Conform clasificării Lekholm și Zarb, maxila are:
os de tip 1 în zonele anterioare și premolare
os de tip 2 în zonele anterioare și premolare
os de tip 2 în zonele molare
os de tip 3 în zonele anterioare și premolare
os de tip 4 în zonele molare
Conform clasificării Lekholm și Zarb, mandibula are:
os de tip 1 în zona anterioră
os de tip 2 și 3 în zona laterală
os de tip 1 și 3 în zona laterală
os de tip 2 în zona anterioră
os de tip 5 peste tot
Implanturile scurte, angulate, zigomatice și pterigoidiene pentru zona maxilară, în circumstanțe speciale, sunt utilizate pentru:
evitarea expansiunii pe structurile anatomice
evitarea deteriorării structurilor anatomice
o procedură mai ușoară
osteointegrare mai bună
reducerea forțelor (stresului) ocluzale
Formațiunile anatomice importante care trebuie luate în considerare la planificarea plasării implantului dentar sunt:
sinusul maxilar
podeaua foselor nazale
nervul dentar inferior
nervii mentali
urechea internă
Dezavantajele posibile ale plasării implantului cu încărcare imediată sunt:
dificultate în obținerea stabilității primare a implantului
spațiul dintre implant și pereții alviolari care necesită grefare
prezenţa unei infecţii reziduale care provoacă infecţii periimplantare (periimplantită)
poate fi asociat cu un risc sporit de retracție a mucoasei gingivale
poate duce la rate mari de supraviețuire a implantului
Factorii de risc pentru dezvoltarea retracției mucoasei din jurul implanturilor cu încărcare imediată sunt:
obezitatea
fumatul
prezența unei plăci osoase bucale subțiri cu un diametru mai mic de 1 mm
prezența unui biotip subțire a țesuturilor moi
poziția implantului în cavitatea bucală
Implantul cu încărcare tardivă este indicat când:
dintele are o infecție cronică
alveola necesită o restabilire substanțială folosind regenerarea osoasă ghidată
este folosit pentru tehnici de mărire a volumului alveolei
există o structura osoasă bună
este folosit în zonele laterale
Conservarea crestei alveolare este indicată în următoarele cazuri:
conservarea țesuturilor moi și dure existente
conservarea volumului crestei alveolare pentru optimizarea rezultatelor funcționale și estetice ale tratamentului cu implanturi dentare
simplificarea procedurilor de tratament în urma conservării crestei alveolare
când este necesară o perioadă de vindecare de 6 luni
când peretele vestibulului a fost deteriorat în timpul extracției
Complicațiile postoperatorii sunt:
infecţia
sângerarea
durerea
inflamația și vânătăile (echimozele)
antibioterapia
granulomul de fir după sutură
dehiscența (desprinderea) plăgii
expunerea membranei
alterarea simțului sau amorteală la nivelul dinților, gingiilor, buzelor etc.
terapia canalului radicular
Semnele și simptomele leziunii neurale (la nivelul nervilor) sunt:
amorţeala (parestezie)
senzație de furnicături
sângerare
inflamaţie
Infecția localizată a zonei de implantare poate fi cauzată de:
intervenție chirurgicală precară
necroză sau contaminare din cauza eșecului de a reduce numărul bacteriilor din zona operată
diabetul necontrolat
ârsta înaintată a pacienților
Eșecurile implantării cu încărcare precoce apar în următoarele cazuri:
incapacitatea de a realiza fixarea primară
încărcarea inadvertentă a implantului în faza de integrare
infecții și condiții medicale sistemice
implanturi dentare alese greșit
Eșecurile implantării cu încărcare tardivă apar în următoarele cazuri:
existența unor deficiențe biologice a procesului de implantare cauzate de boala periimplantară indusă de placa bacteriană
existența unor deficiențe mecanice cauzate de condiții de încărcare nefavorabile din cauza proiectării restaurative precare pentru a controla interferențele ocluzale
Implanturile dentare diferă de dinții naturali în următoarele cazuri:
țesutul osos periimplantar este insuficient aprovizionat cu sânge
lipsa fibrelor transeptale sau dento-dentare în jurul implanturilor
există o atașare a epiteliului joncțional la bontul protetic
lipsa unui ligament parodontal atașat de implant, dar în schimb acesta este direct inserat în os (osseointegrare)
nu au fost detectate diferențe semnificative
Aspecte ce trebuie evaluate în timpul controlului medical după 6 luni de la implant sunt:
igiena orală
țesutul periimplantar: nuanța, culoarea și textura
