Precizați care distrofii ale țesuturilor dentare dure apar în perioada de dezvoltare a dinților:
Abraziunea patologică
Defectele cuneiforme
Necroza acidă
Eroziunea țesuturilor dure
Hipoplazia
Unele distrofii pot avea caracter endemic, care sunt:
Hiperplazia
Defectul cuneiform
Fluoroza
Fluoroza este o afecțiune ce apare în urma intoxicației organismului cu:
Fier
Mercur
Fluor
Brom
Plumb
Fluoroza apare ca o leziune odontală condiționată de:
Conținutul sporit de fluor în apa potabilă
Insuficiența fluorului în produsele alimentare
Insuficiența vitaminelor grupei B
Conținutul sporit de calciu
Conținutul sporit de plumb
Aportul nictemeral de fluor cu produsele alimentare constituie:
0,7-1,6 mg
0,6-1,7 mg
0,5-1,1 mg
0,8-1,7 mg
0,5-1,3 mg
Aportul nicterimal de fluor cu apa potabilă:
1,2-2,0 mg
1,3-2,2mg
2,0-2,3 mg
2,2-2,5 mg
2,0-2,5mg
Standardele de stat stipulează concentrația de fluor în apa potabilă:
1,0mg/l
2,0 mg/l
2,5 mg/l
3,0 mg/l
1,5 mg/l
Diagnosticul diferențial al fluorozei forma maculată se face cu:
Caria maculată
Caria superficială
Eroziunile dentare
Precizați simptoamele hiperesteziei țesuturilor dure ale dinților:
Sensibilitatea doloră
Aspect modificat al țesuturilor
Micșorarea înălțimii coroanei
Cavitate carioasă
Toate cele menționate
Una din distrofiile nominalizate are caracter endemic, care este:
Dinții „de tetraciclină”
Fluoroză
Boala oaselor de marmură
Leziunile necarioase se divizează în grupe care:
Apar sub acţiunea bacteriilor
Apar în perioada de evoluţie a dinţilor
Apar după erupţia dinţilor
Apar numai în urma traumelor fizice
Apar numai în urma traumelor chimice
Precizaţi distrofiile ţesuturilor dentare dure care se dezvoltă până la erupţia dinţilor:
Caria dentară
Dinţii „de tetraciclină”
Abraziunea fiziologică
Precizaţi distrofiile dentare congenitale:
Displazia Capdepont
Amelogeneza imperfectă
Dentinogeneza imperfectă
Precizaţi distrofiile dentare care apar în urma acţiunii unor remedii:
Dinţii „de tetraciclină"
Hipoplazia constituie o anomalie de dezvoltare care constă în:
Apariţia ei după erupţie
Duce la fractura dintelui
Subdezvoltarea dintelui
Subdezvoltarea ţesuturilor
Lipsa congenitală a adamantinei
În etiologia hipoplazei sunt incriminaţi factorii:
Exogeni
Endogeni
Tulburarea proceselor metabolice
Igiena bucală incorectă
Surplusul de substanţe anorganice
Hipoplazia apare după suportarea în copilărie a unor boli:
Rahitismul
Infecţii grave
Dispepsii
Insuficienţe în funcţia glandelor endocrine
Dereglări în procesele metabolice
Hipoplazia mai frecvent afectează:
Marginea incizală a incisivilor centrali permanenţi
Marginea ocluzală a cuspizilor dinţilor 6
Dinţii care se dezvoltă în aceiaşi termeni
Caninii și molarii doi permanenți
Premolarii şi incisivii laterali
Hipoplazia poate fi divizată în:
Hipoplazie generalizată
Hipoplazie sistemică
Hipoplazie localizată
Hipoplazie multiplă
Hipoplazie unilaterală
Clinic pentru hipoplazie sunt caracteristice:
Macule albe simetrice
Macule albe lucitoare
Macule albe sensibile
Maculele care se colorează
Maculele îşi modifică forma
Ondulaţii
Fisuri
Eroziuni
Inciziuni
Depresiuni punctiforme
Hipoplazia sistematică se clasifică în:
Forma erozivă
Forma maculată
Forma ondulată
Forma punctiformă
Forma fisurată
Diagnosticul diferenţial al hipoplaziei se face cu:
Caria incipientă
Necroza acidă a smalțului
În funcţie de gravitatea fluorozei dinţilor distingem următoarele forme clinice:
Pete galbene
Granular-cretoasă
Maculată
Destructivă
Erozivă
Clinic forma haşurată a fluorozei se caracterizează prin:
Haşuri cretoase
Disimulate
Se developează la uscare
Se developează la coloraţie
Se întâlneşte mai frecvent la incisivii superiori
Clinic forma maculată a fluorozei se caracterizează prin:
