Care sunt potențialii „inamici” ai eticii clasice și bioeticii, dar pot fi și surse de conflict?
Însușirile unor indivizi opuse moralei.
Valorile.
Abuzul verbal.
Nivelul scăzut de cultură.
Lipsa de politeță.
Promovarea eticii în situațiile de conflict este necesară pentru:
Umanizarea relațiilor.
Diminuarea influențelor negative ale conflictului asupra omului.
Creșterea propriei percepții.
Satisfacerea intereselor proprii.
Stima de sine.
Unele strategiile de soluționare a unui conflict sunt:
Abordarea victorie-victorie.
Evitarea atacurilor verbale.
Transformarea atacului la persoană în atac asupra problemei.
Abandonarea situației de conflict.
Identificarea motivului real.
Bifați disciplinele care sunt complementare disciplinei „comunicare interculturală”:
Etnologia,
Politologia,
Etnolingvistica,
Etnopsihanaliza,
Antropologia culturală.
Care sunt elementele definitori ale definiției conceptului de „cultură”?:
Sistem de valori,
Idei,
Atitudini
Norme
Concepte
Modelul policentric se atestă, cel puţin parțial, în entități politico-culturale precum:
Belgia,
Canada,
California, SUA,
Suedia,
Elveţia.
Etnocentrismul se asociază, de cele mau multe ori, cu:
Intoleranţa,,
Xenofobia,
Rasismul,
Stigmatizarea,
Umanismul
Bifați elementele social-culturale cu impact direct asupra percepţiilor şi comunicării interculturale:
Valorile,
Normele,
Tabuurile,
Concepţia despre lume,
Varianta a, b,d,
Evidențiați tipurile de takezici/uhaptici/tactili în comunicarea interculturală:
Profesional,
Ritualic,
Interactiv,
De dragoste,
Amical.
Notați tipurile istorice de strângere a mâini, fiecare având importanța sa simbolică în comunicarea intercultruală:
Palma întoarsă cu fața în sus,
Palma în poziție orizontală.
Palma în poziție verticală,
Strângerea mâinii tip „mănușă”,
Palma întoarsă cu fața în jos.
Evidențiați distanțele spaţiale, specifice anumitor contexte socio-cultrurale:
Spațiul intim,
Spațiul public,
Spațiul social,
Spațiul ritualic
Spațiul personal.
Ce țări se referă la societățile monocronice dure?:
Marea Britanie,
Franţa,
Țările Scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia)
Austria,
Elveţia,
Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor individualiste:
Pacienții se străduie să construiască relații strict de afaceri cu medicul,
Pronosticul negativ este comunicat mai întâi pacientului,
Pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor medicale,
Pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
Pacienții se conduc de principiul separării clare a relațiilor de afaceri de cele personale,atribuind cadourile, ca și prietenia sferei interrelațiilor personale,
Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor colectiviste:
Pronosticul negativ este comunicat mai întâi membrilor familiei,
Pacienții vor oferi medicului cadouri, bani, vor adresa întrebări cu caracter personal, uneori realizând confidențe excesive în relația cu cadrele medicale,
Pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor medicale.
Pacienții se străduie să construiască relații amicale cu medicul.
Motivele devierilor comportamentale pot fi:
Neuropsihice (cu ca-racter înnăscut sau dobândit).
Familiale (condiții nefavorabile de trai în cadrul familiei).
Emoționale (produse în colective sau comunități mici).
Sociale și/sau economice (generate de cataclisme sau crize so-ciale, politice, economice, culturale, religioase).
Interpersonale, verbale și nonverbal (cauzate de dialoguri).
Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:
Conform formelor de manifestare.
Conform conținutului de manifestare.
După servitatea realizării.
Conform statutului individului în societate.
Conform experienților axiologice ale vieții publice.
Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:
Pasivă și nonviolentă.
În formă particulară.
De simulare și sinistroză.
Autodistructiv și de automutilare.
Heterodistructiv, agresiv și violent.
Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:
Agresiv.
Cu fraudă.
Neagresiv.
De violare a normelor (regulilor).
Observat; neobservat și nedeterminat.
După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:
Moral.
Colectiv.
Ușor.
Moderat.
Sever.
Referindu-ne la incidența factorului medical conduitele deviante sunt:
Tulburările de personalitate.
Sindroame comportamentale în bolile psihice.
Violența în familie și deviațiile sexual.
Stările persistente de conflict.
Naționale și internaționale.
Unele din modalitățile de manifestare a violenței în familie este:
Violența psihologică (amenințări, umilințe, intimidări, insulte, indiferență).
Violență fizică (lovituri, strangulări, arsuri, străpungeri, cu obiecte ascuțite, asfixieri, tragere de păr ș.a.).
Violența prin izolare sau socială (limitări ale vizitelor ori deplasărilor, interziceri, ignorări ale solicitărilor, suspiciuni la infidelitate, izolări forțate prin închideri în diferite spații etc.).
Violența sexuală (impunerea forțată a raporturilor intime, violurile, aplicarea practicilor sexuale degradante ș.a.).
Violență tacită (mimarea diverselor activități familiar).
Efectele negative ale violenței în familie au o semnificație extinsă și manifestată în câteva dimensiuni, identificați care sunt ele?
În primul rând, este o acțiune dezastruoasă de moment și în perspectivă pentru fiecare membru al familiei, afectând, practic, întregul sistem psihosomatic.
În al doilea rând, constituie un atac direct la integritatea organismului fragil al copilului aflat în creștere, punând în primejdie viața și sănătatea lui și mutilându-i psihicul și, respectiv, comportamentul pentru toată viața.
În al treilea rând, reprezintă un prejudiciu adus vieții normale a comunității din anturajul imediat al familiei, „oferind” exemple nedemne de urmat, contaminând societatea cu efecte negative primejdioase.
În al patrulea rând, se erodează structura sau instituția de bază a societății – familia, care, la rândul său, amenință bunăstarea membrilor societății și normalitatea relațiilor sociale.
În al cincilea rând, este o acțiune dezastruoasă neobservată și în perspectivă fiecare membru al familiei se obișnuește și nu apare consecințe.
Cei implicați în conflict manifestă, de obicei, următoarele atitudini comportamentale:
Competitivitate.
Cooperare.
Negociere.
Evitare și cedare.
Lașitate și indiferență.
Medicul poate consilia atât pacienții, cât și pe colegii lor de breaslă (implicați în situații de conflict) oferind, în linii mari, următoarele recomandări:
Să aplaneze confruntările în derulare sau potențiale și să ia în calcul posibilitatea retragerii din conflict.
. Să recurgă la compromise, să fie toleranți și să manifeste răbdare în situațiile încordate, înfruntând emotivitatea și impulsivitatea.
Să meargă la compromis, să fie cooperanți și să nu insiste pe victorie, să evite confruntările și să ignore mărunțișurile, subiectele neînsemnate, lucrurile negative din trecut.
Să aibă așteptări conforme cu realitatea, să cultive sentimentul de încredere reciprocă, să recunoască propriile greșeli sau problem și să transforme conflictul în posibilități constructive.
Să evite compromisurile, să insiste pe victorie, să nu treacă cu vederea lucrurile negative din trecut și să înfrunte orice conflict cu emotivitate.
Medicul ce consultă pacienții afectați de surasolicitare fizică trebuie să fie atent la stări precum:
Senzații de durere în mușchi, membre, încheieturi, dureri de cap, cefalee.
Contuzie, tulburări de memorie, scăderea capacității de concentrare, pierderea în greutate.
Indiferență, curajul persoanei, somn prelungit, intensificarea capacității de muncă.
Disfuncții ale tractului digestiv, tulburări de somn, scăderea capacității de muncă.
Senzația de epuizare fizică ori/și psihică (a nu se confunda cu hipotiroidia).
Suprasolicitarea nervoasă poate surveni în rezultatul:
Unor disfuncții ale tractului digestiv, curajul persoanei, somn prelungit, relaxare etc.
. Realizării unui volum mare și intens de muncă intelectuală, deseori ca rezultat al unei autoimpuneri în situații de urgență.
Stresului persistent, de durată și a surmenajului (psihic, fizic, intelectual).
Unor afecțiuni neurologice, endocrine ori altele, deja prezente, și care impune persoana la anumite acțiuni intelectuale, stresante, ori de alt gen, iar în rezultat survine suprasolicitarea nervoasă.
Influențelor unor factori fizici, informaționali din mediul ambiant și al modului de trai în general.
Suprasolicitarea nervoasă include, de obicei, trei stadia, identificați care sunt acestea:
Faza stării de neistovire, când procesul de adaptare este revigorat.
Reacția de alertă a organismului (aici intervine etapa de șoc, apoi cea de contra-șoc, când apar reacțiile de apărare).
Faza de supraviețuire este conștientă și când procesele de autoreglare nu sunt afectate.
Starea de rezistență ce antrenează procese de autoreglare.
Faza stării de epuizare, când procesul de adaptare cedează.
Efectele fumatului asupra organismului se manifestă la câteva niveluri, identificațile:
La nivelul întregului organism.
La nivelul creierului și al sistemului nervos.
La nivelul intelectual,
La nivelul aparatului respirator.
La nivel gastrointestinal.
Măsurile de prevenție a fumatului include:
Realizarea unei campanii informaționale antifumat la toate nivelurile și pentru toate categoriile sociale.
Promovarea modului sănătos de viață.
Organizarea unor forme speciale de comportament cu fumătorii.
Ținerea unor lecții referitoare la consecințele fumatului.
Promovarea tutunului medical prin intermediul massmediei
Identificați semnele psihice ce caracterizează alcoolismul:
Stări ce afectează dispoziția (teama, frustrarea, depresia).
Căutarea ocaziilor de a consuma băuturi alcoolice.
Evenimente caracterizate printr-un mare grad de emotivitate (pierderi, decese, boli serioase, câștiguri consistente, divorțuri, euforie).
Persoana găsește „consiliere” în consumul de alcool.
Transpirații frecvente, greață și dureri acute de cap.
Identificați semnele fizicee ce caracterizează alcoolismul:
Se manifestă prin mișcări necoordonate și pierderi de echilibru.
Tremur ale mâinilor și transpirații frecvente.
Greață, dureri acute de cap.
Disfuncții cardiace ș.a.
Acțiunea consumului curent de alcool asupra organismului se manifestă în câteva faze, care sunt acestea:
Faza excitantă sau euforică, în care consumatorul devine mobil și activ în relațiile cu cei din jur: sociabil, deschis, vesel, iar uneori, iritant și depresiv.
Faza stării de ebrietate propriu-zise, când cel ce a consumat al-cool relevă un comportament preponderent emoțional, judecată scăzută, pierderea controlului, exaltat, necoordonare motorie, dezorientare.
Faza stării de neistovire alcoolică, când procesul de adaptare este revigorat
Faza de somnolență sau stuporoasă, când se micșorează la maxi-mum reflexele senzoriale, controlul sfincterian.
Faza comei alcoolice, marcată de o stare de inconștiență, dispa-riția reflexelor, scăderea temperaturii și, în funcție de profun-zimea acestei stări, moarte.
Alimentația sănătoasă (normală) presupune consumul alimentelor într-un mod rațional și acesta presupune:
Ca alimentele să aibă o compoziție complexă de substanțe nutritive.
Consumul să fie rațional din punct de vedere energetic (caloric), luându-se în considerație vârsta, sexul, mediul ambiant, caracterul activității de muncă, starea fiziologică a organismului.
Hrana să fie repartizată conform unui orar, regim, respective, hrana să fie preponderent alcătuită din produse proaspete, naturale, neprocesate ori prelucrate.
Consum abuziv a celor mai plăcute alimente, să se respecte normele igienice uneori, sanitare în pregătirea, servirea și consumul produselor.
Consum cumpătat, să se respecte normele igienice, sanitare în pregătirea, servirea și consumul produselor.
Alimentația curativă asigură
Agravarea stării patologice a organismului.
Apariția obezității și a diabetului zaharat.
Ameliorarea stării patologice a organismului.
Regleză procesele vitale.
Previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale.
Determinați elementele definitorii ale fiecărei culturi:
Componente cognitive (cunoştinţe, opinii);
Componente axiologice (valori);
Componente normative (norme, obiceiuri, moravuri, tabu-uri, legi);
Componente simbolice (semne, simboluri, limba, gesturile).