inflamația: țesutul periimplantar se strânge ușor pentru a examina eritemul, sângerarea edemelor și exudatul
examinarea șanțului gingival în jurul implantului
starea materialului grefat
Semnele și simptomele mucozitei sunt:
sângerare la sondare
adâncimea sporită a buzunarelor gingivale
inflamația
radiografia nu arată nicio dovadă a pierderii osoase crestale
radiografia arată dovezi semnificative ale pierderii osoase crestale
Semnele și simptomele periimplantitei sunt:
Plasarea implanturilor în zona posterioară a mandibulei poate fi îngreunată în următoarele cazuri:
osul este mai puțin dens și are volumul medular mai mare decât cel al zonei anterioare a mandibulei
nervul alveolar inferior și fasciculul vascular se află în apropiere de creasta edentuloasă
lăţimea crestei și ataşarea muşchiului pterigoidian lateral prezintă un obstacol
sunt necesare implanturi mai largi (extinse)
grefarea osoasă este întotdeauna necesară
Sutura întreruptă este cel mai frecvent folosită și poate duce la
vindecarea secundară
creează o zonă de ischemie intermitentă
este o sursă generală de iritare a limbii și buzelor
mobilitatea materialelor de grefare
eșecul implantului
Suturile continue au următoarele caracteristici:
sunt utile pentru plăgi alungite
minimizează tensiunea
pot fi utilizate pentru a asigura (proteja) un split ori o densitate deplină a pielii, sau o grefă gingivală
duc la vindecarea secundară
servesc drept o sursă generală de iritare pentru pacienți
Dezavantajele unei suturi continue sunt:
risc a unei dehiscențe dacă materialul de sutură se rupe
dificultatea în efectuarea ajustărilor fine de-a lungul liniei de sutură
tensiunea minimă asupta țesutul gingival
plasarea rapidă
închiderea (vindecarea) mai rapidă a plăgilor
Membranele sunt utilizate în următoarele situații:
închiderea (vindecarea) primară a țesuturilor moi este contestabilă
există un gol în câmpul operativ osos
este necesar un pedicul mucozal
există o stabilitatea fizică a materialului de grefă osoasă
este necesară o augumentare suplimentară a oaselor în înălţime sau în lăţime
Membranele neresorbabile sunt:
Gore-tex
PTFE- politetrafluoroetilenă
polimerii
membrane de teflon
osul laminar
Conform teoriei lui Misch, osul D1 este:
os cortical dens, cel mai mare în densitate
os trabecular dens, înconjurat de os cortical poros dens
os trabecular fin, înconjurat de os cortical poros subțire
os trabecular fin, cu o lipsă aproape totală a osului cortical
se găsește în zona anterioară a mandibulei
Conform teoriei lui Misch, osul D2 este:
se găsește în zona anterioară a mandibulei și maxilei
Conform teoriei lui Misch, osul D3 este:
se găsește în zona posterioară a mandibulei și maxilei
Conform teoriei lui Misch, osul D4 este:
se găsește în zona posterioară a maxilei
Avantajele oaselor D1 sunt:
implantul atinge cel mai mare grad de stabilitate
implantul atinge cel mai mare grad de implantare a suprafeței osoase
puține implanturi pot suporta o proteză complexă
necesită 3-4 luni de vindecare primară
formarea lentă a osului lamellar
Dezavantajele oaselor D1 sunt:
formarea lentă a osului lamelar
prezintă cea mai mare rată de eșec în chirurgia implantului
prezintă cazuri de încălzire a osului în timpul osteotomiei
Implantarea imediată are următoarele indicații:
dintele extras nu a fost supus unei infecții
topografia osoasă favorabilă
volumul osos suficient
zona suficientă a țesutului moale dens, stabil și cheratinizat în jurul alveolei după extracție
alveolă cu un perete osos
Implantarea imediată are următoarele contraindicații:
alveolă cu 2 pereți osoși
defect osos defavorabil
volum osos suficient
Tipurile de încărcare a implantului sunt:
încărcare convențională - mai bine de 9 luni de la plasarea implantului
încărcare imediată - implantul restabilește ocluzia la 48 de ore de la inserare
încărcarea tardivă - implantul se integrează în decursul a 2 luni
încărcarea tardivă - implantul se integrează în decursul a 3 luni
încărcare convențională - 3-6 luni după inserarea implantului
Factorii de risc pentru implantare imediată și încărcare funcțională sunt:
parafuncționarea
osul de calitate scăzută
zona de implantare infectată
defectul osos semnificativ
vârsta înaintată a pacienților
Contraindicațiile absolute pentru terapia cu implanturi sunt:
tulburările sistemice severe
bolile psihiatrice
abuzul de droguri sau alcool
diabetul
infarctul miocardic, cu mai puțin de 6 luni în urmă
bolile cardiovasculare acute, tratate prin proteză valvulară și stenturi coronariene
tulburările renale severe
Contraindicațiile relative ale terapiei cu implanturi sunt:
abuzul de corticosteroizi
tulburările metabolismului calciului și fosforului
abuzul de droguri
Mecanismul osteonecrozei induse de bifosfonați poate fi explicat prin:
un defect în remodelarea fiziologică a osaselor
inhibarea turnover-ului osos normal
deficiența de calciu
scăderea densității minerale osoase
creșterea riscului apariției unei fracturi
Osteonecroza indusă de biofosfonați trebuie să împlinească următoarele cerințe:
istoricul medical despre tratamentele anteriore ori curente cu bifosfonați
existența unor suprafețe de os expuse, necrotizate în regiunea OMF (oro-maxilo-facială), mai mult de 8 săptămâni
existența unor suprafețe de os expuse, necrotizate în regiunea OMF (oro-maxilo-facială), mai mult de 16 săptămâni
lipsa istoricului medical de radioterapie
istoricul medical despre tratamentul cu acid alendronic
Timpul optim de coagulare și sângerare are următoarele valori:
timpul de coagulare – de la 4 până la 6 minute
timpul de coagulare – de la 8 până la 12 minute
timpul de sângerare – de la 5 până la 8 minute
timpul de sângerare – de la 8 până la 12 minute
aceleași valori, ambele între 5 și 8 minute
CBCT (tomografie computerizata cu fascicul conic) asigură:
o mai mare precizie
precizia evaluării radiologice a zonei operate (grosimea tranșei este de 0,3 până la 1 mm)
imagini lipsite de amplificare, suprapunerea structurilor învecinate
imagini bidimensionale a regiunii OMF (oro-maxilo-facială)
informații suficiente pentru planificarea implantului
CBCT (tomografie computerizata cu fascicul conic) este indicată într-un număr mare de cazuri, precum:
evaluarea oaselor faciale pentru depistarea infecțiilor
analiza cantitativă și calitativă a reziduurilor
vizualizarea condilului mandibular și a componentelor articulare
vizualizarea vascularizării faciale
vizualizarea sinusului cavernos
Plasarea implanturilor în zona posterioară a maxilarului prezintă unele îngrijorări specifice, precum:
osul este mult mai puțin dens, cu spații medulare mari, care pot duce la o perioadă de vindecare îndelungată
sinusul maxilar este aproape de creasta edentată, făcând uneori imposibilă inserția implantului
osul este dens, deci este nevoie de un cuplu mai mare
trebuie să existe o distanță de cel puțin 5 mm dintre vârful implantului și sinusul maxilar
implantarea imediată este recomandată în toate cazurilee
Plasarea implanturilor în zona posterioară a mandibulei prezintă unele îngrijorări specifice, precum:
osul dens cu spațiul medular mare creează condiții bune pentru implantare
vârful implantului trebuie să se afle la o distanță de 2 mm de la nervul alveolar inferior
inserarea mușchiului mieloid poate duce la perforație în timpul forajului alveolei pentru implantare
osul este mult mai puțin dens, cu spații medulare mari, ceea ce poate duce la o perioadă de vindecare mai îndelungată
Procedurile chirurgicale associate cu preimplantul dentar sunt:
tratamentul canalului radicular
reducerea volumului crestei
augumentarea volumului crestei
ridicarea sinusului
scalarea
Retenția cu ciment oferă multe beneficii, inclusiv următoarele:
suprastructurile cimentate se desprind (clatină) mai rar decât cele înșurubate
suprastructuri pasive
suprafața ocluzală rămâne intactă
aspectul estetic e la cel mai rău nivel
numeroase traume ocluzale cauzate de fațetele din porțelan
Dezavantajele retenției cu ciment, sunt:
uneori bonturile trebuiesc montate intraoral
retracția gingivală poate fi necesară
suprafața ocluzală are o gaură în interior
aspectul estetic
cimentul adesea se macină (uzează)
Uzarea prematură a cimentului temporar poate duce la:
încărcarea incorectă
distrugerea protezei
impactarea particulelor alimentare
retracția gingivală
Retenția cu șuruburi are următoarele avantaje:
flexibilitate protetică
permite folosirea bonturilor scurte
șuruburile pot menține suprastructurile hibride
retracție gingivală
aspect esthetic
Caracteristicile antirotative ale diferitor sisteme de implant sunt:
hexul extern
hexul intern
taperul Morse
bonturile de profil scurt
implanturi angulate