Agregarea plachetara a trombocitelor este stimulata de :
fibrele de colagen:
prostaglandine;
tromboxanul A2
ADP;
heparina;
Plachetele:
sunt produse în măduva roşie osoasă, din megacariocite;
sunt în număr mai mare ca hematiile;
pot adera de peretele vascular lezat;
secretă majoritatea factorilor coagulării;
aglutinează în prezenţa tromboxanului.
Următoarele afirmaţii sunt corecte:
monocitele sanguine sunt precursorii macrofagelor tisulare;
neutrofilele fagocitează numai bacteriile circulante;
macofagele utilizează NO pentru a omorî bacteriile;
sistemul complementului facilitează captarea bacteriilor prin fagocitoză;
celulele NK (limfocit-killer) acţionează prin distrugerea celulelor infectate cu viruşi.
limfocitele sunt cele mai numeroase celule ale seriei albe;
limfocitele părăsesc sîngele definitiv, la locul inflamaţiei;
limfocitele B se maturizează în măduva osoasă;
limfocitele B răspund la antigenii din lichidul extracelular;
toate limfocitele se transformă în plasmocite, după stimularea antigenică
Care din următoarele procese nu contribuie la hemostaza locală:
expunerea plachetelor sanguine la colagen;
conversia protrombinei la trombină;
conversia plasminogenului la plasmină;
conversia fibrinogenului la fibrină;
eliberarea de tromboxan A2
Care din următoarele substanţe, derivate din plachetele sanguine, sunt implicate în activarea lor:
trombina;
tromboxanul A2;
adenozindifosfatul (ADP);
prostaglandinele H2 (PGH 2);
ionii de Ca2+.
Citratul este un anticoagulant folosit pentru capacitatea sa de a:
lega factorul XII;
impiedica activitatea factorului XII;
lega vitamina K;
fixa ionii de Ca2+
se metaboliza foarte lent.
Timpul de sоngerare poate fi prelungit anormal in :
infecţii virale;
absenţa factorului von Willebrand;
boli hepatice;
scăderea numărului de plachete;
scăderea agregării plachetare.
Valoarea presiunii coloidosmotice a plasmei:
depinde de concentraţia electroliţilor;
depinde de numărul de particule solubile;
depinde de volumul de apă plasmatică;
diferă de presiunea osmotică a sîngelui;
scade în inaniţie.
Faactorul XII activ determină activarea:
factorul XI;
coagulării prin mecanism extrinsec;
căii clasice a cascadei complementului;
plasminogenului în plasmină;
formării de kinine plasmatice.
Hipovolemia normocitemică apare:
la altitudine;
posthemoragic imediat;
postransfuzional;
în sarcină;
in effort fizic.
Macrofagele:
sunt monocite în involuţie;
secretă Ig M;
participă la răspunsul imun specific;
secretă interferon alfa şi ß;
secretă IL -1, IL - 8, IL - 10, IL - 12.
Cantitatea cea mai mare de azot neprotei din sоnge rezultă din:
uree;
acid uric:
creatinină;
amoniac;
catecolamine.
Enzimele din eritrocit sunt
enzimele cixlului Krebs;
enzimele pentru glicoliza anaerobă;
methemoglobin reductaza;
shunt-ul hexozofosfaţilor;
anhidraza carbonică.
Dintre elementele figurate ale sîngelui durata cea mai lungă de viaţă o au :
eritrocitele;
limfocitele T cu memorie;
monocitele;
polimorfonucleare;
trombocitele.
Sinteza următorilor factori ai ccoagulării este dependentă de vitamina K:
fibrinogen;
protrombină;
accelerină;
proconvertină;
factorul antihemofilic A.
Tulburarea adezivităţii plachetare se datorează:
absenţei ionilor de calciu;
absenţei receptorilor pentru factorul von Willebrand;
aabsenţei receptorilor pentru trombină;
absenţei octapeptidului CB4;
lipsei factorului von Willebrand.
Tulburările coagulării cu transmitere legată de sex sunt:
afibrinogenemia congenitală;
hemofilia A;
hemofilia B;
deficitul de factori V, VII, X, XI, XII, XIII.
disfibrinogenemiile.
Hipocoagulabilitatea apare оn caz de :
hemofilie A şi B;
boala Willebrand;
exces de vitamina K;
lipsa vitaminei K;
tromboze
Avitaminoza K determină un deficit de hemostază prin lipsa factorului :
I
II
III
IV
V
Coagularea sîngelui se opreşte, in vitro, la adăugarea de citrat de Na, K, oxalat de K, Na, fluorură de Na :
blocarea trombinei;
fixarea Ca 2+;
aglutinarea trombocitelor;
blocarea fibrinogenului;
blocarea tromboplastinei.
Factorul XIII poate fi activat de :
numai de trombină;
factorul V + Ca 2+;
factorul XII;
trombină şi factorul X activ;
trombina şi Ca2+
Hemoliza fiziologică poate avea loc în :
splină;
ficat;
rinichi;
circulaţia generală;
compartimentul extravascular.
Presiunea coloidosmotică a plasmei:
este mai mică faţă de cea din spaţiul interstiţial;
creşte după ingestia de NaCl în exces;
este determinată în primul rînd de serumoglobuline;
este determinată 80% de albumine;
este determinată de către macromoleculele proteice
Membrana eritrocitară are proprietăţile
deformabilitate;
elasticitate;
permeabilitate redusă pentru cationi;
încărcare electronegativă;
toate răspunsurile corecte.
Ce rol îndeplinesc trombocitele în hemostază?
aderarea la suprafaţa rugoasă şi aglutinare;
eliberarea unor factori ai coagulării;
formarea dopului plachetar;
menţinerea integrităţii enddoteliului vascular;
Albuminele plasmatice au următoarele roluri:
transprtul de Cu2+ şi Fe3+;
transportul de macromolecule;
determină 80% din presiunea hidrostatică;
detrmină presiunea coloidosmotică în proporţir de 80%;
transport de streptomicină.
În care dintre proprietăţile fizico-chimice ale sîngelui sunt implicate proteinele plasmatice?
culoare;
densitatea;
viscozitatea;
presiunea osmotică;
pH-ul.
Care dintre factorii coagulării intervine doar pe calea extrinsecă?
XII
XI
X
IX, VIII
VII
Care dintre factorii coagulării nu sunt globuline antihemofilice?
VIII
IX
