Trauma ocluzală combinată se consideră situaţia când:
un parodonţiu indemn este suprasolicitat funcţional;
un parodonţiu afectat este încărcat funcţional în limetele normei dar provoacă dis-trucţia elementelor de menţinere a dintelui;
forţele ocluzale depăşesc forţele de rezervă ale parodonţiului afectat;
un contact ocluzal opreşte închiderea gurii în PIM, RC sau lateralitate;
aşa noţiune nu există.
Obstacolul care împiedică realizarea unui ghidaj funcţional se numeşte:
contact prematur;
interferenţă ocluzală;
traumă ocluzală;
contact funcţional;
contact nefuncţional.
Contactul ocluzal prematur se consideră situaţia când:
un obstacol ocluzal împiedică realizarea unui ghidaj funcţional.
Edentaţia parţială dezintegrează dinţii restanţi pe grupuri:
directe
primare
secundare
funcţionale
nefuncţionale
În cadrul edentaţiei parţiale grupul nefuncţional de dinţi:
participă la actul de masticaţie;
nu participă la actul de masticaţie;
au antagonişti;
nu au antagonişti;
nici o variantă corectă.
Clasic, după complicitatea determinării relaţiilor intermaxilare pot fi prezente ur-mătoarele situaţii clinice:
ocluzie de necesitate;
ocluzie stabilă;
ocluzie instabilă;
ocluzie de obişnuinţă;
lipsa ocluziei.
Clasic, pentru ocluzia instabilă este caracteristic:
prezenţa edentaţiei totale bimaxilare;
prezenţa edentaţiei totale unimaxilare;
prezenţa a minim trei grupe de dinţi antagonişti care creează un triunghi cu baza orientată spre posterior;
prezenţa a maxim două grupe de antagonişti;
prezenţa dinţilor pe ambele maxilare, dar fără contacte ocluzale.
Remanierea ţesutului osos după extracţia dentară se înscriu în categoriile de:
resorbţie
rezilienţă
atrofie
replantare
apoziţie
În implantologie, micşorarea volumului şi masei osoase poate acoperi categoriile de:
remaniere
În implantologie, procesul de osteogeneză directă acopă categoria de:
Atrofia osoasă a maxilarelor poate fi:
naturală
artificială
patologică
centripetă
centrifugă
Atrofia osoasă naturală a maxilarelor:
se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu 0,1-0,2mm pe an;
se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu până la 0,4mm pe an;
este cauzată de procesele de îmbătrânire a organismului;
este cauzată de factori endogeni;
este cauzată de factori exogeni.
Atrofia patologică a maxilarelor:
După Atwood, tipurile de atrofie a osului alveolar mandibular pentru zona anteri-oară se includ în categoriile:
creastă alveolară înaltă;
creastă alveolară înaltă şi subţire;
creastă alveolară rotunjită şi aplatizată;
creastă concav aplatizată;
creastă alveolară fără dinte. (?)
După Misch CE şi Judy KWM, implantologic, în funcţie de resorbţia osului disponi-bil, sunt stabilite:
două categorii principale ale osului disponibil (A, B)
trei categorii principale ale osului disponibil (A, B, C)
patru categorii principale ale osului disponibil (A, B, C, D)
şase categorii principale ale osului disponibil (A, B, C, D, E, F)
categoriile sunt aplicate pentru aprecierea densităţii osului disponibil
După Misch CE şi Judy KWM, oferta osului restant de categoria B, pentru care se preconizează inserarea implantului, condiţional, se inclide în următorii parametri:
înălţimea – peste 13mm, lăţimea – minim 5mm, raport coroană/implant – sub 1;
înălţimea – sub 13mm, lăţimea – 2,5-5mm, raport coroană/implant – sub 1;
înălţimea – sub 10mm, lăţimea – sub 2,5mm, raport coroană/implant – peste 1;
os abundent în toate dimensiunile;
reducerea completă a crestei alveolare.
După Lekholm U. şi Zarb G., o resorbţie a crestei alveolare ce crespunde de grupei A constituie o:
creastă alveolară integră, fără semne de resorbţie;
resorbţie minimă a crestei alveolare;
resorbţie accentuată a crestei alveolare;
resorbţie incipientă a osului bazal;
resorbţie extremă a osului bazal.
După Lekholm U. şi Zarb G., o resorbţie a crestei alveolare ce crespunde de grupei D constituie o:
După Misch CE., în edentaţiile totale ale maxilarelor, în funcţie de gradul de resorbţie, sectorului D i se atribuie zona:
canalului mandibibular;
eminenţei canine;
sinusului maxilar;
tuberozităţii maxilare;
zonei simfizare.
Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie ale crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, separat, distribuie combinaţiile posibile în:
un tip;
două tipuri;
trei tipuri;
patru tipuri;
cinci tipuri.
După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie ale crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, prezenţa unei singure divizuni în cele trei zone corespunde:
tipului 1;
tipului 2;
tipului 3;
tipului 4;
tipului 5.
După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie ale crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, pentru tipul 2 de combinaţii posibile există:
o singură divizune în cele trei zone;
diviziuni diferite între zone la nivelul unui maxilar;
diviziuni diferite între maxilare (superior şi inferior);
o singură divizune în zona frontală şi diferite diviziuni în zonele laterale;
o singură divizune în zona frontală şi diviziuni egale în zonele laterale.
După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie pe sectoare ale maxilarelor, notarea formelor edentaţiilor se face în ordinea:
pentru ambele maxilare – anterior, lateral dreapta, lateral stânga;
pentru ambele maxilare – lateral dreapta, anterior, lateral stânga;
pentru ambele maxilare – lateral stânga, anterior, lateral dreapta;
pentru maxilar - lateral dreapta, anterior, lateral stânga;
pentru mandibulă - lateral stânga, anterior, lateral dreapta.
După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie pe sectoare ale maxilarelor, notarea tipului 2 de combinaţii posibile se face cu:
o literă;
două litere;
trei litere;
patru litere;
cinci litere.
După Bränemark P-I., definiţia – „o joncţiune anatomică şi funcţională directă între osul vital remaniat şi suprafaţa implantului pusă în funcţiune” este determinată ca:
osteonecroză
osteoadaptare
osteoinducţie
osteintegrare
osteoactivare
Densitatea osului disponibil în zona edentată este un factor determinant:
al planului de tratament;
alegerii tipului şi parametrilor implantului;
abordării chirurgicale;
perioadei de vindecare a osului;
termenelor de încărcare funcţională iniţială a osului. (?)
Densitatea osului disponibil în zona edentată este un factor determinant care poate influenţa:
alegerea protocolului chirurgical (într-un sau doi timpi);
perioada de cicatrizare osoasă;
practicarea solidarizării a implanturilor cu dinţii naturali;
alegerea parametrilor implantului;
alegerea numărului de implanturi. (?)
După Misch CE., osul trabecular dens corespunde tipului de densitate osoasă:
D1
D2
D3
D4
D5
După Misch CE., tipului D4 de densitate osoasă corespunde:
osului dens compact;
osului poros compact;
osului trabecular dens;
osului trabecular fin;
osului foarte moale, nemineralizat.
La nivel practic, după Trisi P. şi Rao W., compartaiv calasificării Misch CE., când clinicianul clar determină trecerea de la o corticală la o substanţă mai puţin rezis-tentă, corespunde osului de tip: