Cea mai frecventă cauză a măririi scrotului, cauzată de acumularea de lichid seros în tunica vaginală este:
elefantiazisul
chilocelul
hematocelul
hidrocelul
obstrucția limfatică
Eșecul coborârii testiculare în scrot se numește:
atrofia testiculară
criptorhidism
carcinom verucos
orhidopexie
fimoză
Corpusculii Schiller-Duvall sunt:
nuclee mari cu nucleoli proeminenți
corpusculii Mallory
structuri asemănătoare glomerulilor primitivi
celule mari cu citoplasmă bazofilă
koilocitoza
Principala cauză a hiperplaziei benigne a prostatei este:
prostatita cronică
bacilul Calmette-Guérin
nivel crescut de androgeni
sindromul durerii cronice pelvine
nivel crescut de estrogeni
Principalul substrat a hiperplaziei benigne a prostatei este:
creșterea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependente de estrogeni
creșterea excesivă a elementelor stromale și glandulare dependente de androgeni
Majoritatea carcinoamelor de prostată apar în:
zona periferică a prostatei
zona centrală a prostatei
zona uretrală proximală a prostatei
zona periuretrală a prostatei
zona tranzitorie a prostatei
Hiperplaziei nodulară benignă a prostatei se dezvoltă în:
zona periureterală a prostatei
Principalul substrat al carcinomului prostatatic este:
Consecințele criptorhidismului sunt:
carcinomul testicular
fimoza
atrofia tubulară
infertilitatea
prostatita
Modificările morfologice ale testiculelor în criptorhidism:
dimensiuni normale la vârsta precoce
microscopic se evidențieză atrofia tubilor seminiferi
hialinizarea membranelor bazale ale tubilor seminiferi
dimensiuni normale la pubertate
dimensiuni crescute la pubertate
Cauzele inflamației testiculare sunt:
epididimită nespecifică
orhita
oreionul
tuberculoza
SIDA
Selectați variantele torsiunii testiculare:
torsiune neonatală
torsiune adultă
anomalie cromozomială
torsiunea cordonului spermatic
cele mai frecvente urgențe urologice
Identificați semnele caracteristice neoplasmelor testiculare:
incidența 6 la 100.000 de bărbați
incidența maximă în grupa de vârstă de 15 până la 34 de ani
incidența maximă în grupa de vârstă de 11 până la 22 de ani
sunt cele mai frecvente tumori la bărbaților
sunt cele mai rare tumori la bărbaților
Tumorile celulelor germinale testiculare sunt subclasificate în:
seminoame
tumori neuroendocrine
tumori germinale non-seminomatoase
leidigoame
sertolioame
Identificați tabloul macroscopic al seminoamelor:
pot conține focare de necroză coagulativă
consistență flască
bine demarcate
tumori alb-surii, care proemină de pe suprafața de secțiune
conțin focare de hemoragii și necroză
Microscopic seminoamele sunt compuse din:
celule mari, uniforme, cu limite distincte
citoplasma clară, bogată în glicogen
celulele mari cu citoplasmă bazofilă
nuclee rotunde cu nucleoli vizibili
Tumorile sacului vitelin sunt:
cele mai comune neoplasme testiculare primare la copii cu vârsta sub 3 ani
au un prognostic foarte nefavorabil
la adulți, tumorile sacului vitelin cel mai adesea sunt identificate în asociere cu carcinomul embrionar
la examenul macroscopic, aceste tumori au adesea dimensiuni mari
o trăsătură distinctivă este prezența corpusculilor Schiller-Duvall
Condiloamele acuminate poate apărea pe:
organele genitale externe sau perineale
glanda mamară
zona sulcusului coronal
suprafața interioară a prepuțului
față
Identificați caracteristicile condiloamelor acuminate:
excrescențe unice sesile papilare roșietice
excrescențe multiple pedunculate papilare roșii
celulele stratului spinos al epiteliului scuamos stratificat cu vacuolizarea citoplasmei
acantoză
celule bazaloide atipice
Cei mai frecvenți agenți care cauzează condiloamele acuminate sunt:
HIV
HPV (papiloma virus uman) de tip 6
HPV (papiloma virus uman) de tip 18
HPV (papiloma virus uman) de tip 11
HPV (papiloma virus uman) de tip 2
Seminomul tipic, microscopic este compus din:
celulelor germinative intratubulare
grupuri de celule monomorfe dispuse în lobuli slab delimitați
septuri fine de țesutul fibros care conțin o cantitate moderată de limfocite
celule mari cu limite distincte, nuclee palide cu nucleoli proeminenți
celulele conțin un nucleu rotund și o citoplasmă eozinofilă
Prostata normală conține mai multe zone distincte, inclusiv:
zona centrală
zona periferică
zona de tranziție
zona periuretrală
zona uretrală proximală
Hiperplazia nodulară a prostatei:
apare din glandele situate în zona centrală
produce obstrucție urinară precoce
apare din glandele zonei periureterale
este palpabilă în timpul examinării digitale a rectului
apare din glandele zonei periferice
Hiperplazia benignă a prostatei este caracterizat prin:
proliferarea elementelor glandulare benigne și a stromei
glandele hiperplastice sunt căptușite de două straturi celulare
glandele hiperplastice sunt căptușite de un singur strat celular
obstrucție urinară acută
proliferarea epiteliului scuamos stratificat
Identificați factorii implicați în patogenia cancerului de prostată:
androgenii
estrogenii
ereditatea
mediul ambiant
mutațiile somatice
Semnele caracteristice ale carcinomului de prostată sunt:
apare în special la bărbații cu vârste mai mari de 50 de ani
este cea mai rară formă de cancer la bărbați
leziunile avansate apar ca focare ferme, gri-albicioase
leziuni cu margini incerte care infiltrează glandele adiacente
leziuni cu margini incerte care nu infiltrează glandele adiacente
3. Alegeți cauza tulburărilor vasculare ale testiculului și consecințele acestora:
a. orhidopexia
b. fimoza
c. torsiune
d. atrofia testiculară
e. seminomul
5. Hiperplazia prostatică benignă apare practic întotdeauna în
a. zona de tranziție a prostatei
b. zona periuretrală a prostatei
c. zona centrală a prostatei
d. zonă periferică a prostatei
e. uretra distală
