Din punct de vedere psihologic, adicţia poate fi văzută ca:
Modalitate de a scăpa de sarcinile vieţii
Soluţie pentru ca persoana să se simtă mai bine
Excesul în funcţionarea într-o anumită directive
Scuză bună pentru neasumarea responsabilităţii
Scuză bună penru eșecurile din viața personală și profesională
Dintre semnele comportamentale ale medicului cu adicție fac parte
Abuzul de medicamente şi alte substanţe, de suplimente nutritive
Întârzierile sau absenţele de la muncă
Izolarea de ceilalți
Greşelile profesionale frecvente
Atutudine critică față de alţii, depersonalizarea pacienţilor
În plan individual, pentru contracararea sindromului Burn-out, persoana ar putea aplica următoarele recomandări:
Să-și recunoască simptomele de burnout prin ascultarea propriului corp
Să-și pună scopuri realiste și realizabile în timp
Să preia control asupra tuturor aspectelor din viața sa
Să găsească timp pentru sport, plimbări, ieşiri cu familia/prietenii în natură, etc
Să gândească pozitiv şi șă învețe să se relaxeze fizic şi psihic
Noțiunea contemporană a personalității presupune:
Sinteza particularităţilor psihoindividuale în baza căreia o persoană se deosebește de alta
Organizarea însuşirilor psiho-cognitive şi atitudinale ale individului
Rolul jucat de un actor
Funcţia socială îndeplinită de un om
Mască a individului
Printre factorii de vulnerabilitate a personalității se pot număra:
Tipul de temperament și caracter al personalităţii
Stadiile de dezvoltare a personalităţii
Condițiile de trai a personalității
Modalităţile inadecvate de trăire a unor experienţe de viaţă mai vechi sau mai noi
Modalitățile ineficiente de adaptare la solicitările în permanentă schimbare din mediul social
Dinamica actuală a personalităţii se află în relație directă cu:
Caracterul personalității
Schimbările care se produc în procesul interacţiunii cu condiţiile concrete de mediu
Nivelul de aspirații a personalității
Cerințele societății față de personalitate
Nivelul de inteligență generală a personalității
Personalitatea în general, nu este caracterizată prin trăsăturile ca:
Stabilitate
Integrare
Gândire critică
Plasticitate
Neutralitate afectivă
Conceptul de autoactualizare este:
Reprezentat de persoanele care și-au satisfacut în mod acceptabil trebuințele bazale
Reprezentat prin modele ideale ale dezvoltarii complete ale potențialului uman
Trebuință de a se dezvolta în plan social și profesional
Motivatie de creștere care se găseste în interiorul fiecărei persoane
Reprezentat prin persoana antrenată într-o spirală ascendentă a autoperfecționării
Metamotivația mai poate fi definită prin următorii termeni:
Metatrebuințe
Trebuințe bazale
Valori-b
Valori-d
Valori-m
Exemple de metatrebuințe sunt:
Adevar
Bunătate
Frumusețe
Comunicare
Suficiența de sine
. Dintre caracteristicile definitorii ale personalității autoactualizante fac parte:
Rezistența la influențele mediului cultural imediat
Spontaneitate, simplitate, naturalețe
Relații interpersonale echilibrate
Centrarea pe sine și pe trăirile sale
Perceperea superioară a realității
Drept premize pentru autoactualizarea personalității pot fi:
Mai mare acceptare de sine, a celorlalți și a naturii
Creșterea independenței și a intimității
Reacții emoționale profunde de exaltare
Creativitate sporită
Creşterea standardului de viaţă presupune și:
Sporirea ratei de comportamente adictive
Supaalimentație
Supramedi cație
Creșerea ponderii sedentarismului
Creșterea posibilităților de manipulare cu opinia publică
Variabilele generale ale sănătăţii şi bolii în ceea ce priveşte cauzele de deces în ţările dezvoltate sunt:
Factorii de ordin biologic
Factorii de mediu
Stilul de viaţă
Asistența socială
Asistenţa medicală
Bolile contemporane cu aspect de patologie cronică degenerativă sunt:
Maladiile metabolice
Neoplaziile maligne
Bolile sferei digestive
Bolile infecțioase
Bolile sferei respiratorii
Criza de valori în societatea contemporană
Afectează cei mai mulţi oameni din societăţile cu un profit economic scăzut
Afectează cei mai mulţi oameni din societăţile de consum
Afectează cei mai mulţi oameni din păturile de jos ale societății
Generează deprinderi de viaţă de a face faţă stresului
Sporește tendința persoanei de a-şi rezolva propriile probleme
Dimensiunile calității vieţii, care vizeaza în mod direct sănătatea şi boala, sunt:
Dimensiunea fizică/somatică
Dimensiunea psihică
Dimensiunea socială și economică
Dimensiunea cultural-spirituală
Dimensiunea cognitivă
Conceptul de suport social presupune:
Ajutor social și psihologic
Rezultatul de protecţie în raport cu factorii stresori
Împărtaşirea problemelor şi trăirilor cu ceilalţi
Feedbackul pozitiv în relaţiile interpersonale
Zona de confort a persoanei
Dimensiunile suportului social sunt
Suportul emoţional
Suportul informaţional
Suportul dinamic
Suportul prin valorizare
Suportul instrumental/material
Drept surse de suport social pot fi:
Microgrupul de prieteni
Microgrupul socioprofesional
Cariera și traseul profesional
Grupurile de apartenenţă (de ex., biserica, clubul s.a.)
Specialiştii care furnizează servicii de îngrijire a sănătăţii
Psihoigienizarea presupune
Un ansamblu de măsuri destinate menţinerii şi promovării stării de confort.
Un ansamblu de măsuri destinate menţinerii şi promovării stării de sănătate
Durată de realizare strict determinată
Un set standard de măsuri aplicate pacientului
Modificarea statusului și rolului social al pacientului
Acţiunile realizate prin psihoigienizare au orientare:
Centrifugă
Cu tendință centrală
Centripetă
Multicentrică
Dinamică
Psihoprofilaxia este:
Ansamblu de măsuri şi mijloace destinate menţinerii stării de sănătate
Ansamblul de măsuri destinate prevenirii apariţiei unei tulburări psihice
Ansamblul de măsuri destinate împiedicării evoluţiei defavorabile a tulburărilor depistate
Ansamblu de măsuri şi mijloace destinate promovării stării de sănătate
Ansamblu de măsuri şi mijloace care au drept scop conştientizarea suferinţelor psihice şi acceptarea acestora
Modelul psihoprofilactic presupune următoarele etape:
Psihoprofilaxia primară
Psihoprofilaxia secundară
Psihoprofilaxia terţiară
Psihoprofilaxia intermediară
Psihoprofilaxia finală
Psihoprofilaxia primară se orientează preponderent pe:
Identificarea eficacității și oportunității măsurilor terapeutice
Depistarea şi combaterea cauzelor îmbolnăvirilor psihice
Acţiunile complexe de reabilitare cu caracter sociocultural
Prevenirea dezadaptării individului sau a dependenţei lui de tulburarea psihică
Readaptarea şi resocializarea individului, prin psihoterapie şi ergoterapie, pregătind individul pentru a face faţă vieţii sociale
Psihoprofilaxia secundară are drept scop
Scăderea manifestărilor şi evoluţiei tulburărilor psihice
Psihoprofilaxia terțială se axează pe:
Alegeți elementele componente ale activităţilor de prevenire, recuperare și promovare a sănătăţii:
Dinamic
Cognitiv
Emoţional
Comportamental
Retrospectiv
Teoria difuzării informaţiei şi comunicării după C. Rogers, presupune că mesajele despre sănătate devin eficiente dacă ele sunt:
Pervazive
Populare
Pozitive
Personale
Participative
Pasionante
Practice
Persuasive
Permanente
Profitabile
Alegeți tipurile principale de modele de educaţie a personalităţii umane în domeniul sănătăţii mintale:
Modelul medico-moral,
Modelul medico-psihiatric
Modelul medico-profilactic
Modelul medico-cultural
Modelul medico-social
Modelul medico-moral de educație a personalității umane insistă pe:
Sănătatea mintală în raport cu boala psihică.
Igiena generală aplicate la boala psihică
Principiile medicinei profilactice
Aspectele morale ale sănătăţii mintale şi ale formării personalităţii.
Direcţia formării şi dezvoltării stării de sănătate mintală a individului, comunității și a societății cu instituţiile sale
Modelul medico-psihiatric de educație a personalității umane consideră:
Sănătatea mintală în raport cu boala psihică
Igiena generală aplicată la boala psihică
Educaţia sănătăţii se face după principiile medicinei preventive
Aspectele morale ale sănătăţii mintale şi ale formării personalităţii
Modelul medico-social este exprimat de principiile igienei mintale și este orientat spre:
Educaţia sănătăţii se face după principiile medicinei profilactice
Funcțiile igienei mintale individuale este de a:
Cultiva echilibrul sufletesc prin măsurile de psihoprofilaxie a bolilor psihice
Proteja starea de sănătate mintală a individului
Controla eficiența programelor de promovare a sănătății
Promova factorii de sanogeneză și a da recomandări pentru ameliorarea vieţii
Planifica activitatea şi de a da o normă psihosocială potrivit conduitelor umane
Igiena mintală individuală se realizează primordial prin:
Menţinerea raportului constant dintre echilibrul mintal şi fiziologic al individului
Respectarea odihnei, a somnului de noapte, evitarea abuzului de medicamente, a sedentarismului etc.
