CS. Anatomia ca știință studiază:
Forma și structura organismului uman
Filo- și ontogeneza organismului uman
Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
Schimbările condiționate de vârstă și gen
Toate enumerate
CM. Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
A. Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale)
B. Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
C. Metode experimentale pe animale de laborator
D. Metoda de disecție anatomică
E. Metoda microscopică a țesutului bioptic
3. CS. Definiți noțiunea de ”organ”:
A. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
B. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
C. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
D. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de
E. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat, are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi.
4. CM. Enumerați tipurile constituționale la om:
A. Normostenic, astenic și hiperstenic
B. Dolihomorf, mezomorf și brahimorf
C. Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
D. Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
E. Feminin și masculin.
5. CS. Definiți noțiunea de „poziție anatomică”:
A. Corpul uman în poziție verticală, cu capul situat sub unghi drept
B. Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
C. Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
D. Fața trebuie să fie orientată în sus
E. Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite
6. CM. Planul mediosagital:
A. Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
B. Divide corpul în jumătăți simetrice
C. Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
D. Este perpendicular la planurile parasagitale
E. Corespunde grosimii corpului
7. CM. Enumerați tipurile de ținută:
A. Cifotică
Redresată
Gârbovită
Lordotică
Tonică
8. CS. Norma reprezintă:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
C. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
CS. Variantă a normei (varitas) este:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, însoțite de dereglări funcționale – forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
C. Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
D. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
10. CS. Variabilitatea anatomică individuală determină:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
B. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
CS. Noțiunea de atavism se referă la:
A. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
E. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic
CS. Anomalia (anomalos) reprezintă:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
CS. Constituția se definește ca:
A. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități morfologice, funcționale, de randament, rezistență precum și reacția individului la diferite influențe nocive și patologice
B. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități funcționale
C. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin particularități de rezistență
D. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale, de randament și rezistență
E. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale și prin reacția individului la diferite influențe nocive și patologice
CS. Nomenclatura Anatomică Internațională
A. Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
B. Nu a fost modifică niciodată
C. De obicei au origine a limbajului autohton
D. Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
E. Își ia naștere din Grecia Antică
NCM. Planurile de orientare ale corpului uman:
Sagital
Ventral
Frontal
Transversal
Dorsal
16. CM. Axe de orientare ale corpului uman:
Longitudinal
CM. Ținuta gârbovită se caracterizează prin:
A. Lordoză cervicală bine pronunțată, lordoză lombară - redusă
B. Lordoză cervicală redusă, lordoză lombară - bine pronunțată
C. Tipică pentru perioada de senilitate
D. Tipică pentru perioada de mică copilărie
E. Limitarea mișcărilor coastelor duce la micșorarea volumului cutiei toracice
CS. Osteonul reprezintă:
A. Lamelele osoase din jurul diafizei
B. Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
C. Lamelele osoase din jurul canalului medular
D. Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
E. Lamelele osoase din jurul metafizei
19. CS. Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
A. Cartilajului hialin
B. Cartilajului fibros
Periostului
Metafizei
Fasciei
20. CS. Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
Endostului
C. Cartilajului articular
D. Cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
Pericondrului
CS. Punctele de osificare primare apar:
A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D.Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani
CS. Punctele de osificare secundare apar:
D. Până la vârsta de 8 ani
23. CМ. Au rol de protecţie a viscerelor:
A. Oasele tubulare
B. Oasele spongioase lungi
C. Unele oase plate
D.Unele oase mixte
E. Oasele aerofore
24. CS. Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
Tubulare
Spongioase
Plate
Mixte
Aerofore
CM. Participă la formarea cavităţilor trunchiului:
B. Oasele spongioase
C. Oasele plate
D. Oasele mixte
26. CS. Au apofizele spinoase bifurcate:
A. Vertebrele cervicale
B. Vertebrele toracice
C. Vertebrele lombare
D. Vertebrele sacrale
E. Vertebrele coccigiene
27. CS. Promontoriul este format de către:
A. Ultima vertebră cervicală şi T1
B. Ultima vertebră toracică şi L1
C. Ultima vertebră lombară şi S1
D. Ultima vertebră sacrală şi Co1
E. Vertebrele T6 si T7
28. CS. Nu poate fi palpată pe viu coasta:
XI
IX
II
I
XII
29. CM. Osul realizează:
A. Funcția hematolimfopoietică
B. Funcția de sprijin.
C. Funcția de protecție.
D. Funcția de locomoție.
E. Funcția de limfopoieză
30. CM.Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
Oseina
Osteonul
C. Măduva osoasă roșie
Osteocitul
E. Sistemul haversian
31. CM. Funcţiile biologice ale osului ca organ:
A. De creştere
Hematopoietică
C. De locomoţie
D. Regenerare
E. De protecţie
32. CM. Ţesutul osos spongios este prezent în:
A. Oasele craniului
B. Oasele tarsiene
C. Stern
D. Diafizele oaselor tubulare
E. Epifizele oaselor tubulare.
33. CM. În componenţa scheletului axial intră:
Craniul
B. Oasele centurii scapulare
Coastele
Pelvisul
E. Coloana vertebrală
34. CM. Oasele tubulare lungi:
A. Sunt constituite din corp şi 2 epifize
B. Participă la formarea cavităţilor corpului
C. Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
D. Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
E. Funcţional reprezintă pârghii
CM. Servesc pentru inserţii tendinoase sau ligamentare, trecerea tendoanelor, vaselor şi nervilor:
A. Feţele articulare
B. Proeminenţele osoase
C. Fosele şi şanţurile
D. Orificiile şi canalele
E. Extremitățile
CM. Elemente principale ale unei vertebre sunt:
A. Arcul
B. Apofiza stiloidă
C. Corpul
D. Orificiul intervertebral
E. Pedunculii
CM. Evidențiați caracterele distinctive ale vertebrelor cervicale:
A.Foramen transversarium
B.Massae lateralеs
C.Processus spinosus bifurcat
D.Processus mamillaris
E.Sulcus nervi spinalis.
38. CM. Ţin de structura primei vertebre cervicale:
A.Massae lateralеs
B.Processus accessorius
C.Fovea dentis
D.Arcus posterior
E. Sulcus caroticus.
39. CM. Caracterele distinctive ale axisului:
A. Arcus anterior
B. Apex dentis
C. Dens
D. Facies articularis anterior
E. Facies articulares superiores
40. CM. Apofizele spinoase sunt bifurcate la vertebrele:
C1
C2
C3
C5
C7
41. CM. Caracterele distinctive ale vertebrelor toracice tipice:
A.Foveae costales superiores et inferiores
B.Processus costotransversarius
C.Foveae costales processus transversus
D.Processus accessorius
E. Foramen nutritium.
42. CM. În condiții de normă, sunt concrescute, formând un singur os:
A. Vertebrele toracice
B. Vertebrele cervicale
E. Vertebrele coccigiene.
43. CM. Evidențiați formațiunile specifice doar pentru vertebrele lombare:
A. Processus transversus
B. Processus accessorius
C. Processus articulares superiores
D. Processus articulares inferiores
E. Processus mamillaris
44. CM.Evidențiați structurile anatomice situate pe fața dorsală a sacrului:
A.Crista sacralis mediana
B.Lineae transversae
C.Canalis sacralis
D.Hiatus sacralis
E. Processus articulares inferiores.
45. CM. Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
A. Scizura corpului vertebrei
B. Scizura arcului vertebrei
C. Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
D. Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
E. Hernie spinală (meningomielocel).
46. CM. Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
T1
T5
T11
T10
T12
47. CM. La formarea canalului vertebral iau parte:
A. Apofizele articulare
B. Apofizele transversale
C. Arcul vertebral
D. Corpul vertebral
E. Pedunculii vertebrali.
48. CM. Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
A. Sacralizarea
B. Blocarea vertebrelor
C. Asomia
D. Platispondilia
E. Lombalizarea.
49. CM. Curburile coloanei vertebrale situate în plan sagital sunt:
A. Lordoza cervicală
B. Scolioza toracală
C. Cifoza toracală
D. Lordoza lombară
E. Scolioza cervicală.
50. CM. Evidențiați părţile coastei:
A.Caput costae
B.Collum costae
C.Corpus costae
D. Cartilago costalis
E. Sulcus nervi spinalis.
51. CM. Localizarea sulcus arteriae subclaviae pe prima coastă:
A. Posterior de tuberculum costae
B. Posterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
C. Anterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
D. Pe tuberculum costae
E. Pe faţa superioară a coastei.
52. CM. Are o singură faţetă articulară pe cap:
A. Coasta I
B. Coasta V
C. Coasta X
D. Coasta II
E. Coasta XII
53. CM. Nu are tubercul costal:
C. Coasta XI
E. Coasta XII.
54. CM. Coasta I:
A. Este atipică
B. E cea mai scurtă, mai lată şi mai curbată
C. E aplatizată în sens superoinferior
D. Pe faţa inferioară are un tubercul şi 2 şanţuri
E. Extremitatea ei anterioară e mai lată şi mai groasă decât cea posterioară.
55. CM. Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
T2
56. CM. Formaţiunile anatomice localizate pe manubriul sternal:
A. Facies intertubercularis
B. Incisura jugularis
C. Incisura clavicularis
D. Incisura costalis
E. Facies articularis clavicularis.
57. CM. Evidenţiaţi părţile sternului:
A. Corpus sterni
B. Processus styloideus
C. Manubrium sterni
D. Incisura clavicularis
E. Incisura jugularis.
58. CM. Localizarea angulus sterni:
A. La unirea manubriului cu corpul sternului
B. La unirea corpul sternului cu apofiza xifoidă
C. La mijlocul corpului sternului
D. La nivelul incizurii jugulare
E. La nivelul incizurilor coastelor II.
59. CM. Oasele ce delimitează apertura toracică superioară sunt:
A. Clavicula
B. Coasta I
C. Corpul sternului
D. Manubriul sternului
E. I vertebră toracică.
60. CM. Formaţiunile ce delimitează apertura toracică inferioară sunt:
A. Coasta VI
B. Apendicele xifoid al sternului
C. Arcul costal
D. Coastele VIII şi X
E. Corpul vertebrei TX.
61. CM. Forma si dimensiunile osteotoracelui depind de:
A. Forma sternului
B. Vârstă
C. Articulaţiile costovertebrale
D. Gen
E. Tipul constituţional.
62. CS. Şanţul intertubercular se află pe:
A. Scapulă
B. Claviculă
C. Humerus
D. Radius
E. Ulnă
63. CS. Apofiza coracoidă se află pe:
Claviculă
Humerus
Radius
Ulnă
64. CS. Tuberculul conoid se află pe:
Scapulă
65. CS. Linia trapezoidă se află pe:
66. CS. Incizura trohleară e situată pe:
67. CS. Acromionul e parte componentă a:
Scapulei
Claviculei
Humerusului
Radiusului
Ulnei
68. CS. Şanţul nervului ulnar se află pe:
69. CS. Incizura ulnară ține de:
70. CM. Oasele centurii scapulare:
Humerusul
Clavicula
Sternul
Omoplatul
I coastă
71. CM. Cu privire la claviculă:
A. Este unicul os lung din organism situat orizontal
B. Pe toată lungimea sa este situat subcutanat
C. Este primul os în care începe osificarea
D. Extremitatea acromială se osifică endesmal
E. Este unicul os lung care parțial se osifică endesmal.
72. CM. Unghiul lateral al omoplatului posedă:
A. Spina scapulei
B. Tuberculul subarticular (tuberculum infraglenoidale)
C. Apofiza coracoidă
D. Fosa supraspinoasă
E. Colul scapulei.
73. CM. Evidenţiaţi componentele principale ale skeleton membri superioris:
A. Cingulum membri superioris
B. Brachium
C. Manus
D. Skeleton membri superioris liberi
E. Antebrachium.
74. CM. Care sunt oasele cinguli membri superioris?
Sternum
Scapula
Costa I
75. CM. Formaţiunile oaselor centurii scapulare palpabile pe viu:
A. Extremitatea sternală a claviculei
B. Tuberculul supraglenoidal
C. Extremitatea acromială a claviculei
D. Acromionul
E. Corpul claviculei.
76. CM. Formaţiunile anatomice situate pe faţa dorsală a scapulei:
A. Processus acromialis
B. Fossa supraspinata
C. Processus coracoideus
D. Spina scapulae
E. Cavitas glenoidalis.
77. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii acromiale a claviculei:
A. Facies articularis acromialis
B. Tuberculum conoideum
C. Linea trapezoidea
D. Facies articularis sternalis
78. CM. Humerusul:
A. Colul anatomic separă capul humerusului de tuberculii mare şi mic
B. Colul chirurgical se află în porţiunea medie a corpului humerusului
C. Proximal de trohlea humerusului se află 2 fose: coronoidă şi olecraniană
D. Epicondilul medial se extinde de la capitul, iar cel lateral de la trohlee
E. În fracturile de humerus există pericolul traumatizării nervilor radial şi ulnar.
79. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a humerusului:
A. Collum anatomicum
B. Epicondylus lateralis
C. Sulcus intertubercularis
D. Caput humeri
E. Sulcus nervi ulnaris.
80. CS. Localizarea sulcus nervi radialis:
A. Facies medialis
B. Facies lateralis
C. Facies anterior
D. Facies posterior
E. Epicondylus lateralis.
81. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul epifizei distale a humerusului:
A. Trochlea humeri.
B. Tuberculum majus
C. Sulcus nervi ulnaris
D. Fossa olecrani
E. Sulcus nervi radialis.
82. CM. Elementele humerusului ce pot fi palpate pe viu:
A. Colul anatomic
B. Epicondilul medial
C. Fosa coronoidă
D. Epicondilul lateral
E. Colul chirurgical.
83. CM. Care oase formează scheletul antebraţului?
Radiusul
Fibula
Ulna
Olecranonul
84. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a ulnei:
A. Olecranonul
B. Caput ulnae
C. Incisura ulnaris
D. Incisura trochlearis
E. Crista supinatoria.
85. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii distale a radiusului:
A. Collum radii
B. Caput radii
D. Processus styloideus
E. Tuberositas radii.
86. CM. Cu privire la oasele antebraţului:
A. Faţa laterală a radiusului este continuată distal de apofiza stiloidă
B. Marginea posterioară a radiusului se evidenţiază mai bine în partea distală a acestuia
C. Extremitatea proximală a ulnei are 2 apofize şi 2 incizuri
D. Marginea posterioară a ulnei e situată subcutan
E. Orificiul nutritiv al ulnei se află pe partea proximală a feţei ei anterioare.
87. CM. Elementele oaselor antebraţului ce pot fi palpate pe viu:
A. Apofiza coronoidă a ulnei
B. Olecranonul
C. Apofiza stiloidă a ulnei
D. Apofiza stiloidă a radiusului
E. Marginea interosoasă a radiusului.
88. CM. Oasele mâinii:
A. Osul scafoid este cel mai mare os din rândul proximal al carpului
B. Osul piziform se află în masa tendonului muşchiului flexor radial al carpului
C. Primul os metacarpian este cel mai scurt din toate oasele metacarpiene
D. Fiecărei falange i se disting 3 porţiuni: baza, corpul şi capul
E. Falangele policelui sunt mai groase şi mai lungi decât cele ale altor degete.
89. CM. Care sunt segmentele scheletului mâinii?
Metacarpus
Tarsus
Carpus
Phalanges digitorum manus
Brachium
90. CM. Anomalii de dezvoltare ale scheletului mâinii:
Acheiria
Apodia
Polidactilia
Sindactilia
Sirenomelia
91. CM. Oasele carpiene:
A. Cele din rândul proximal (în sens latero-medial) se situează în ordinea: scafoidul, lunatul , piramidalul, piziformul
B. Toate oasele carpiene au câte 6 feţe articulare
C. Rândul proximal formează o structură convexă proximal şi concavă distal
D. Rândul distal are o faţă convexă proximal şi una rectilinie distal
E. Pe oasele carpiene există 4 puncte proeminente de inserţie a mușchilor şi ligamentelor și de origine: scafoid, osul piziform, trapez şi osul cu cârlig
92. CM. La oasele metacarpiene distingem:
Epicondilii
Baza
Corpul
Colul
Capul
93. CM. Care oase formează rândul distal al carpului?
A. Os trapezoideum
B. Os lunatum
C. Os capitatum
D. Os hamatum
E. Os naviculare.
94. CM. Cap și col posedă:
95. CM.Evidenţiaţi anomaliile membrului superior:
Focomelia
Rachischizis
Syndactilia
Spondylolysis
96. CS. Care dintre oasele membrului inferior sunt sesamoide?
Astragalul
Rotula
Cuboidul
Cuneiformul medial
Navicularul
97. CS. Care formaţiune anatomică separă incizurile ischionului?
Tuber ischiadicum
Tuberculum pubicum
Spina iliaca posterior inferior
Spina ischiadica
Tuberositas glutea
98. CM. Elemente descriptive ale femurului:
A. Tuberositas glutea
B. Labium mediale
C. Linea pectinea
D. Labium laterale
E. Linea musculi solei.
99. CM. Care sunt componentele scheletului membrului inferior?
Femurul
Cingulum
Skeleton membri inferioris liberi
100. CM. Osul coxal:
A. Ilionul se află superior, pubisul anteroinferior, ischionul - posteroinferior
B. Tuberculul pubian şi spina iliacă anterioară superioară se află în plan frontal
C. Orificiul obturator este delimitat anterosuperior de osul pubian, posteroinferior - de ischion
D. Pe cele 3 linii gluteale se inseră mușchii fesieri
E. Punctul cel mai superior de pe creasta ilionului se află la nivelul discului intervertebral dintre
101. CM. Coxalul este alcătuit din:
Pubis
Orificiul obturat
Ilion
Creasta ilionului
Ischion
102. CM. Formaţiuni anatomice ale os ilium:
A. Sulcus obturatorius
B. Facies auricularis
C. Facies symphysialis
D. Ala major
E. Linia glutea anterior.
103. CM. Formaţiuni anatomice, situate pe creasta iliacă:
A. Tuberositas iliaca
B. Spina iliaca anterior superior
C. Spina iliaca posterior inferior
D. Linea arcuata
E. Linеa intermedia.
104. CM. Formaţiuni anatomice ale acetabulului:
A. Facies lunata
B. Fossa acetabuli
C. Incisura acetabuli
D. Fovea capitis femoris
E. Tuberculum pubicum.
105. CM. Formaţiuni anatomice ale os pubis:
A. Tuberculum pubicum
B. Sulcus obturatorius
C. Eminentia iliopubica
D. Crista pubica
E. Facies auricularis.
106. CM. Formaţiunile coxalului, palpabile pe viu sunt:
A. Creasta iliacă
Acetabulul
C. Spina iliacă superioară anterioară
D. Tuberul ischionului
E. Spina ischionului
107. CM.Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a femurului:
A. Trochanter major
B. Condylus medialis
C. Linea aspera
D. Linea intertrochanterica
E. Acetabulum.
108. CM. Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii distale a femurului:
A. Epicondylus lateralis
C. Facies poplitea
D. Facies patellaris
E. Facies lunata.
109. CM. Formaţiunile femurului ce pot fi palpate pe viu:
A. Capul femurului
C. Trohanterul mic
D. Trohanterul mare
E. Epicondilul lateral.
110. CM. Care dintre oasele membrului inferior comportă maleole?
Tibia
Talus
Calcaneus
Patella
111. CM. Formaţiuni anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a tibiei?
A. Area intercondylaris anterior
B. Facies articularis fibularis
C. Incisura fibularis
D. Eminentia intercondylaris
E. Epicondylus medialis.
112. CM. Formaţiunile epifizei distale a tibiei:
A. Linia muşchiului solear
B. Şanţul maleolar
C. Maleola medială
D. Maleola laterală
E. Incizura fibulară.
113. CM. Formaţiunile oaselor gambei ce pot fi palpate pe viu:
A. Eminenţa intercondilară
B. Maleola laterală
D. Tuberozitatea tibiei
E. Capul fibulei.
114. CM. Scheletul piciorului este subdivizat în:
A. Oasele carpului
B. Oasele tarsului
C. Oasele metacarpului
D. Oasele metatarsului
E. Oasele degetelor piciorului.
115. CM. Care oase formează rândul proximal al tarsului?
A.Os cuneiforme mediale
B.Os naviculare
C. Calcaneus
D. Talus
E. Os lunatum.
116. CM. Oasele rândului distal al tarsului:
A. Astragalul
B. Cuboidul
C. Cuneiformul medial
D. Navicularul
E. Cuneiformul lateral.
117. CM. Oasele ce constituie complexul solidar al piciorului:
Calcaneul
D. Oasele cuneiforme
E. Osul cuboid.
118. CM. Bolta plantară:
A. Există la om şi unele vertebrate superioare
B. Convexitatea arcului transversal la marginea medială a plantei este mai pronunţată
C. Degetele nu au rol de sprijin
D. Arcurile bolţii piciorului sunt susţinute de forma oaselor, ligamente, muşchi, aponeuroze
E. Cel mai lung şi mai înalt arc longitudinal este al treilea.
119. CM. Structurile de amortizare ale membrului inferior:
Meniscurile
B. Lichidul sinovial
C. Oasele gambei
E. Bolta piciorului
