36. Când sunt utilizate gesturile în procesul comunicării?
A. Când vorbirea este eficientă sau sufficient de clară, când nu avem emoții, totodată, pentru a regla conversația.
B. Când vorbirea este ineficientă (de exemplu, o barieră lingvistică) sau insuficientă, respective, când se dorește a scăpa de stres și a regla conversația
C. Când vorbirea este plăcută sau predomină bunadispoziție, totodată, sunt folosite gesturile pentru al duce în eroare adversarul.
D. Când vorbirea nu are nici o valoare pentru participanți sau cei prezenți nu se interesează de conversație.
E. Când vorbirea este urmărește obținerea unor interese subiective și suntem demascați folosim gesture pentru a sustrage atenția în conversație.
37. La ce ajută privirea în procesul comunicării?
A. Privirea în procesul comunicării ne ajută la evaluăm prezentareanoastră, reglează noi direcții în conversație sau exprimă semnificații logice.
B. Privirea în procesul comunicării ajută la conștientizarea realității, provoacă furie în conversație sau exprimă diverse register paraverbale
C. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea expresiilor fonetice, reglementează caracteristicile vocale ale conversației.
D. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea interlocutorului, reglementarea conversației sau exprimarea sentimentelor și emoțiilor.
E. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea interlocutorului pentru a schimba intonația și ritmul vorbirii.
38. Spațiul personal poate fi împărțit în patru zone, identificați care sunt:
A. Zona intimă, zona specializată, zona stradală și zona publică.
B. Zona intimă, zona personală, zona socială și zona publică.
C. Zona familiară, zona personală, zona socială și zona culturală.
D. Zona intimă, zona psihică, zona socială și zona biologică.
E. Zona subiectivă, zona personală, zona socială și zona obiectivă.
39. Zona intimă cuprinde:
A. Spațiul între 46 și 122 cm și include o subzonă apropiată (46-75 cm), în care intră prietenii și persoanele pe care le simpatizam, și o subzonă îndepărtată, dedicată indivizilor întâlniți la reuniuni amicale, oficiale sau ceremonii.
B. Suprafața corpului până la distanța de 46 cm, fiind cea mai importantă și mai apărată de către om, fiind permis accesul doar celor apropiați din punct de vedere emoțional.
C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apro-piată (122-220 cm), care presupune comunicarea verbală clară, evitarea contactului fizic printr-o serie de bariere, și o subzonă îndepărtată (220-369 cm), care sugerează și o distanță ierarhică.
D. Distanța de peste 360 cm și implică situația în care ne adre-săm unui grup mare de oameni, iar comunicarea își pierde caracterul interpersonal.
E. Suprafața corpului până la distanța convenabilă, fiind cea mai neimportantă și mai puțin apărată de către om, fiind permis accesul tuturor persoanelor.
40. Zona personală cuprinde:
E. Spațiul apropiat în care intră oricine pe care nu le simpatizam și îndepărtat dedicată membrilor familiei, colegiilor sau clienților.
41. Zona socială cuprinde:
C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apropiată (122-220 cm), care presupune comunicarea verbală clară, evitarea contactului fizic printr-o serie de bariere, și o subzonă îndepărtată (220-369 cm), care sugerează și o distanță ierarhică.
42. Zona publică cuprinde:
D. Distanța de peste 360 cm și implică situația în care ne adresăm unui grup mare de oameni, iar comunicarea își pierde caracterul interpersonal
43. În ce context nu are loc comunicarea?
