Agenții etiologici ai traumatismelor sunt de origine:
termică
nucleară
mecanică
chimică
actinică
Pentru aprecierea stării de conștiență la pacientul traumatizat se utilizează scorul Glasgow care include următoarele criterii:
reflexele patologice
răspunsul auditiv
deschiderea ochilor
răspunsul motor
răspunsul verbal
Traumatismele abdominale după acțiunea agenților etiologici se clasifică în:
deschise
închise
tangențiale
transfixiante
oarbe
Cea mai frecventă cauză a traumatismului abdominal este:
traumatismul sportiv
traumatismul industrial
traumatismul casnic
accidentul rutier
catatraumatismul
Traumatismul deschis (plăgile) se clasifică în:
perforante
penetrante
nepenetrante
primare
secundare
O plăgă abdominală se consideră penetrantă dacă e însoțită de:
hemoragie
durere
eviscerație
eliminarea conținutului intestinal
eliminarea bilei
Organul cel mai frecvent lezat în cadrul traumatismelor abdominale este:
pancreasul
stomacul
splina
ficatul
colonul
Leziunile peretelui abdominal, în caz de contuzii, se prezintă sub următoarele forme clinice:
eventrații
plăgi
hematom supraaponeurotic
hematom subaponeurotic
hematom preperitoneal
Selectați sindroamele clinice posibile în traumatismul abdominal:
dispeptic
hemoragic
infecțios
peritonitic
mixt
Cea mai frecventă complicație a traumatismului abdominal este:
șocul traumatic
șocul hipovolemic
șocul septic
șocul cardiogen
șocul anafilactic
Gravitatea șocului hipovolemic la pacientul traumatizat se apreciază inițial după puls, astfel :
pulsul palpabil la artera radială corespunde TA de 80 mmHg
pulsul palpabil la artera femurală corespunde TA de 70 mmHg
pulsul palpabil la artera carotidă corespunde TA de 60 mmHg
pulsul palpabil la artera tibială posterioară corespunde TA de 90 mmHg
pulsul palpabil la artera temporală corespunde TA de 50 mmHg
Sursele de hemoragie mai frecvente în traumatismul abdominal sunt:
duodenul
aorta abdominală
vena cavă inferioară
Sindromul peritonitic se manifestă clinic prin:
meteorism
durere abdominală
contractură musculară
semnul Blumberg pozitiv
hipotensiune
Ce indici ai analizei generale a sîngelui vor fi informativi în traumatism?
hemoglobina
eritrocite
hematocrit
leucocite
trombocite
În tabloul clinic al traumatismului toracic predomină următoarele sindroame cu EXCEPȚIA:
obstructiv al căilor respiratorii
pleural
toxico-infecțios
pulmonar
perete toracic mobil
Traumatismul toracic este însoțit de următoarele revărsate pleurale:
hidrotorax
hemotorax
pneumotorax
hemopneumotorax
chilotorax
La inspecția toracelui ce date ne sugereaza despre traumatismul toracic:
modificări de formă a toracelui
respirație patologică
prezența plăgilor toracice
tegumente palide-icterice
dereglarea amplitudinii respiratorii
În ce caz de mai jos la percuția hemitoracelui traumatizat vom avea matitate declivă și timpanism supraiacent?
Care din explorările paraclinice de mai jos are un rol deosebit în diagnosticul traumatismelor toracice?
radioscopia toracică
radiografia toracică
bronhoscopia
tomografia computerizată
toracoscopia
Pneumotoracele în care perforația pleuropulmonara permite intrarea aerului la inspir în cavitatea pleurală cu acumularea lui progresivă, fără evacuare în expir, se numește:
spontan
cu supapă
închis
sufocant
masiv
Voletul costal reprezintă:
fractura a două sau mai multe coaste unilateral
fractura a două sau mai multe coaste cu cel puțin două linii de fractură
fractura a două sau mai multe coaste pe o linie de fractură și una de disjuncție condro-costală
fractura a două sau mai multe coaste pe o linie de fractură și una de disjuncție sterno-costală
fractura a două sau mai multe coaste și treimii proximale a claviculei
Hemotorax masiv se consideră acumularea de sînge în cavitatea pleurală peste:
500 ml
1000 ml
1500 ml
2000 ml
2500 ml
Triada Beck - turges¬cen¬ţa jugularelor, hipotensiunea, absenţa zgomotelor cardiace este caracteristică pentru:
hemotorax masiv
hernie diafragmatică posttraumatică
tamponada cardiacă
Enumerați avantajele drenajului pleural:
evacuarea colecţiilor endotoracice
reexpansionarea parenchimului pulmonar
nu prezintă risc de lezare a plămînului
aplicare a tratamentului medicamentos local
nu necesită asocierea cu alte metode de tratament
Locul optim de plasare a drenului toracic este în:
spaţiul II intercostal pe linia medioclaviculară
spaţiul II intercostal pe linia parasternală
spaţiul V intercostal pe linia axilară medie
spaţiul V-VI intercostal pe linia mediocla¬vi¬cu¬lară
spaţiul V-VI intercostal pe linia axilară posterioară
Referitor la leziunea ductului toracic sunt corecte afirmațiile:
este o leziune cu potențial letal
leziune rar întîlnită în traumatismele toracice
determină chilotoraxul
chirurgical se rezolvă prin ligatura ductului toracotomic sau toracoscopic
chirurgical se rezolvă prin plastia ductului cu petec venos
În cazul traumatismului toracic la radiografia toracică apreciem:
fracturi costale,sternale
corpi străini
deplasarea mediastinului
accentuarea desenului pulmonar