Evitarea și/sau prelucrarea psihologică a evenimentelor psihotraumatizante ale vieţii, a eşecurilor, a conflictelor etc
Depistarea timpurie a tulburărilor mintale şi instituirea măsurilor adecvate de combatere a acestora;
Studiul complex al factorilor etiologici ai bolilor mintale, precum şi al mecanismelor de acţiune a acestora
Igiena mintală colectivă se realizează primordial prin:
Menţinerea, dezvoltarea şi perfecţionarea stării de sănătate mintală a grupelor social-umane
Prevenirea situaţiilor generatoare de conflict, panică, dezordine socială din cadrul grupului social
Instituirea unor măsuri de psihoprofilaxie în masă a factorilor care pot perturba starea de sănătate mintală a grupului
Menţinerea raportului constant dintre echilibrul mintal şi cel fiziologic
Evitarea și/sau prelucrarea psihologică a evenimentelor psihotraumatizante ale vieţii, a eşecurilor, a conflictelor din cadrul grupului etc
Metodele de lucru a igienei mintale sunt
Metode de evaluare a stării de sănătate mintală
Metode de influenţare a sănătăţii mintale
Metode psihoprofilactice de menținere a sănătății mintale
Metode de evaluare a factorilor și condițiilor de viață
Metode de activizare a mecanismelor de apărare a personalității
Etapele de realizare a igienei mintale sunt:
Măsuri psihoprofilactice ce acţionează asupra cauzelor prin profilaxia medicosocială și psihoindividuală;
Intervenţia la etapa terapeutică
Educația moral-spirituală a individului
Ameliorarea condițiilor de trai a persoanelor
Postintervenția
. Psihoterapia este o:
Formă specială de consiliere
Abordare individuală a personalității
Conversație bazată pe un mod anumit de abordare a clientului/pacientului
Modalitate de tratament centrată pe reducerea sau eliminarea unor simptome și tulburări mintale şi comportamente disfuncţionale
Componentă de bază în lucrul psihologului
Cel mai important element în psihoterapie este:
Valorile clientului/pacientului
Relația terapeutică
Personalitatea clientului/pacientului
Dorințele clientului/pacientului
Competența profesională a terapeutului
În dependență de numărul de persoane implicate, psihoterapia poate fi practicată în următoarele dintre forme
Terapia de grup
Terapia de familie
Terapia de scurtă durată
Terapia individuală
Terapia suportivă
Psihanaliza:
Este considerată prima formă de psihoterapie
Încurajează verbalizarea gândurilor pacienţilor
Are drept scop reorganizarea ireversibilă a personalităţii
Presupune conştientizarea evenimentelor intrapsihice
Se bazează pe analiza asociațiilor libere, a viselor și fanteziilor clientului/pacientului
Psihoterapia cognitiv-comportamentală:
Caută să identifice şi să modifice cogniţiile maladaptative, credinţele şi comportamentele disfuncţionale problematice
Postulează ideea că individul se comportă reieşind din situaţiile imediate şi din felul în care subiectul le interpretează
Se adresează unei game variate de tulburări – de la simpla nevroză şi până la tulburările de adicţie
Pune accent pe fanteziile și creativitatea clientului
Ajută clientul sa achiziţioneze abilităţi prin care sa rezolve problema prezentă ci şi eventualele probleme similare de viitor
Consilierea psihologică este o:
Relaţie de colaborare între consilier şi cel consiliat
Relație duală, individuală
Intervenție suportivă creând un cadru în care clientul îşi poate exprima emoţiile, conflictele
Intervenţie de durată scurtă sau medie
Intervenție care se centrează pe situaţiile prezentului şi nu pe trecut
Psihoterapia suportivă este o formă de psihoterapie care:
Postulează ideea că individul se comportă reieşind din experiența și principiile de viață
Caută să identifice şi să modifice cogniţiile maladaptative, credinţele şi comportamentele disfuncţionale
Se adresează bolnavilor cu vulnerabilităţi serioase fizice ori psihice
Particularitățile consilierii psihologice sunt următoarele:
Presupune prevenţia unor comportamente neadaptative şi învatarea unor strategii care vor facilita o adaptare mai eficientă la situaţiile de viaţă
Integrează şi aplică principii şi strategii specifice mai multor orientări teoretice în funcţie de client
Se orientează către optimizarea capacităţilor de comunicare, luare de decizii etc.
Se orientează către comportamentele problematice ale clientului
Vizează reorganizarea și schimbarea în dinamică a personalității
Care sunt tipurile de iatrogenii?
Farmaceutică
De investigație
De comunicare
De spital
Medicamentoasă
Care sunt principalele cauze de producere a iatrogeniilor?
Pacientul
Medicamentele
Instrumentele/aparatajul chirurgical
Diagnosticul incorect
Familia pacientului
Cine este responsabil de producerea iatrogeniilor?
Clinica/spitalul
Infirmiera
Medicul
Asistenta medicală