A. Într-un spațiu curat,
B. Cultural,
C. Omogen,
D. Într-un mediu expus unor factori naturali,
E. Extrasocial.
44. Comunicarea se manifestă ca un sistem:
A. Închis,
B. Ermetic,
C. Deschis,
D. Extins,
E. Haotic,
45. Barierele de comunicare se întâlnesc:
A. Într-un singur sistem informațional.
B. În orice sistem informațional .
C. În unele sisteme informaționale.
D. În nici un sisem informațional.
E. Toate variantele.
46. Care este unul din factorii interni ai perturbațiilor comunicaționale:
A. Fiziologici,
B. Poluare fonică excesivă
C. Poluarea mediului,
D. Semantici,
E. Fragmentări succesive ale procesului de comunicare.
47. Determinați unul din factorii externi care perturbă comunicarea:
B. Poluare fonică excesivă.
C. Perceptivi.
D. Intrapersonali.
E. Personali.
48. Care element nu este definitoriu în formularea definiției conceptului de barieră de comunicare?:
A. Orice element al comunicării care posedă capacitatea de a îngrădi derularea adecvată a comunicării,
B. Care influențează minimalizarea gradului de corespundere,
C. De acuratețe
D. de eficiență a mesajului transferat,
E. Care influențează minimalizarea gradului de necorespundere.
49. Cine din autori clasifică barierele de comunicare în macro și microbariere:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Eduard Limbos.
50. Cine din autori este interesat, în mod special, de procesul intrinsec de comunicare şi mai puţin de cel extrinsec (contextul acestuia):
A. Niki Stanton.
B. Denis McQuail.
C. Jean Lohisse
D. Leonard Saules.
E. Sidney Shore
51. Bifați una din barierele de comunicare neenunțată de Niki Stanton:
A. Diferenţe de reprezentare.
B. Lipsa cunoaşterii.
C. Diferenţe de coordonare.
D. Concluzii pripite.
E. Stereotipuri.
52. Cine din autori apreciază zgomotul ca „perturbări aleatorii care pot deforma sau altera informaţia”?:
E. Jean Lohisse
53. Cine din autori constată că „macrobarierele de comunicare sunt factori care împiedică succesul comunicării într-un proces general de comunicare” ?:
54. Cine din autori evidențiază două aspecte ale imaginii de sine: eul intim si eul public?:
E. Jean-Claude Abric
55. Evidențiați una din particularitățile barierelor psihologice:
A. dificultăţi de exprimare,
B. emoţii sau personalitate,
C. imagine de sine,
D. sentimente.
E. imagine corporativă.
56. Bifați autorul care evidențiază modelele de bariere personale ceîngreunează comunicarea în relațiile interumane?:
A. Eduard Limbos.
E. Jean-Claude Abric.
57. Bifați modelul de bariere personale ce nu îngreunează comunicarea în relațiile interumane:
A. Bariere generate de cadrul sociocultural,
B. Bariere generate de frica endemică,
C. Bariere generate de abordări individualiste,
D. Bariere raportate la relaţiile individ-grup,
E. Bariere generate de abordări structuraliste,
58. Bifați factorul ce nu contribuie la o comunicare eficientă:
A. A transmite mesajul clar si concis,
B. A asculta și înțelege mesajul pe care celălalt îl transmite,
C. Să ceri și să dai feedback,
D. Să asculți activ,
E. Să ceri feedback.
59. Enunțați pasul ce nu trebuie întreprins pentru o comunicare eficientă medic-pacient:
A. Rafinați-vă abilitățile de comunicare de bază pe care deja le posedaţi,
B. Comunicați cu sens unic,
C. Faceți ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta stilului modern, participativ, de comunicare,
D. Luați măsuri pentru a vă perfecționa, în scopul depășirii așteptărilor pacienților dvs.,
E. Comunicați în dublu sens.
60. Enunțați criteriul care nu conduce la obținerea consensului în relația medic-pacient după Modelul Bamforth:
A. Descrierea naturii (conținutului) deciziei medicale;
B. Discuția alternativelor posibile la decizia luată;
C. Abordarea riscurilor și beneficiilor tratamentului propus;
D. Discutarea incertitudinilor legate de tratament;
E. Discutarea certitudinilor legate de tratament.
61. Enunțați trăsătura ce nu face parte din stilul comunicațional eficient al medicului după Studiul Levinson şi colab.:
A. Explicarea clară a evoluției stării de sănătate a pacientului și succesiunea frecventării ulterioare a cabinetului medical
