Sub noţiunea de infecţii nozocomiale se subînţeleg:
Toate maladiile contractate în cadrul spitalului, cauzate de microorganisme, clinic sau microbiologic recunoscute;
Toate maladiile infecţioase suportate de bolnav în spital;
Toate maladiile neinfecţioase suportate de bolnav în spital;
Toate maladiile cauzate de microorganisme suportate de bolnav în copilărie;
Toate maladiile somatice cronice suportate de bolnav
Infecţiile intraspitaliceşti apar în rezultatul:
Scăderii reactivităţii;
Acumulării şi circulaţiei germenilor patogeni;
Selecţiei germenilor foarte virulenţi şi rezistenţi la antibiotice;
Eventualităţii sporite de contractare şi infectare;
Acţiunii factorilor microclimatici.
Cauzele apariţiei infecţiilor nozocomiale:
Creşterea contingentul de risc;
Alergizarea populaţiei;
Întrebuinţarea iraţională a antibioticelor;
Încălcarea regulilor sanitaro-igienice;
Profilaxia specifică.
Deficienţele combaterii infecţiilor nozocomiale:
Circulaţia vastă a germenilor în mediul spitalicesc;
Multitudinea căilor de transmitere;
Receptivitatea sporită a bolnavilor;
Persistenţa crescută a germenilor la factorii de mediu;
Profilaxia specifică efectivă.
Surse ale infecţiilor intraspitaliceşti pot fi:
Bolnavii infectaţi, care au fost internaţi în perioada de incubare;
Bolnavii cu infecţii mixte;
Purtători de germeni patogeni;
Vizitatorii bolnavilor;
Bolnavii, care au respectat termenul de carantină.
După locul apariţiei infecţiile intraspitaliceşti pot fi:
În ambulator;
Infecţii care apar în rezultatul intervenţiilor cu scop de profilaxie;
Infecţii spitaliceşti propriu-zise;
Infecţii extraspitaliceşti;
Infecţii în condiţii de casă
După etiologie infecţiile intraspitaliceşti se împart:
Boli transmisibile contractate în spital, determinate de obicei de germeni patogeni;
Infecţii cauzate de „germeni condiţionat patogeni”;
Infecţii cauzate de „oportunişti”;
Infecţii cauzate de macroorganisme
Maladii somatice.
După componenţa microflorei infecţiile nozocomiale se împart în
Monoinfecţie;
Poliinnfecţie;
Superinfecţie;
Autoinfecţie;
Exoinfecţie.
Se disting infecţii nozocomiale cu calea de transmitere :
Aeroportată;
Manuportată;
Prin implantare;
Colaterală;
Unilaterală
Particularităţile „microflorei contemporane” sânt:
Instabilitate;
Invazivitate;
Acţiune toxică;
Acţiune alergică
Acţiune mutagenă
Măsurile de profilaxie a infecţiilor intraspitaliceşti sânt efectuate în următoarele direcţii:
Crearea unui regim antimicrobian;
Sporirea rezistenţei organismului;
Optimizarea factorilor de mediu;
Aprovizionarea cu utilaje medicale;
Dirijarea răspândirii infecţiei
Eficacitatea măsurilor de profilaxie a infecţiilor nozocomiale depinde de:
Planificarea şi utilizarea unităţilor de îngrijire medicală;
Organizarea lucrului;
Comportamentul personalului, cunoştinţele şi deprinderile lor igienice;
Regimul de muncă al personalului;
Numărul unităţilor de îngrijire medicală.
Clasificarea deşeurilor medicale solide pe categorii:
Periculoase;
Nepericuloase
Lichide;
Semilichide
Comune
Etapele gestionării deşeurilor solide periculoase:
Colectarea şi trierea;
Ambalarea;
Depozitarea temporară;
Transportarea şi neutralizarea;
Reciclarea
Îndepărtarea apelor reziduale din unităţile de îngrijire medicală se efectuează:
Prin reţeaua de canalizare generală;
Prin instalaţii locale;
Manual;
Selectiv
Nu se îndepărtează
Îndepărtarea apelor reziduale din secţiile contagioase se efectuează prin:
Reţeaua de canalizare generală;
Instalaţii locale;
Dezinfecţia locală;
Dezinfectarea şi înlăturarea apelor reziduale;
Nu se îndepărtează.
Caracteristic pentru infecţiile nozocomiale este:
Au tendinţă de micşorare în lume;
Îngreunează decurgerea bolii;
Măresc perioada de tratament;
Măresc mortalitatea;
Măresc costul legat de îngrijiri, alimentare, preparate medicamentoase
