Volumul de aer care rǎmîne in plǎmîni dupǎ o expiraţie normalǎ reprezintǎ:
capacitatea inspiratorie;
volumul expirator de rezervǎ şi volumul curent;
volumul inspirator de rezervǎ;
volumul rezidual şi volumul expirator de rezervǎ;
capacitatea pulmonarǎ totalǎ;
Procentul de Hb saturat cu O2 va creşte dacǎ :
pCO2 arterial creşte;
pO2 arterial creşte;
concentraţia Hb creşte;
temperatura creşte;
pH-ul arterial scade;
Capacitatea de difuziune a plǎmînilor pentru O2 depinde de :
debitul cardiac;
concentraţia Hb în capilarele sanguine pulmonare;
suprafaţa alveolarǎ de schimb;
grosimea membranei alveolocapilare;
toate rǎspunsurile corecte;
Ritmul respirator de bazǎ este generat de :
centrul apneustic;
centrul pneumotaxic;
centrul respirator bulbar;
nucleul parabrahial;
cerebel,
Volumul respirator curent:
reprezintǎ ventilaţia de repaus,, în timpul unui singur ciclu respirator;
are valoare de aproximativ 3500 ml;
este de aproximativ 5000 ml;
este de aproximativ 500 ml;
are valori variabile în funcţie de talia individului;
Cedarea CO2 la plǎmîni este favorizatǎ de :
fluxul aerian;
rezistenţa cǎilor aeriene;
oxigenarea Hb;
pompa de schimb Cl- /HCO - din membranaeritrocitarǎ;
gradientul presiunii parţiale a CO2 ;
Prin efectul Haldane se înţelege influenţa pO2 din songe asupra :
capacitǎţii de saturare a Hb cu O2 ;
capacitǎţii de transport a CO;
capacitǎţii de disociere a HbO2 ;
capacitǎţii de transport a CO2 ;
În timpul contracţiei diafragmului, presiunea din spaţiul interpleural devine:
egal cu 0;
mai pozitivǎ;
mai negativǎ;
egalǎ cu presiunea din alveole;
egalǎ cu presiunea din atmosferǎ;
Devierea spre stonga a curbei de disociere a HbO2 indicǎ:
creşterea afinitǎţii HbO2 ;
reducerea afinitǎţii HbO2 (creşterea P50 );
modificǎrile pulmonare de fixare a O2 ;
modificǎrrile periferice de cedare a O2 ;
Ritmul respirator de bazǎ este generat de:
grupul neuronilor respiratori bulbari;
hipotalamus,
scoarţa cerebralǎ;
În cursul expiraţiei forţate , musculatura activǎ este reprezentatǎ de :
sternocleidomastoidieni;
diafragm;
muşchii abdominali;
intercostali interni;
scaleni;
Spirometrul poate fi utilizat pentru mǎsurarea directǎ a:
capacitǎţii funcţionale reziduale;
capacitǎţii inspiratorii;
volumului rezidual;
capacitǎţii pulmonare totale;
nici un raspuns corect;
Capacitatea de difuziune a oxigenului la nivel pulmonar este determinatǎ de urmǎtorii factori, cu excepţia unuia:
gradientul de presiune parţialǎ a O2 din aerul alveolar spre songele din capilarele pulmonare;
concentraţia de hemoglobinǎ din sîngele capilarelor pulmonare;
grosimea membranei alveolo-capilare;
Hiperventilaţia poate fi produsǎ prin stimularea urmǎtorilor receptori cu excepţia:
chemoreceptorii periferici;
receptorii I de iritaţie (receptori cu adaptare rapidǎ);
algoreceptorii periferici;
presoreceptorii pulmonari;
receptorii J (juxtacapilari);
Apneea se produce prin stimularea urmǎtorilor receptori:
receptorilor de distinsie;
receptorilor de iritaţie (receptori I);
receptorilor juxtacapilari (receptori J);
receptorilor cutanaţi stimulaţi de rǎcirea tegumentului;
receptorilor cutanaţi stimulaţi de încǎlzirea şi rǎcirea alternativǎ a tegumentului;
Inspiraţia normalǎ rezultǎ din :
scǎderea presiunii interpleurale;
creşterea presiunii alveolare;
revenirea toracelui la dimensiunile de repaus;
relaxarea diafragmului;
toate raspunsurile corecte;
On cursul inspiraţiei, la un subiect sǎnǎtos în repaus:
creşte presiunea intrapulmonarǎ;
creşte presiunea intraabdominalǎ;
scade presiunea intraabdominala;
se produce un effort muscular mai mic faţǎ de cel din faza iniţialǎ a expiraţiei;
laringele este ridicat;
Spaţiul mort anatomic:
este identic cu capacitatea funcţionalǎ rezidualǎ;
reprezintǎ 5% din capacitatea funcţionalǎ rezidualǎ,
reprezintǎ 5% din capacitatea totalǎ pulmonarǎ;
volumul lui depinde de volumul inspirator;
şi spaţiul mort fiziologic se determinǎ prin diferite metode, valorile spaţiului mort fiziologic fiind mai mari faţǎ de cele ale spaţiului mort anatomic în condiţii patologice;
Coeficientul respirator:
scade on cursul efortului fizic intens,
scade on cursul acidozei metabolice;
scade on ambele situaţii de mai sus;
creşte în cursul hiperventilaţiei;
creşte la un subiect care trece de la o dietǎ predominant glucidicǎ, la o dietǎ mai bogatǎ în lipide;
Care din urmǎtoarele funcţii nu aparţin plǎmînilor?
prevenirea trecerii embolilor spre aortǎ;
fibrinoliza
conversia angiotensinei I în angiotenssinǎ II;
eliberarea în circulaţie a adrenalinei,, vasopresinei şi oxitocinei;
menţinerea echilibrului fluido-coagulant;
Care din urmǎtorii factori afecteazǎ,, în cea mai mare mǎssurǎ,, capacitatea sîngelui de a transporta O2 ?
solubilitatea O2 ;
cantitatea de hemoglobinǎ;
pH-ul plasmei,
CO2 din hematii;
temperatura songelui;
Contracţia diafragmului produce :
scǎderea presiuniiintrapleurale;
creşterea presiunii intrapleurale;
creşterea diametrului anteroposterior al abdomenului;
scǎderea tendinţei de retracţie a plǎmînului;
La sfîrşitul unei inspiraţii normale:
presiunea alveolarǎ este mai mare ca cea intrapleuralǎ;
presiunea alveolarǎ este mai micǎ ca cea atmosfericǎ;
presiunea intrapleuralǎ este mai micǎ ca cea atmosfericǎ;
presiunea intrapleuralǎ este mai mare ca presiunea de recul elastic al plǎmînului;
CO2 :
faciliteazǎ fixarea O2 pe hemoglobinǎ;
este transportat în sîngele arterial în principal în formǎ molecularǎ, dizolvatǎ;
dacǎ se adaugǎ sîngelui, nu determinǎ modificarea concentraţiei de ion bicarbonic;
pǎtrunde în capilare prin difuziune, din ţesuturi;
este transportat în principal ca şi compuşi carbaminici;
Curba de disociere a CO2 pentru songele integral :
este independentǎ de concentraţia hemoglobinei;
reflectǎ interrelaţia între HbCO2 pCO2 ;
are aspect sigmoid;
reflectǎ interrelaţia între toate formele de CO2 din sînge şi pCO2 ;
nu prezintǎ saturaţie;
Circulaţia pulmonarǎ se caracterizeazǎ prin urmǎtoarele elemente cu excepţia unora:
este un circuit cu presiune scǎzutǎ;
are o capacitate crescutǎ de adaptare, prin creşterea fluxului;
este reglatǎ în principal prin mecanisme nervoase vegetative;
arterele au o musculaturǎ netedǎ redusǎ;
este unicul circuit care primeşte debitul cardiac în totalitate;
Surfactantul :
este o peliculǎ subţire de lipoproteine tensioactive;
asigurǎ stabilitatea formei alveolelor;
împiedicǎ filtrarea lichidelor din interstiţiu şi capilare spre alveolele pulmonare;
favorizeazǎ emulsionarea particulelor inhalate uşurînd procesul de fagocitare a macrofagilor;
Volumul spaţiului mort anatomic se modificǎ:
la administrarea atropinei se mǎreşte;
la administrarea acetilcolinei se micşoreazǎ;
la excitarea sistemului simpatic se mǎreşte;
nu se modificǎ;
toate raspunsurile corecte.
