Sunt numite aferenţe semnalele care:
Pornesc de la SNC spre periferie
Ajung la SNC.
Efectuează mişcarea
Realizează secreţia glandulară.
Nici un răspuns nu este corect.
Toate celulele corpului uman sunt capabile de reproducere, cu excepţia:
Eritrocitelor
Limfocitelor
Celulelor nervoase.
Hepatocitelor.
Trombocitelor.
Indicaţi definiţia corectă a sinapsei:
Joncţiunea dintre terminaţiile axonale şi alţi neuroni, celule musculare, celule glandulare.
Locul unde teaca Schwann vine în contact direct cu neuritul.
Un fascicul de fibre nervoase, separate între ele prin ţesut conjunctiv interstiţial
O teacă conjunctivă care înconjoară nervul periferic.
Corpii neuronilor primari ai sensibilităţii sunt situaţi:
La baza cornului posterior al măduvei spinării.
în ganglionii spinali.
în nervul spinal.
în plexul regionar.
în trunchiul nervului periferic.
Indicaţi destinaţia finală a tractului spino-talamic:
Nucleii ventro-laterali ai talamusului.
Puntea Va rol io.
Lemniscul medial.
Braţul posterior al capsulei interne
Corona radiata.
Neuronul III nociceptiv se proiectează pe:
Talamusul optic
Nucleul caudat.
Cortexul cerebral.
Durerea centrală apare în leziunile:
Nervilor periferici.
Tisulare.
Receptorilor de durere
Locurilor de intrare a fibrelor de durere în măduva spinării.
Spino-talamo-corticale.
Optzeci la sută din fibrele fasciculului piramidal se încrucişează la nivelul:
Coroanei radiate.
Genunchiului capsulei interne
Pedunculului cerebral.
Dintre bulbul rahidian şi măduva spinării.
Cordonului lateral al măduvei spinării.
Alegeţi descrierea corectă a reflexului Babinski:
Extensia halucelui prin aplicarea unei presiuni pe creasta tibiei, de sus în jos.
Extensia halucelui la presiunea exercitată pe muşchiul sural
Flexie plantară rapidă a degetelor la percuţia plantară a lor.
O excitaţie dureroasă în porţiunea distală a unui membru inferior, ce duce la o mişcare de triplă flexie.
Excitarea cu acul a marginii externe a plantei produce extensia halucelui, celelalte degete flexându-se şi răsfirându-se (semnul evantaiului).
În cadrul sistemului de cinci puncte, mişcările voluntare de forţă normală se apreciază cu:
0 puncte
5 puncte.
1 punct.
4 puncte
3 puncte.
Indicaţi structurile care formează sistemul nervos central:
Creierul.
Măduva spinării.
Nervii cranieni.
Nervii spinali.
Nervii autonomi şi ganglionii acestora.
Din punct de vedere morfologic, neuronii se clasifică în:
Dendritici.
Axonali
Unipolari.
Bipolari.
Multipolari.
Indicaţi tipurile de sensibilitate superficială (exteroreceptivă):
Doloră.
Termică
Tactilă.
Vibratorie
De poziţie şi mişcare a membrelor.
Din punct de vedere topografic, deosebim câteva tipuri de dereglare a sensibilităţii:
Periferic
Segmentar.
Conductor
Isteric.
Astenic
Indicaţi nucleii talamusului care primesc informaţia nociceptivă:
Anterior.
Posterior
Lateral.
Medial.
Ventral.
Indicaţi sistemele datorită cărora se realizează motilitatea la om:
Sistemul piramidal.
Sistemul de percepţie şi de transmitere a durerii.
Genomul uman
Sistemul extrapiramidal.
Motoneuronii periferici situaţi în coarnele anterioare ale măduvei spinării.
Analizatorul motor cortical include:
Nucleul central
Celulele ce îndeplinesc aceeaşi funcţie, situate în alte câmpuri ale cortexului
Talamusul
Puntea Varolio.
Piramidele.
În structura arcului reflex intervine:
Neuronul inhibitor
O cale aferentă senzitivă.
Neuronul facilitator.
O cale eferentă motorie
Un neuron motor situat în coarnele anterioare medulare.
Reflexele osteotendinoase pot fi:
Normale.
Optimale
Diminuate.
Exagerate.
Obnubilate.
Sistemul extrapiramidal include:
Ariile corticale.
