Indicatori de poluare a apei cu substanţe organice din sursele deschise sunt
Cantitatea totală de săruri minerale;
Conţinutul sărurilor de amoniu, nitriţi şi nitraţi;
Concentraţia fluorului şi iodului;
Oxidabilitatea;
Oxigenul dizolvat în apă
Importanţa igienică a durităţii apei
Diminuiază proprietăţile organoleptice;
Posedă acţiune toxică pronunţată;
Crează dificultăţii în utilizarea ei în scop menajer;
Favorizează apariţia unor boli cardiovasculare;
Favorizează apariţia unor boli renale
Indicatori de poluare organică a apei sunt
NH3
Nitriți
Nitrați
Oxidabilitate
Arseniu
Factorii etiologici în producerea methemoglobinemiei hidrice nu sunt
Excesul de nitriţi;
Excesul de nitraţi;
Excesul de amoniac
Excesul de fluor
Duritatea sporită .
Manifestarea methemoglobinemiei hidrice
Cianoză
Dispnee
Erupții hemoragice
Convulsii
Tahicardie
Formele de manifestare a patologiilor hidrice infecţioase
Epidemii
Endemii
Epidemii geochimice
Sporadice
Micotoxicoze
. Caracteristici ale epidemiilor hidrice sunt
Început exploziv
Afectarea persoanelor de vârstă fragedă sau înaintată
Apariţia epidemiilor în perioada rece a anului;
Manifestarea epidemiei pe aria de alimentare cu apă;
Încetarea bruscă a epidemiei după luarea măsurilor necesare la sursa de apă
Boli virale transmise pe cale hidrică sunt
Febra tifoidă
Poliomielita
Dizenteria
Holera
Hepatita A
In formă sporadică se pot manifesta patologiile hidrice infecţioase
Tularemia
Salmoneloza
Diareea estivală
Condiţii de dezinfecţie eficace a apei
Alegerea corectă a dozei de clor
Respectarea duratei de contract a apei cu clorul;
Coagularea prealabilă a apei
Filtrarea apei
Îmbogăţirea apei cu fluor.
Metode de dezinfecţie a apei sunt
Coagularea
Clorinarea
Îmbogăţirea apei cu fluor
Ozonarea
Tratarea cu raze ultraviolete
Metodele de clorinare a apei în scopuri de potabilitate
Clorinare cu doze mici
Clorinare cu doze normale
Hiperclorinare;
Clorinare cu doze postcritice
Clorinare cu amonizare
Componenţa chimică a apei poate fi cauză principală a
Febrei tifoide
Leptospirozei
Fluorozei
Gușei endemice
Cariei dentare
Apele de suprafaţă se deosebesc de cele interstratulare prin
Conţin mai multe săruri minerale;
Conţin mai mult O2 dizolvat;
Sunt mai poluate cu microorganisme;
Au o componenţă chimică stabilă;
Sunt limpezi
Indicii de securitate epidemiologică pentru apa din fântâni sunt
Numărul total de germeni – 100;
Numărul total de germeni – 300
Enterococi - 0;
Indicele coli - 3;
Eşerihia coli - 0.
Indicii bacteriologici ai calităţii apei sunt
Eşerihia coli - 0;
Coli titru
Numărul total de germeni;
Numărul ouălor de helminţi la 1 dm3 apă
Enterococi - 0
Proprietăţi organoleptice ale apei sunt
Temperatura
Mirosul
Transparența
Duritatea
Culoarea
Surse de apă folosite pentru aprovizionarea centralizată
Apele atmosferice
Sursele deschise;
Apele freatice;
Apele interstratulare;
Apa desalinizată a mărilor
Boli parazitare transmise prin apă
Ascaridoza
Leptospiroza
Difilobotrioza;
Teniidoza
Grupurile de indici ai calităţii apei conform Normelor sanitare
Organoleptici
Chimici
Biologici
Chimici antitoxici;
Bacteriologici
Caracteristica igienică a bazinelor deschise ca sursă de aprovizionare cu apă
Culoare şi oxidabilitate pronunţată;
Mineralizare excesivă;
Siguranţă epidemiologică;
Debit mare
Risc de poluare
Patologii virale transmisibile prin apă nu sunt
Hepatita B
În ce cazuri se aplică coagularea apei
La coloraţie sporită
În caz de turbiditate sporită
La duritate mare;
In caz de poluare bacteriană considerabilă;
În caz de poluare cu substanţe toxice
Reducerea considerabilă a cantităţii de apă din organism contribuie
Setea
Obnubilarea;
Halucinații
Creşterea temperaturii corpului;
Moartea
Compoziţia chimică a apei poate fi cauza
Stărilor premorbide;
Bolilor neinfecţioase nespecifice;
Bolilor neinfecţioase specifice;
Bolilor infecţioase
Intoxicaţiilor cu substanţe chimice
Folosirea indelungată a apei dure poate contribui
Apariţia renolitiazelor
Apariţia colelitiazelor;
Afecţiuni ale tubului digestiv;
Methemoglobinemie;
Fluoroza
Eficienţa procesului de coagulare a apei depinde de
Temperatura apei;
Oxidabilitatea apei
Turbiditatea apei;
Prezenţa coloizilor;
Prezenţa amoniacului
Eficienţa procesului de coagulare a apei nu va depinde de
Temperatura apei
Prezenţa amoniacului.