Prezenţa maculelor cretoase
Afectează numeroşi dinţi
Este deosebit de manifestă pe incisivi
Este deosebit de manifestă pe molari
Este deosebit de manifestă pe premolari
Manifestarea clinică a fluorozei forma granular - cretoasă:
Incluziuni pigmentate bine conturate
Culoarea gălbuie a adamantinei
Macule punctiforme
Depresiuni în urma lipsei adamantinei
Manifestarea clinică a fluorozei forma erozivă:
Cavitate
Modificare de culoare a dintelui
Defecte de formă diferită
Abraziunea adamantinei şi dentinei
Manifestarea clinică a fluorozei forma destructivă:
Deformarea coroanei dinţilor
Distrugerea erozivă
Abraziunea ţesuturilor dure
Fracturi ale dinţilor
Deschiderea cavităţii dinţilor
Precizaţi metodele de tratament ale fluorozei:
Albirea dinţilor
Terapia remineralizantă
Restaurări estetice
Igiena bucală corectă
Utilizarea pastelor cu efect remineralizant
Precizaţi metodele de profilaxie a fluorozei:
Diminuarea aportului de apă
Epurarea antifluorotică a apei potabile
Substituirea apei cu lapte şi sucuri
Administrarea vitaminelor C şi D
Evacuarea copiilor din raionul endemic
Precizaţi simptoamele amelogenezei imperfecte:
Nuanţe gălbui a adamantinei
Culoarea brună a adamantinei
Rugozitatea ţesuturilor
Fisuri multiple orientate haotic
Detaşarea adamantinei de la dentină
Manifestările clinice ale dentinogenezei imperfecte pot fi:
Subdezvoltarea rădăcinilor
Rădăcini acuminate
Mobilitatea dinţilor
Formaţiuni chistoase în rădăcini
Lipsa cavitaţii dintelui şi a canalelor radiculare
Precizaţi leziunile traumatice ale dinţilor :
Contuzia
Luxaţia
Fractura
Abraziunea ţesuturilor dentare dure poate fi:
Provocată de infecţie
Rezultată de funcţia fiziologică a dinţilor
În urma traumelor acute
Rezultată de starea ocluziei
Suprasolicitarea dinţilor
Precizaţi simptoamele clinice ale abraziunii patologice:
Atriţia ţesuturilor dintelui
Micşorarea lungimii coroanelor dintelui
Deschiderea cavitaţii dintelui
Modificări în articulaţia temporomadibulară
Modificări de culoare a adamantinei
La intoxicaţia organismului cu preparate medicamentoase care în fragedă copilărie au primit tetraciclină se dezvoltă:
Dinţii ”de tetraciclină”
Stomatită catarală
Hipoplazia smalţului
Coloraţia oaselor scheletului
Periodontitele apicale
Fractura dintelui
Defecte cuneiforme
Tartrul dentar
Dureri în mucoasa bucală
Reducerea acuităţii auzului
Defectul cuneiform este o distrofie dentară:
Localizată la coletele dinţilor
Pe feţele jugale şi vestibulare
Pe feţele proximale
Preponderent cu localizare în molari
Preponderent cu localizare în incisivi
Precizaţi simptoamele clinice ale defectului cuneiform:
Localizat perigingival
Pereţi duri, lucitori și netezi
Camera pulpară deschisă
Pulpa sângerează
Camera pulpară închisă
Are doi pereţi – perigingival, orizontal
Al doilea plan situat sub un unghi ascuţit
Are forma ovală
Are forma de clin
Are forma triunghiulară
Precizaţi prin ce diferă defectul cuneiform de carie:
Are pereţi rugoşi
Are pereţi netezi
Are o suprafaţă lucioasă
Are o suprafaţă mată albicioasă
Prin toate cele menţionate
Care este deosebirea dinte eroziunea ţesuturilor dure şi carie:
Eroziunile se localizează pe feţele vestibulare ale incisivilor superiori
Eroziunile au formă caliciformă
Caria mai frecvent se localizează pe fețele vestibulare ale incisivilor superiori
Eroziunile au pereţi netezi
Cavităţile carioase au pereţi netezi, lucioşi
Sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure dentare poate fi la:
Agenţii mecanici
Agenţii chimici
Agenţii termici
Percuţie
Sondare
Care sunt manifestările clinice ale hiperesteziei:
Dureri pasagere de la rece
Dureri permanente de la fierbinte
Dureri iradiante de la rece şi fierbinte
Dureri pasagere de la acru, dulce şi sărat
Dureri de la angrenarea dinţilor