Componente politice.
Unele surse de gafe interculturale sunt:
Tabuurile, statutul femeii în raport cu bărbatul, maniera de a arăta respectul, percepţia spaţiului şi timpului, etc.
Jargonul medical.
Monologul și dialogul.
Argoul și jargonul.
Eticheta în afaceri, mesajele nonverbale, limba şi translatorul, îmbrăcămintea, argumentaţia şi puterea de convingere, mediul politic şi religios, prejudecăţile şi importanţa acordată cuvântului scris.
Unele funcții ale comunicării sunt:
Informațională.
Axiologică
Interactivă
Gnoseologică.
Reprezentativă.
Nivelurile comunicării medicale sunt:
Interpersonal
Oragnizațional.
Comunicarea în societate.
Itrapersonală.
De grup.
Comunicarea extraverbală include:
Mediul înconjurător.
Limbajul timpului.
Contextul.
Expresia facială.
Vocea.
Stigmele sociale sunt în mod obișnuit legate de:
Menținerea unei distanțe adecvate între vorbitori.
Gen și rasă.
Cultură și religie.
Vârstă și inteligență.
Sănătate.
Oamenii pot fi discriminați pe baza:
Rasă,
Gen,
Vârstă
Orientarea sexuală.
Tipologia psihologică al individului
Ascultarea activă implică:
Participare eficientă
Mișcarea adecvată a corpului,
Contactul vizual
„postura de implicare”
Disconfortul interior.
Unele reguli de comunicare interculturală eficientă sunt:
Cunoașterea unor elemente culturale.
Cercetarea culturilor și convențiilor de comunicare.
Evitarea utilizării argoului și a idiomurilor, alegând cuvinte care vor transmite doar cel mai specific sens denotativ.
Ascultarea cu atenție și cererea confirmării înțelegerii.
Etichetarea variațiilor umane în comunicare.
Recunoașterea faptului că accentuarea și intonația pot face ca sensul să varieze semnificativ;
Respectarea formalităților și stilurilor de comunicare locale și urmărirea a orice schimbări în limbajul corpului;
. Investigarea percepției culturii lor despre cultura dumneavoastră citind literatură despre cultura dumneavoastră prin ochii lor înainte de a intra în comunicare cu reprezentanții altor culturi.
Este oportun să nu învățați câteva cuvinte, expresii de comunicare în alt mediu cultural.
Demonstrați prin „postura de implicare” că sunteți interesat de altă cultură.
Este esențial ca oamenii să înțeleagă potențialele probleme ale comunicării interculturale și să facă un efort conștient pentru a depăși aceste probleme.
Dispunerea de a fi răbdător și iertător, mai degrabă decât ostil și agresiv, dacă apar probleme.
Să se răspundă încet și cu atenție în schimburile interculturale, fără a sări la concluzia că se știe ce se gândește și ce se spune.
Folosirea în comunicare a jargonului profesional.
Folosirea monologului și comunicării interpersonale.
Determinați careva reguli de comunicare interculturală eficientă:
Ascultarea activă.
Cererea ajutorului de la intermediarii care sunt familiarizați cu ambele culturi.
A fi sensibil la înțelegerea, interacțiunea cu oameni din culturi străine, conceptele lor specifice în percepție, gândire, simțire și acțiune, fără prejudecăți
A manifesta încredere în propriile forțe, a fi stabil emoțional pentru a-ți exprima propriul punct de vedere într-un mod transparent, cu scopul de a fi înțeles și respectat, rămânând flexibil acolo unde acest lucru este posibil și să fie clar unde este necesar.
Ignorarea etnocentrismului și multiculturalismului.
Unele aspecte ale șocului cultural sunt:
Sentimentul de a fi respins de către membrii noii culturi.
Confuzia rolului, valorilor, trăirilor și a identității proprii.
Surpriza, neliniștea, dezgustul și indignarea la conștientizarea diferentelor culturale.
Sentimentul de neputință datorită lipsei posibilității de adaptare la noul mediu.
Păstrarea identităţii grupului şi evitarea multiculturalismului.
