La dozarea spectrofotometrică a ionilor de cupru ( II ) cu soluţie de complexon III absorbanţa soluţiei s-a măsurat cu un fotoelectrocolorimetru la lungimea de undă efectivă de:

Absorbanţa molară a unei soluţii standard poate fi calculată după relaţia: ε = A/l∙c. În această formulă A este:

Absorbanţa molară a unei soluţii standard poate fi calculată după relaţia: ε = A/l∙c. În această formulă c este:

Absorbanţa molară a unei soluţii standard poate fi calculată după relaţia: ε = A/l∙c. În această formulă l este:

În metoda spectrofotometrică de determinare după valoarea medie a absorban

În metoda spectrofotometrică de comparare a absorbanţelor concentraţia necunoscută a
soluţiei de analizat se mai calculează şi după relaţia:

În metoda spectrofotometrică de comparare a absorbanţelor concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat se mai calculează şi după relaţia:

. Concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat în metoda de calcul a metodei spectrofotometrice a adaosului standard se mai calculează şi după ecuaţia:

În metoda de calcul a metodei spectrofotometrice diferenţiale concentraţia necunoscută a
soluţiei de analizat se mai calculează şi după relaţia:

În metoda spectrofotometrică manganul se determină cu ajutorul oximei aldehidei formice. În mediul bazic se formează un compus, care absoarbe maximal radiaţie electromagnetică la lungimea de undă de:

Conţinutul sumar al Fe ( II ) şi Fe ( III ) într-o soluţie de analizat se determină cu ajutorul acidului sulfosalicilic în mediul bazic. Compusul complex, format în soluţie, absoarbe radiaţie electromagnetică la lungimea de undă efectivă de:

În analiza luminescentă molecula substanţei:

Fosforescenţa poate fi observată numai în:

La luminescenţă are loc:

Tranziţia moleculei excitate de pe nivelul electronic de vibraţie a stării singlet excitată pe un subnivel de vibraţie metastabil triplet se numeşte:

Molecula excitată la ciocnire cu moleculele înconjurătoare foarte rapid pierde o parte din
surplusul de energie de vibraţie şi trece pe nivelul de vibraţie de bază a stării electronice (singlete) excitate. Acest proces se numeşte

Dacă considerăm starea de bază S0, starea excitată S1 şi starea excitată tripletă Т1, apoi
tranziţiile S1 → S0 şi Т1 → S0 a moleculei excitate, care au loc fără emisia energiei se numeşte:

La tranziţia moleculei de pe nivelul S1 a stării excitate pe un oarecare subnivel de vibraţie
a stării electronice de bază S0 are loc emisia unui cuant de lumină şi acest proces se numeşte:

Intensitatea fluorescenţei este direct proporţională cu concentraţia substanţei în soluţii:

Timpul atenuării fluorescenţei alcătuieşte

Curbele de titrare spectrofotometrică se construiesc în coordonatele:

Tranziţia moleculei de pe un nivel triplet excitat pe oricare subnivel de vibraţie electronică a stării normale a ei cu emisia unui cuant de energie se numeşte:

Legătura între lungimea de undă, viteza radiaţiei şi frecvenţă corect este redată de ecuaţia:

În regiunea ultraviolet şi vizibil ale spectrului electromagnetic spectrul de absorbţie de
obicei se prezintă în coordonatele:

În metoda spectrofotometrică diferenţială de calcul, concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat se calculează după formulă:

În spectroscopia moleculară de absorbţie cuvele folosite pentru soluţia de analizat şi
soluţia de comparare sînt identice. În acest caz mărimea, care poate fi neglijată este:

Cuprul (II) poate fi determinat cantitativ prin metoda de titrare spectrofotometrică cu soluţie de trilon B. La titrare în soluţie se formează un compus, care absoarbe maximal radiaţie electromagnetică la lungimea de undă de

Pentru a măsura absorbanţa unei soluţii avem nevoie de:

Dependenţa erorii relative a determinării concentraţiei (Δc/c) în funcţie de transmitanţă are aspectul unei:

În metoda spectrofotometrică de calcul a adaosului standard concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat se calculează după formula:

În spectroscopia moleculară de absorbţie metoda adaosurilor standard reprezintă o
varietate a metodei:

La dozarea fotometrică a cuprului cu soluţie de complexon III absorbanţa soluţiei:

Pentru o soluţie absolut netransparentă absorbanţa:

Cuva cu ajutorul căreia se măsoară absorbanţa soluţiei de analizat se numeşte cuva de:

În spectroscopia moleculară de absorbţie în regiunea vizibilă şi ultraviolet apropiat a spectrului electromagnetic în calitate de sursă de radiaţie se folosesc:

Concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat în metoda spectrofotometrică de comparare a absorbanţelor se calculează după formula:

Pentru o soluţia absolut transparentă absorbanţa ei:

În metoda spectrofotometrică diferenţială de calcul absorbanţa relativă a soluţiei de
analizat, care este colorată, se măsoară faţă de: