Colonul rect este subdivizat în următoarele regiuni:
porțiunea supraampulară - rectosigmoidul
ampula
porțiunea subampulară
canalul anal
orificiul anal
Vascularizarea rectului este asigurată de:
artera rectală superioară pară
artera rectală superioară impară
artera rectală mediană pară
artera rectală inferioară pară
artera rectală superioară și inferioară
Care patologie a rectului este cea mai frecventă, după colite:
fisura anală
perirectita acută
perirectita cronică
boala hemoroidală
cancerul rectal
Bărbații suferă mai frevent de boala hemoroidală decît femeile de:
1-2 ori
2-3 ori
3-4 ori
4-5 ori
5-6 ori
Boala hemoroidală de obicei debutează cu următoarele semne clinice:
cefalee
senzații neplăcute în regiunea anală
rectoragie
prurit anal
constipații sau diaree
În raport cu linia dentată hemoroizii pot fi:
proximali
distali
interni
externi
micști
Cîte stadii de prolaps al hemoroizilor interni se cunosc:
I
II
III
IV
V
Se disting următoarele tipuri de hemoroidectomii:
Quenu-Miles
Rîjih
Hartmann
Milligan-Morgan
Whitehead
Numiți factorii predispozanți în fisura anală:
colita
proctosigmoidita
pruritul anal
enterocolita
hemoroizii
Pentru fisura anală cronică sunt caracteristice:
dureri în timpul și după actul de defecație
rectoragii abundente
spasmul sfincterului anal
diaree
hemoragie neînsemnată în timpul defecație
Diagnosticul diferențial al fisurii anale se va efectua cu:
tromboza ano-rectală
proctalgii
boala Crohn
fistule rectale interne
Referitor la tratamentul conservativ al fisurii anale sunt corecte afirmațiile:
este eficient în 70% cazuri
se administrează remedii laxative
administrarea preparatelor analgetice este contraindicată
se indică fizioterapie
aplicarea supozitoarelor rectale cu preparate antiinflamatoare
Referitor la tratamentul chirurgical al fisurii anale NU sunt corecte afirmațiile:
se efectuează fisurotomie
este indicat în caz de pectinoză
este indicat în caz de eșec al tratamentului conservativ
constă în excizia fisurii anale
se efectuează sub anestezie locală
Perirectita acută după localizare se clasifică în:
subcutanată
submucoasă
ischiorectală
pelviorectală
anterorectală
După deschiderea perirectitei acute (abcesului) boala poate evolua în:
formarea fistulei perirectale (perirectita cronică)
dezvoltarea perirectitei recidivante
însănătoșire
formarea fisurii anale
dezvoltarea flegmonului presacral
Sindromul rectal NU include:
hiperemia rectului și a canalului anal
durerile în regiunea perineală și a canalului anal
eliminări de mucus și puroi
incontinența de gaze și mase fecale
Cea mai informativă metodă de diagnostic în perirectita cronică este:
irigografia
fibrocolonoscopia
fistulografia
rectoromanoscopia
tușeul rectal
Pentru fisura anală cronică semnul clinic cel mai distinctiv este:
hipertermie anală
dureri vii în timpul și după defecație
diareea
Depre apariția complicațiilor bolii hemoroidale ne indică următoarele:
rectoragie declanșată de emisia scaunului
depistarea unei formațiuni anale de culoare albastru-violacee
melenă
durere anală acută după defecație ce persistă cîteva ore
Selectați explorările obligatorii a unui bolnav cu patologie rectală:
irigografie
inspecția regiunii anale
anoscopie sau rectoromanoscopie
sfincterometrie
Dintre cauzele de apariție a perirectitei acute pe primul loc se situează:
microtraumatismele mucoasei rectale
deteriorarea mucoasei rectale în timpul manipulațiilor medicale
plăgi prin armă de foc a rectului
inflamația acută a organelor adiacente rectului
Enumerați metodele de tratament ale perirectitei acute:
antibioticoterapie masivă
fizioterapie
intervenție chirurgicală de urgență
intervenție chirurgicală programată
băițe cu soluție de permanganat de potasiu
Diagnosticul diferențial al perirectitei acute se va efectua cu:
carbuncul fesier
flegmon fesier
hipertrofia de prostată
chist pilonidal infectat
bartolinita
În tratamentul perirectitei acute se vor respecta următoarele principii:
intervenție chirurgicală imediată după stabilirea diagnosticului
deschiderea, sanarea și drenarea adecvată a colecției purulente
lichidarea orificiului intern prin care focarul purulent comunică cu rectul
intervenție chirurgicală se va efectua sub anestezie locală
intervenție chirurgicală se va efectua sub anestezie generală
Cea mai frecventă formă a perirectitei acute este:
retrorectală
Intervenția chirurgicală în perirectita acută se va efectua sub următoarele tipuri de anestezie, cu EXCEPȚIA:
generală i/v
loco-regională
epidurală
rahidiană
locală
Lungimea colonului rect este de:
18 cm
14-18 cm
15-20 cm
18-22 cm
19-25 cm
Lungimea canalului anal este de:
2-3 cm
3-4 cm
4-5 cm
5-6 cm
6-7 cm
Colonului rect i se atribuie următoarele funcții, cu EXCEPȚIA:
de rezervor
evacuare
absorbție
secretorie
excretorie
Cel mai frecvent fisura anală apare în:
semicircumferința anterioară a canalului anal
semicircumferința laterală dreaptă a canalului anal
semicircumferința laterală stîngă a canalului anal
semicircumferința posterioară a canalului anal
semicircumferința anterioară și posterioară a canalului anal
Pentru stabilirea diagnosticului de fisură anală este suficientă efectuarea:
tușeului rectal
anoscopiei
irigoscopiei
rectoromanoscopie
fibrocolonoscopiei
Pentru stabilirea diagnosticului de hemoroizi este suficientă efectuarea:
rectoromanoscopiei
Hemoroidectomia este indicată în cazul:
pruritului anal
prolapsului nodulilor hemoroidali de gradul I
prolapsului nodulilor hemoroidali de gradul III
sindrom algic în timpul defecației
constipație
Hemoroidectomia după Milligan-Morgan constă în:
excizia circulară a mucoasei canalului anal
excizia nodulilor hemoroidali la orele 2, 5, 8
excizia nodulilor hemoroidali la orele 3, 7, 11
excizia nodulilor hemoroidali la orele 3, 7, 11 cu mucopexie
excizia nodulilor hemoroidali prolabați
În perioada postoperatorie precoce după hemoroidectomie mai frecvent poate surveni:
sindrom algic pronunțat
prurit perianal
perirectită acută
retenție acută de urină
În perioada postoperatorie tardivă după hemoroidectomie pot surveni următoarele complicații:
insuficiență sfincteriană
strictura anală
prolaps rectal
fistule interne incomplete
Enumerați tehnicile minim-invazive de tratament a bolii hemoroidale:
mucosectomie cu stapler "longo"
HAL-RAR
crioterapie
Whitehead-Vercescu
ligaturarea nodulilor hemoroidali cu benzi elastice
Metoda radicală de tratament a trombozei ano-rectale reprezintă:
administrarea preparatelor anticoagulante
blocada presacrală cu sol.novocaini 0,25%
scleroterapie
intervenție chirurgicală
Perirectita acută reprezintă:
inflamația acută a țesutului celulo-adipos perirectal
inflamația acută a țesutului celulo-adipos perirectal cu prolapsul mucoasei rectale
inflamația acută a țesutului celulo-adipos perirectal cu tromboza nodulilor hemoroidali
inflamația acută a țesutului celulo-adipos perirectal asociată cu prezența focarului inflamator în peretele rectului
inflamația acută a țesutului celulo-adipos perirectal asociată cu fisura anală
Cel mai important factor în etiologia perirectitei este:
infecțiile generalizate
prolapsul rectal
traumatismul mucoasei rectului
supurarea glandelor anale
După activitatea procesului inflamator se disting următoarele forme de perirectită, cu EXCEPȚIA:
acută
subacută
cronică
recidivantă
persistentă
În funcție de amplasarea traiectului fistular față de aparatul sfincterian distingem fistule pararectale:
complete
incomplete
intrasfincteriene
extrasfincteriene
transsfincteriene
Principiile de bază în tratamentul perirectitei acute sunt următoarele, cu EXCEPȚIA:
deschiderea colecției purulente
drenarea colecției purulente
suturarea plăgii
se va efectua doar o singură incizie
Pentru deschiderea și drenarea perirectitei acute sunt recomandate următoarele incizii, cu EXCEPȚIA:
radiale
semilunare
transversale
oblice
verticale
Cea mai ușoară formă a perirectitei acute este:
Cea mai gravă formă a perirectitei acute este:
Perirectita acută sub formă de potcoavă se atribuie perirectitei:
submucoase
subcutanate
ischiorectale
pelviorectale
retrorectale
Metoda radicală de tratament a perirectitei acute subcutanate este:
antibioticoterapie cu spectru larg
puncția abcesului și lavajul cu antibiotice
deschiderea și drenarea abcesului
deschiderea abcesului cu excizia criptei afectate
deschiderea abcesului prin lumenul rectului
Care din afirmații referitor la perirectita cronică (fistule pararectale) sunt corecte:
este o consecință a perirectitei acute
orificiul intern al fistulei se deschide în intestin
orificiul extern al fistulei se deschide pe piele
tratamentul conservativ are un caracter radical
tratamentul chirurgical constă în fistulotomie
Complicația cea mai periculoasă a perirectitei cronice este:
proctita
macerația tegumentelor perineale
acutizarea perirectitei
malignizarea ductului fistulos