Ventriculele cerebrale.
Formaţiunile subcorticale.
Plexurile regionäre.
Formaţiunile din trunchiul cerebral.
Hipertonia musculară se caracterizează prin:
Fenomenul „lamă de briceag”.
La membrele superioare sunt contractaţi flexorii, iar la membrele inferioare - extensorii.
Contractura predomină distal, fiind mai exprimată la nivelul mâinii şi piciorului.
Se accentuează în timpul unor mişcări active şi mersului, sub influenta frigului, emoţiilor.
Creşte în timpul somnului fiziologic.
Hipertonia musculară extrapiramidală are următoarele particularităţi:
Este ceroasă, globală, generalizată în toate grupele musculare.
Predomină proximal.
Semnul „lamă de briceag".
Exagerează reflexele de postură.
Se accentuează sub influenţa frigului, emoţiilor, dar diminuează sub acţiunea unor derivaţi de atropină sau a medicamentelor antiparkinsoniene şi dispare în timpul somnului.
Sindromul Parkinson se caracterizează prin:
Rigiditate musculară ce poartă caracterul hipertoniei extrapiramidale.
Tremurătură cu caracter static.
încetinirea mişcărilor voluntare.
Mişcări involuntare, bruşte stereotipice, localizate întotdeauna în unul şi acelaşi grup de muşchi.
Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreic, atetozic, coreo-atetozic, hemibalic sau a unor ticuri şi mioclon
Rolul fiziologic al cerebelului se reduce la:
Inhibiţia mişcărilor involuntare.
Coordonarea mişcărilor necesare pentru staţiune şi mers.
Executarea fină superioară a mişcărilor iniţiate de cortexul cerebral.
Mişcarea asociată a capului şi globilor oculari.
Deglutiţie pentru lichide şi solide.
Selectaţi manifestările clinice care pot fi prezente în cazul tulburării funcţiei cerebeloase :
Adiadohokinezia.
Hipermetria.
Hemeralopia.
Nistagmusul.
Hipotonia musculară.
Principalul simptom de afectare a nervului olfactiv este:
Anosmia.
Hiposmia.
Hiperosmia.
Dizosmia.
Halucinaţiile olfactive
Indicaţi centrul reflex al reacţiei pupilare la lumină:
Fibrele nervului optic.
Tuberculii cvadrigemeni anteriori ai mezencefalului.
Nucleul lakubovici.
Fibrele nervului oculomotor.
Ganglionul ciliar
Nervul optic işi ia inceputul din:
Celulele bipolare
Celulele ganglionare
Celulele retinei oculare.
Corpul geniculat lateral
Tuberculii cvadrigemeni.
Axonii căror celule formează nervul optic?
„Conurilor” şi „bastonaşelor”.
Celulelor bipolare.
Celulelor ganglionare.
Celulelor din pulvinar thalami.
Celulelor din tuberculii cvadrigemeni.
Examinarea campului vizual se efectuează cu ajutorul:
Unor tabele speciale, alcătuite din litere aranjate in randuri.
Perimetrului.
Tabelelor Rabkin.
Oftalmoscopului.
Fotooftalmoscopului.
Lipsa capacităţii de diferenţiere a culorilor poartă denumirea de:
Daltonism
Acromatopsie
Amauroză
Hemianopsie.
Ambliopie.
Se numeşte scotom negativ
Incapacitatea pacientului de a impărţi in jumătate un ştergar de mărime obişnuită.
Incapacitatea deosebirii culorilor roşie şi verde.
Lipsa acuităţii vizuale.
Diminuarea acuităţii vizuale.
Incapacitatea de a observa defectul campului vizual.
Dacă acomodarea cristalinului se dereglează, persoana:
Nu poate deschide deplin ochiul sau deloc
Are strabism divergent.
Pierde posibilitatea de a vedea clar obiectele situate la diferite distanţe.
Are sindrom altern Weber.
Are sindrom altern Benedikt.
Se numeşte anizocorie:
Afectarea nervului III tip periferic pe partea respectivă şi o hemiplegie centrală pe partea opusă.
Lezarea nervului oculomotor tip periferic şi coreoatetoză cu tremor intenţionat pe partea opusă
Dilatarea pupilei.
Dimensiunile diferite ale pupilelor.
ingustarea pupilei.
in cazul lezării nervului abducens, apare:
Strabismul divergent
Strabismul convergent.
Anizocoria.
Midriaza
Mioza.
Dintre cele 12 perechi de nervi cranieni sunt pur senzitive perechile:
I (nervul olfactiv).
II (nervul optic).
III (nervul oculomotor)
V (nervul trigemen).
VIII (nervul acustico-vestibular).
Examinarea mirosului se efectuează cu ajutorul următoarelor substanţe:
Ulei camforat.
Tinctură de mentă.
Valeriană.
Amoniac.
Acid acetic.
Reacţia pupilară la lumină (constricţia pupilei) se realizează prin arcul reflex, la care participă următoarele structuri:
Muşchiul ciliar.
Principalele metode de examinare a nervului optic sunt:
Controlul acuităţii vizuale.
Controlul campului vizual
Verificarea capacităţii de diferenţiere a culorilor.
Controlul dimensiunilor şi formei pupilei.
Examenul fundului de ochi.
Hemianopsiile omonime apar in cazul lezării:
Nervului optic.
Tractului optic.
Corpului geniculat lateral.
Chiasmei optice.
Nervul oculomotor (perechea a lll-a) inervează muşchii externi ai globilor oculari, cu excepţia muşchiului:
Extern drept.
Oblic superior.
Superior drept.
Intern drept.
Oblic inferior.
Indicaţi manifestările posibile in cazul leziunii izolate a nervului trohlear:
Dilatarea pupilei
Pareza muşchiului ridicător al pleoapei superioare.
Limitarea mişcărilor globului ocular in jos şi in afară.
Bolnavul acuză diplopie la privire pe verticală in jos şi puţin intr-o parte.
Examinarea nervilor oculomotori se face in felul următor:
Se precizează dacă bolnavii nu au dereglări de acuitate vizuală.
Se apreciază dimensiunile fantelor palpebrale şi ale pupilelor.
Se examinează reflexul fotomotor direct şi consensual.
Se efectuează examenul motilităţii oculare, propunandu-i-se pacientului să urmărească mişcările ciocănaşului neurologic.
Se examinează mişcările de convergenţă ale globilor oculari.
Indicaţi manifestările clinice ce se instalează in cazul leziunii periferice a nervului oculomotor comun (perechea a IIl-a):
Rămane conservat reflexul fotomotor.
Apare paralizia periferică completă a muşchilor globilor oculari.
Tulburări ale motilităţii pupilare.
in cele mai dese cazuri sunt afectaţi şi alţi nervi cranieni
Răman conservate reflexele de acomodare la lumină şi la distanţă.
Simptome de lezare a nervului facial sunt:
Paralizia muşchilor mimici.
Lagoftalmia (ochiul nu poate fi inchis complet)
Manifestarea „Charles Bell".
Lăcrimarea abundentă.
Strabismul divergent.
Metoda de examinare a părţii vestibulare a nervului VIII cuprinde:
Mai intai, se precizează dacă pacientul nu acuză hipoacuzie sau dacă nu are zgomote in cap sau in urechi.
Se determină apariţia nistagmusului.
Probele rotative (scaunul Barany).
Proba calorică.
Proba galvanică
Lezarea aparatului vestibular, a labirintului, a părţii vestibulare a nervului VIII sau a nucleului său conduce la apariţia:
Vertijului.
Depresiei.
Nistagmusului.
Răului de mare.
Dereglărilor de echilibru şi coordonare a mişcărilor.
Indicaţi muşchii inervaţi de nervul accesor (perechea a Xl-a):
Muşchii coardei vocale.
Muşchii vălului palatin şi constrictori ai faringelui
Muşchiul sternocleidomastoidian.
Muşchii stilogloşi.
Muşchiul trapezoid.
Metoda de examinare a nervului hipoglos cuprinde:
Bolnavului i se propune să deschidă gura.
Se determină poziţia limbii in cavitatea bucală.
Se determină troficitatea vălului palatin.
Se determină troficitatea limbii.
Bolnavul este rugat să scoată limba din cavitatea bucală.
Indicaţi simptomele clinice de lezare a nervului hipoglos:
Capul bolnavului este intors spre partea lezată.
Se observă o atrofie a hemilimbii.
Mucoasa hemilimbii este zbarcită.
Se atestă fibrilaţii musculare ale limbii.
Anartrie
