Selectaţi stadiile anesteziei locale.
Administrarea substanţei anestezice
Perioada de aşteptare
Anestezia completă
Relaxarea musculară
Restabilirea sensibilităţii
Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central
Păstrarea deplină a conştienţei
Pierderea completă a conştienţei
Excitarea sistemului nervos central
Inhibiţia sistemului nervos central
Pierderea parţială a conştienţei
Selectaţi operaţiile, care pot fi efectuate cu anestezie locală.
Prelucrarea chirurgicală a panariţiului tendinos
Colecistectomia celioscopică
Plastia pentru hernie inghinală
Splenectomia
Înlăturarea unei tumori benigne (lipom) a ţesuturilor moi cu localizare superficială
La anestezia superficială se referă:
Anestezia prin badijonare
Anestezia prin pulverizare
Anestezia prin instilare
Anestezia de conducere
Anestezia locală infiltrativă
Anestezia superficială mai des este folosită în:
Ginecologie
Oftalmologie
Urologie
Traumatologie
Neurochirurgie
Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:
Sub anestezia locală pot fi efectuate operaţii în condiţii de ambulator
Pacientul nu necesită supraveghere continuă
Anestezia locală poate fi utilizată în cazurile cînd narcoza este contraindicată
Pacienţii nu necesită o pregătire specială de lungă durată în perioada preoperatorie
În anestezia locală practic lipsesc reacţiile alergice
Ce concentraţia a soluţiei anestezice se utilizează pentru anestezia locală prin infiltraţie?
0,1-0,2%
2-5%
1-5%
5-10%
0,2-0,5%
Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:
Injectarea în ţesuturi, strat după strat, a soluţiei de novocaină de concentraţie mică (0,25%)
Injectarea soluţiei de novocaină de 1-2% în ţesuturi, strat după strat, în toată zona eventualei incizii
Injectarea soluţiei de novocaină endoneural sau perineural
Prepararea hidraulică a ţesuturilor prin crearea infiltratului solid continuu
Chirurgul lucrează alternativ cu bisturiul şi seringa cu anestezicul
Care din preparatele enumerate sunt utilizate în anestezia tronculară?
Soluţia lidocaină 0,25-0,5%
Soluţia lidocaină 1-2%
Soluţia lidocaină 10%
Soluţia cocaină 1-5%
Soluţia dicaină 0,5%
Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?
Novocaina
Cocaina
Dicaina
Lidocaina
Trimecaina
Selectaţi anestezicele locale, introducerea cărora în ţesuturi nu necesită efectuarea în prealabil a probei la sensibilitate.
Ketamina
Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:
Nesuportarea individuală a preparatului anestezic
Bolile psihice
Refuzul categoric al bolnavului
Excitaţia nervoasă pronunţată
Patologia asociată gravă
Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?
Anestezia peridurală se referă la metodele de:
Anestezie prin infiltraţie
Anestezie regională
Anestezie superficială
Anestezie prin procedeul Vişnevski
Anestezie intraosoasă
Care din tehnicile de anestezie locală indicate se referă la anestezia regională?
Rahianestezia (anestezia spinală)
Anestezia după Oberst-Lukaşevici
Anestezia peridurală
Anestezia prin procedeul Vişnevski
Anestezia mucoasei prin badijonare
Selectaţi afirmaţiile valabile pentru anestezia regională
Substanţa anestezică se injectează în nerv sau în spaţiul perineural
Substanţa anestezică vine în contact cu receptorii nervoşi
Tehnica anesteziei necesită determinarea exactă a poziţiei trunchiului nervos
Vecinătatea vaselor sangvine mari şi a trunchiurilor nervoase prezintă un pericol de hemoragie
Anestezia survine după cîteva minute
La complicaţiile şi efectele adverse ale rahianesteziei (anesteziei spinale) se referă:
Voma incoiercibilă
Micţiunea involuntară
Defecaţia involuntară
Hipotonia
Hipertensia îndelungată
Puncţia în anestezia rahidiană se efectuează de regulă la nivelul segmentului:
Cervical al coloanei vertebrale
Toracic
Lombar
Sacral
La toate nivelurile
Pentru a evita o eventuală traumatizare a măduvei spinale puncţia rahidiană se va efectua la nivelul:
Spaţiului intervertebral toracic XII
Spaţiului intervertebral lombar I
Spaţiului intervertebral lombar II
Spaţiului intervertebral lombar III
Spaţiului intervertebral lombar IV
În ce ordine survine pierderea sensibilităţii în anestezia spinală?
Dureroasă, termică, tactilă
Tactilă, termică, dureroasă
Termică, tactilă, dureroasă
Dureroasă, tactilă, termică
Dispar toate în acelaşi timp
În anestezia locală spinală volumul de bază a soluţiei anestezice se introduce în:
Spaţiul peridural
Spaţiul subdural
Măduva spinării
Spaţiul intervertebral
Ţesutul subcutanat
Cauzele hipotoniei în rahianestezie (anestezia spinală) sunt
Edemul cerebral
Acţiunea toxică a anestezicului asupra cordului
Relaxarea diafragmei
Blocajul părţii simpatice a sistemului nervos vegetativ
Vazodilatarea periferică
Selectaţi operaţiile ce pot fi efectuate cu anestezie spinală.
Amputaţia membrului inferior
Prelucrarea chirurgicală a unui flegmon al mîinii
Rezecţia gastrică
Flebectomia pentru varice a membrului inferior
Hemoroidectomia
Drept contraindicaţii pentru efectuarea anesteziei spinale se consideră
Şocul traumatic
Hipertensiunea arterială esenţială
Maladiile inflamatorii ale pielii din regiunea lombară
Deformaţiile coloanei vertebrale
Şocul hipovolemic
Cea mai frecventă complicaţie a anesteziei spinale este:
Meningita
Stopul cardiac
Stopul respirator
Pareza şi plegia membrelor inferioare
Selectaţi complicaţiile rahianesteziei (anesteziei spinale).
Cefalea
Meningismul
Retenţie de urină
Dereglări psihice
Selectaţi afirmaţiile, ce se referă la anestezia epidurală.
Este o anestezie regională
Are mai puţine complicaţii ca anestezia spinală
Substanţa anestezică se introduce în canalul rahidian
Anestezia poate fi utilizată în operaţii pe membrele inferioare
Are aceleaşi contraindicaţii ca şi rahianestezia
Anestezia peridurală poate fi utilizată:
Postoperator, pentru analgezie de lungă durată
La bolnavii cu hemoragii ginecologice masive
În operaţiile pe membrele inferioare
În operaţiile pe membrele superioare
La bolnavii hipotonici
Hemoragia arterială se caracterizează prin:
Sânge de culoare roşie purpurie
Revărsarea în jet pulsatil a sângelui
Pierdere sangvină progresivă cu dezvoltarea anemiei acute
Revărsarea sângelui sub formă de flux continuu, nepulsatil
Sânge de culoare roşie întunecată
Hemoragia venoasă se caracterizează prin:
Scurgere difuză uniformă, omogenă, de pe toată suprafaţa lezată
Hemoragia capilară se caracterizează prin:
Caracter mixt arterio-venos
În acord cu clasificarea anatomică, hemoragia parenchimatoasă se referă la:
Arterială
Venoasă
Capilară
Erozivă
Externă
Indicaţi mecanismele posibile de dezvoltare a hemoragiei
Leziunea mecanică a peretelui vascular
Distrugerea peretelui vascular de către un proces patologic
Sporirea permeabilităţii peretelui vascular
Creşterea presiunii arteriale
Distrugerea peretelui vascular sub acţiunea factorului termic
În funcţie de care principiu hemoragiile sunt clasificate în “per diabrosin”, “per rhexin” şi “per diapedesin”?
După principiul anatomic
După mecanismul de apariţie
După severitatea pierderii sangvine
După evoluţie (intensitate)
După timpul de dezvoltare
Termenul “hemoragie per rhexin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
Hemoragie ca urmare a leziunii mecanice a vasului
Hemoragie ca urmare a eroziei vasului
Hemoragie ca urmare a diminuării coagulării sângelui
Hemoragie ca urmare a sporirii presiunii sangvine
Termenul “hemoragie per diabrosin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
Hemoragie ca urmare a creşterii permeabilităţii peretelui vascular
Hemoragie ca urmare a erodării vasului
Hemoragie ca urmare a diminuării coagulabilităţii sangvine
Termenul “hemoragie per diapedesin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a sporirii coagulabilităţii sangvine
Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diabrosin” pot servi:
Inflamaţia supurativă
Tumoarea malignă
Distrucţia ulceroasă
Vasculita hemoragică
Avitaminozele
Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diapedesin” pot servi
Sepsisul
Către hemoragiile interne se referă:
Hemoragia din ulcerul gastric
Hematomul intermuscular
Hemoragia din plaga tăiată a gambei
Hemoragia pulmonară
Hemoragia în cavitatea articulară
Către hemoragiile interne intracavitare se referă:
Hemoragia în lumenul bronşic
Hemotoracele
Hemoragia intraarticulară
Care dintre hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
Hemoragia în cavitatea peritoneală în caz de întrerupere a sarcinii extrauterine
Hemoragia în cavitatea pleurală
Hemoragia uterină
Hemoragia în vezica urinară
Hemoragia în cavitatea pericardului cu tamponada cordului
Acumularea sângelui în cavitatea peritoneală este denumită
Hemotorace
Hemopericard
Hemoperitoneu
Hemartroză
Hemobilie
Către hemoragiile interne intraluminale se referă:
Hematomul intracerebral
Hemoragia din ulcerul duodenal
Către manifestările hemoragiei interne intratisulare se referă:
Peteşia
Purpura
Echimoza
Hematomul
Hemartroza
Purpura, ce se dezvoltă în caz de hemoragii interne intratisulare, reprezintă:
O pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea unui capilar de calibru mic
O pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 pînă la 10 mm, ce nu devine palidă în timpul compresiunii
Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în profunzimea ţesuturilor
Acumularea sângelui fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în cavitatea pericardului
Echimoza, care se dezvoltă în hemoragia internă intratisulară, reprezintă:
Hematomul, care se dezvoltă în caz de hemoragie internă intratisulară, reprezintă:
În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia primară se dezvoltă
În primele ore după lezarea vasului
Imediat după lezarea vasului
După supuraţia plăgii
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a derapării (alunecării) ligaturii de pe vas
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a detaşării şi migrării trombului din lumenul vasului
În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia secundară precoce se dezvoltă:
În primele ore sau zile după traumă, ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
În timpul traumatismului
După diminuarea coagulabilităţii sangvine
În caz de progresare a modificărilor inflamatorii în plagă
Cauzele hemoragiei secundare precoce sunt reprezentate de:
Detaşarea şi migrarea trombului din lumenul vasului
Leziunea peretelui vascular
Alunecarea ligaturii de pe vas
Procesul inflamator
Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