Metoda de tratare a apei va fi igienic adecvată când
Va fi eficientă;
Nu va altera proprietăţile organoleptice;
În apă nu vor rămânea substanţe ce ar periclita sănătatea consumatorilor;
Va fi economă, uşor de aplicat;
Va modifica duritatea apei
Alegerea dozei de clor pentru dezinfectarea apei depinde de
Particularităţile germenilor;
Duritatea apei;
Activitatea preparatelor de clor;
Mediul în care se desfăşoară procesul;
Cantitatea de cloruri.
Procesul de clorinare a apei este influenţat de
Cantitatea de substanţe organice din apă
Timpul de contact;
Cantitatea de substanţe neorganice;
Cantitatea de sulfaţi
Activitatea clorurii de var se reduce
La lumină
La întuneric
La păstrare îndelungată;
La temperaturi joase
La temperaturi înalte.
Clorura de var se păstrează
La temperaturi joase;
La temperaturi crescute
Închisă ermetic
Priorităţile dezinfecţiei apei prin ozonizare comparativ cu clorinarea
Nu se modifică pH-ul apei;
Se îmbunătăţeşte organoleptica
Este o metodă ieftină
Este mai eficientă;
Surplusul de Ozon se degajă rapid
Metode fizice de dezinfecţie a apei sunt
Tratarea cu radiaţii ultraviolete lungi
Tratarea cu radiaţii ultraviolete scurte;
Tratarea cu radiaţii infraroşii scurte;
Tratarea cu radiaţii ionizante;
Fierberea
Metode fizice de dezinfecţie a apei nu sunt
Tratarea cu radiaţii ultraviolete scurte
Tratarea cu radiaţii ionizante
Priorităţile dezinfecţiei apei cu radiaţii ultraviolete comparativ cu clorinarea sunt
Acţionează asupra microorganismelor sporulate;
Acţionează asupra virusurilor;
Acţionează asupra ouălor de helminţi rezistente la alte tipuri de tratare;
Acţiunea bactericidă are loc în decurs de 1-2 min.;
Acţiunea bactericidă are loc în decurs de 30-60 min.
Dezavantajele dezinfecţiei apei cu raze ultraviolete
Trec numai prin apă limpede;
Trec prin apa tulbure
Trec indiferent de turbiditate;
Trec prin apa colorată;
Sărurile de fier diminuează efectul dezinfecţiei
Dezinfecţia apei prin fierbere e cea mai eficientă din metodele fizice deoarece
Se distrug toate formele vegetative de bacterii peste 3-5 min.
Se distrug toate formele sporulate de bacterii peste 30 min.;
Poate fi aplicată la apeducte;
Este accesibilă;
Se micşorează duritatea apei
Dezavantaje ale dezinfecţiei apei prin fierbere sunt
Evaporarea gazelor dizolvate;
Alterarea gustului;
Nu se distrug formele sporulate ale bacteriilor;
Nu poate fi aplicată la apeducte;
Dezvoltarea rapidă a germenilor în apa fiartă.
Spitalele pot fi aprovizionate cu apă
Din fântâni;
Din apeduct central;
Din fântâni şi apeduct
Prin amenajarea apeductului autonom;
Din râuri, lacuri.
Cerinţe igienice către calitatea apei folosite pentru prepararea soluţiilor injectabile sunt
Să fie apirogenă;
Cu oxidabilitate mare;
Să fie testată la oxidabilitate;
Să nu conţină germeni patogeni;
Să nu conţină amoniac, nitriţi.
Pirogenia apei e condiţionată de
Substanţe organice;
Oxidabilitatea mică;
Germeni patogeni distruşi;
Amoniac;
Săruri minerale
Pentru eliminarea substanţelor organice din apă în condiţii de farmacii spitaliceşti se pot folosi
Permanganatul de potasiu;
Alaunul de aluminiu şi potasiu
Distilatoare obişnuite;
Distilatoare speciale
Carbonatul de sodiu
Pentru ameliorarea proprietăţilor organoleptice şi corecţia compoziţiei chimice a apei se folosesc metodele
Dezodorarea;
Demineralizarea
Deferizarea
Dezinfecția
Detoxicarea
Pentru a proteja de poluare apa din fântâni
Se scoate cu găleata individuală;
Se scoate cu găleata comună;
Se scoate cu pompa
Fântânile se alimentează din apele superficiale;
În jurul fântânii se instalează un strat bătătorit de argilă
Măsuri de prevenţie a bolilor hidrice sunt
Folosirea surselor de apă de suprafaţă;
Selectarea raţională a sursei de apă;
Crearea zonelor de protecţie sanitară pentru sursa de apă;
Respectarea tehnologiei de tratare a apei;
Standardizarea calităţii apei.
Staţia mecanizată de filtrare e destinată pentru:
Clorinare;
Declorinare;
Decolorare;
Desalinizare
Dezactivare.
Autopurificarea apei se realizează prin următoarele procese:
Sedimentare
Diluare
Filtrare
Oxidare
Acțiunea bacteriofagilor
Surse de apă folosite pentru aprovizionarea centralizată:
Apele freatice
Apele interstratulare