B. Folosirea frecventă a râsului și a simțului umorului,
C. Seriozitate și folosirea rară a râsului și a simțului umorului.
D. Tendința de încurajare a unei comunicări destinse și cuprinzătoare (solicitarea opiniei pacienților, încurajarea pacienților să-și spună necazurile, verificarea gradului de înțelegere a problemelor medicale de către pacienți),
E. E durata mai mare a consultațiilor medicale (o diferență medie de peste trei minute pe consultație).
62. Enunțați sugestiace nu contribuie la depășirea barierelor de comunicare medic-pacient după Modelul Ley:
A. Îndrumările și indicațiile să fie prezentate în debutul interviului,
B. Să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicațiilor medicale,
C. Informația ce trebuie comunicată să fie formulată în propoziții clare,
D. Să se folosească propoziții și cuvinte scurte,
E. Îndrumările și indicațiile să fie prezentate la mijlocul interviului.
63. Conflictul este:
A. Parte componentă a realității umane, element integrant din viața noastră, fenomen social, psihosocial și psihoindividual.
B. Conformitate a ceea ce se spune cu ceea ce este.
C. Actul de a face anumite lucruri comune se realizează prin schimbul de gânduri, idei și sentimente.
D. Este un proces bidirecțional la care iau parte atât vorbitorul cât și ascultătorul.
E. Interpretarea cuvintelor şi expresiilor pentru a ghici intențiile şi ideile vorbitorului.
64. Problema versus conflictul vizează:
A. Obiecte, lucruri, scopuri etc.
B. Componenta afectivă și sentimentală a persoanei.
C. Forme a realității interpersonale generate de interesele divergente ale indivizilor.
D. Totalitatea sentimentelor.
E. Starea de pasivitate.
65. Etimologia cuvântului conflict din latină este:
A. Ciocnire, luptă, a ține împreună cu forța.
B. Moravuri, obiceiuri.
C. Credință comună în cadrul unui grup social..
D. Rezultatul exercitării facultăților noastre spirituale.
E. Principiu de acțiune.
66. Conflictologia este:
A. Ramură a științelor naturii.
B. Condiție a existenței politicii actuale.
C. Ramură a științei care studiază cauzele originii, dezvoltării, escaladării, rezolvării conflictelor la toate nivelurile odată cu finalizarea lor ulterioară.
D. Principiile în acțiune.
E. Hazard.
67. Obiectul de studiu al conflictologiei îl reprezintă:
A. Conflictul, cauzele, dinamica, tipurile, efectele, modalitățile de gestionare a conflictelor.
B. Realitatea obiectivă.
C. Realitatea subiectivă.
D. Regulile sociale, procesele sociale.
E. Ramura aplicativă a eticii medicale.
68. Lewis A. Coser definește conflictul ca:
A. Luptă între valori și revendicări de statusuri sociale.
B. Barieră socio-culturală.
C. Obiect al preocupărilor cuiva.
D. Preocupare care cere o soluționare imediată.
E. Manifestare care cere amânarea soluției.
69. Care este cheia gestionării unui conflict?
A. Modul de interacțiune psiho-socială.
B. Comunicarea, schimbul de informații prin cooperare.
C. Limbajul extraverbal.
D. Comunicarea accidentală.
E. Comunicarea intrapersonală.
70. Etapele de declanșare a unui conflict sunt:
A. Dezacordul, confruntarea, escaladarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
B. Dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului, escaladarea, deescaladarea.
C. Escaladarea, deescaladarea, dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului.
D. Deescaladarea, confruntarea, dezacordul, escaladarea, rezolvarea conflictului.
E. Dezacordul, escaladarea, confruntarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
71. Dezacordul în conflict este:
A. Neînțelegerea diferitelor păreri, concepții, atitudini, de percepere etc., lipsa de informație corectă, modul diferit de a gândi și de fi al unor indivizi sau grupuri
B. Deescaladarea, escaladarea, confruntarea.
C. Suspendarea discursului verbal și a acțiunilor raționale.
D. Captarea bunăvoinței părților adverse.
E. Perceperea corectă a situației.
