;
e) verticilate şi pedunculate.
d) alterne şi sesile;
. În inflorescenţa de tip corimb florile sunt:
a) pedunculate, alterne ce se termină într-un plan;
b) pedunculate, opuse ce se termină într-un plan;
c) pedunculate, verticilate ce se termină într-un plan;
d) pedunculate, cu pedunculii florali egali;
e) pedunculate, ce pornesc dintr-un punct.
Inflorescenţe compuse heterotactice sunt asocieri de:
a) 2 tipuri de flori
b) mai multe inflorescenţe simple de acelaşi tip
c) 2 sau mai multe tipuri de inflorescenţe simple;
d) flori pedicelate şi inflorescenţe;
e) flori sesile şi pedicelate.
Microsporogeneza are loc în:
a) filamentul staminei;
b) ovarul pistilului;
c) gineceu
d) antera staminei;
e) sacul embrionar.
Megasporogeneza are loc în:
a) antera staminei;
b) stilul pistilului;
c) sacul embrionar;
d) stigmatul pistilului;
e) tubul polinic
Inflorescenţa de tip ament reprezintă:
a) spic cu axul îngroşat;
b) spic cu axul alungit;
c) spic cu axul scurtat;
d) spic cu axul flexibil;
e) spic cu spice.
. În cazul inflorescenţelor compuse florile sunt dispuse:
a) pe axul principal;
b) pe receptacul;
c) pe involucru;
d) pe ramificaţiile axului principal;
e) pe lăstar.
La florile sterile lipseşte:
a) periantul;
b) involucrul;
c) androceul şi gineceul;
d) gineceul;
e) staminele şi androceul.
Paniculul este o inflorescenţă:
a) simplă;
b) compusă homotactică;
c) compusă heterotactică;
d) cimoasă,
e) simpodială.
Elementele perigonului se numesc:
c) bractee;
d) tepale;
e) stamine
Fructul poamă este caracteristic pentru:
a) măr;
b) păr;
c) gutui;
d) păducel;
e) migdal.
La formarea fructului simplu participă:
a) receptaculul
b) câteva carpele ale diferitor flori;
c) carpelele unei flori;
d) ovarul nedezvoltat;
e) partea sterilă a florii.
Fructele compuse provin dintr-o:
a) singură floare cu gineceu monocarpelar
b) singură floare cu gineceu policarpelar;
c) singură floare feminină;
d) singură floare hermafrodită;
e) inflorescenţă densă.
Fructele multiple provin:
a) dintr-un gineceu monocarpelar
b) dintr-o floare cu gineceu apocarp
c) dintr-o inflorescenţă;
d) dintr-o floare masculină;
e) din câteva inflorescenţe.
Pseudofructele se formează din:
a) flori sterile;
b) numai din gineceul florii;
c) flori metamorfozate;
d) androceu concrescut;
e) ovar concrescut cu alte părţi florale.+
Fructul de tip drupă dezvoltă:
a) exocarp dens;
b) endocarp cu cavităţi etero-oleaginoase;
c) endocarp membranos;
d) endocarp sclerificat;
e) endocarp poros.
Papusul este o metamorfozare a:
a) involucrului;
b) bracteolelor;
c) sepalelor;
d) petalelor;
e) staminelor.
Fructul de tip hesperidă este comun pentru:
b) portocal;
c) măceş;
d) mandarin;
e) lămâi.+
Hipantiul este un fruct fals comun:
a) mărului;.
b) zmeurului;
c) măceşului;
d) macului;
e) laurului.
Organele vegetative ale plantei sunt:
b) lăstarul;
e) cotiledonul.
Organele reproductive ale plantei sunt:
a) lăstarul;
b) sămânţa;
c) floarea;
d) rădăcinile tuberizate;
e) fructul.
Organelor plantelor sunt caracteristice:
a) simetria;
b) geotropismul;
c) mobilitatea;
d) orientarea în spaţiu;
e) polaritatea.
Rădăcina îndeplineşte următoarele funcţii:
a) absoarbe apa, sărurile minerale şi organice din sol;
b) participă la înmulţirea sexuată;
c) ancorează planta în substrat;
d) schimbul de gaze;
e) acumulează substanţe de rezervă.
După origine rădăcinile pot fi:
a) târâtoare;
b) principale;
c) aeriene;
d) adventive;
e) laterale.
Plante medicinale de la care se utilizează rădăcina ca sursă de medicament:
a) Taraxacum officinale;
b) Matricaria recutita;
c) Ginkgo biloba;
d) Panax ginseng;
e) Inula helenium.
În raport cu substratul deosebim rădăcini:
a) subterane;
b) fusiforme;
c) acvatice;
d) aeriene
e) conice.
Rădăcinile adventive se dezvoltă de la:
a) rădăcina principală;
b) tulpină;
c) lăstar metamorfizat;
d) rădăcină laterală;
e) frunză.
Deosebim următoarele sisteme radiculare:
a) pivotante;
b) mixte;
c) fasciculate;
e) rămuroase.
Metamorfozele rădăcinii apar în rezultatul:
a) acumulării peridermei;
b) îngroşării parenchimului lemnos
c) îngroşării rizodermei;
d) îngroşării parenchimului liberian;
e) îngroşării scheletului mecanic.
În dependenţa de funcţiile îndeplinite deosebim rădăcini:
a) de ancorare;
b) adventive;
c) asimilatoare;
d) pneumatofori;
e) contractile.
Omagul dezvoltă:
a) rădăcină pivotantă;
b) rădăcină fasciculată;
c) rădăcină tuberizată;
d) rizom;
e) bulbotubercul.
În funcţie de raportul dintre rădăcina principală şi radicele se disting sisteme radiculare:
c) fasciculate
d) rămuroase;
e) monopodiale.
Micoriza reprezintă:
a) ciupercă parazită;
b) simbioză a ciupercii cu apexul rădăcinii;
c) algă pe rădăcini;
d) o parte componentă a lichenului;
e) nodozităţi cu bacterii fixatoare de N2.
Care sunt rădăcinile metamorfozate?
a) rizomul;
b) rădăcinile tuberizate;
c) tuberculul;
d) rădăcinile simbionte - micoriza;
e) nodozităţi cu bacterii
În componenţa unei rădăcini tinere deosebim regiunile anatomice:
a) netedă
b) aspră;
c) cambială;
d) piliferă;
e) parenchimatică.
În structura anatomică primară a rădăcinii deosebim:
a) epiderma
b) periderma;
c) rizoderma;
d) cilindrul central;
e) scoarţa primară.
Creşterea secundară a rădăcinii este determinată de activitatea:
a) celulelor Caspary;
b) cambiului libero-lemnos;
c) felogenului;
d) periciclului;
e) endodermului.
În structura anatomică secundară a cilindrului central al rădăcinii deosebim:
a) lemn primar;
c) cambiu;
d) raze medulare parenchimatice;
e) lemn secundar.
Structuri necaracteristice pentru anatomia rădăcinii:
a) cuticula;
b) lenticele;
c) stomate;
d) peri absorbanţi;
e) trihomi.
Un lăstar constă din:
a) internoduri;
b) muguri;
c) peţiol
d) noduri;
e) ocree.
Deosebim următoarele tipuri de muguri:
a) vegetativi;
b) reproductivi;
c) seminali;
d) vegetativ-reproductiv
e) embrionari.
În dependenţă de poziţia mugurilor pe lăstar ei pot fi:
a) laterali;
b) florali;
c) apicali;
d) foliari;
e) axilari.
Dispoziţia frunzelor pe lăstar poate fi:
a) alternă;
b) simpodială;
c) opusă;
d) verticilată;
e) laterală.
Ramificarea lăstarilor poate fi:
a) paralelă;
c) spiralată;
d) monopodială;
e) dicotomică.
Metamorfoze supraterane (aeriene) ale lăstarilor sunt:
a) cârceii;
b) catafilele;
c) spinii;
d) mugurii giganţi;
e) filocladiile.
Deosebim metamorfozări subterane ale lăstarilor:
a) rizocarpi;
b) tuberculi;
c) bulbo-tuberculi;
d) bulbi;
e) rizomi.
În structura anatomică primară a tulpinii deosebim:
a) periderma;
b) scoarţa primară;
c) epiderma;
d) cilindrul central (stelul)
e) epiblema.
Scoarţa primară a tulpinii este alcătuită din:
a) epidermă;
b) endodermă;
c) periciclu;
d) mezodermă;
e) exodermă.
Structura anatomică secundară a tulpinii este comună:
b) plantelor dicotiledonate;
c) plantelor monocotiledonate
e) plantelor gimnosperme.
Lemnul secundar al tulpinii dicotiledonatelor include:
c) fibre lemnoase
d) parenchim liberian;
e) parenchim lemnos.
Inelul anual al tulpinii constă din:
a) felogen;
b) lemn secundar al unui an;
c) liber secundar;
d) floem primar;
e) cambiu secundar.
Cilindrul central (stelul adevărat) al tulpinii este alcătuit din:
a) periciclu;
b) fascicule libero-lemnoase;
c) raze medulare primare;
d) endodermă
e) parenchim medular;
Plante medicinale, la care frunza este sursă de medicament:
a) pătlagină mare;
b) urzică mare;
d) odolean;
e) porumb.
Stereomul (scheletul mecanic al tulpinii) este alcătuit din:
a) ţesut secretor;
b) colenchim;
c) sclereide;
d) epidermă;
e) fibre sclerenchimatice.
Care sunt funcţiile principale ale frunzei?
a) depozitarea substanţelor nutritive;
b) transpiraţia;
c) participarea la înmulţirea plantelor;
d) fotosinteza;
e) schimbul de gaze.