Cleştii pentru extracţia dentară au următoarele elemente constructive
Fălcile
Mînerele
Lacătul
Tija
Pintenii
Clasificarea cleştilor de extras dinţii se face în raport de:
Arcada dentară la care se folosesc (superioară, inferioară);
Raportul fălcilor faţă de mâner (drepte, paralele, în unghi);
Latura (dreaptă, stângă);
Pentru dinţi cu coroana integră şi rădăcini;
După lăţimea fălcilor
Elevatoarele pentru extracţia rădăcinilor au următoarea construcţie:
Partea activă (plată în jgheab)
Tija cilindrică
Mînerul gros rotungit
Elevatoarele sunt mai des folosite pentru:
Extracţia resturilor radiculare
Luxaţia dinţilor de minte inferior
Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada superioară
Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada inferioară
Extracţia tuturor dinţilor
Pentru extracţia dinţilor de pe arcada superioară se folosesc cleştii:
Drepţi
S - fără pinteni
Baionetele
S - cu un pinten la falca vestibulară
În cioc
Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc cleştii:
În baionetă
În cioc cu fălcile înguste
În cioc cu pinteni pe ambele fălci
Îndoite pe lat (cioc)
S - cu un pinten pe falca vestibulară
Extracţia dentară cu cleştele se efectuiază în mai multe etape care urmează una după alta
Aplicare
Insinuarea
Fixarea
Luxaţia
Extracţia propriu-zisă
Etapele secundare în extracţia dentară sunt:
Sindesmotomia
Anestezia
Chiuretajul
Aplicarea suturilor
Mişcările de luxaţie sunt:
De rotaţie
Basculante (vestibulo-orale)
Verticale (în sus, în jos)
De tracţie
Oblice
În timpul extracţiei dinţilor temporari este contraindicată:
Explorarea alveolei cu pensa sau chiureta
Prinderea gingivomucoasei cu cleştele
Înfundarea subgingivală pronunţată a fălcilor cleştelui
Imobilizarea copilului
În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, luxaţia este manopera:
Prin care se realizează o lărgire progresivă a alveolei
Prin care se realizează secţionarea ligamentului circular al dintelui
Prin care se realizează ruperea fibrelor ligamentare dentoalveolare
Prin care se mobilizează dintele în alveola sa
Manopera de tracţionare a dintelui în ax şi extracţia acestuia
Avantajele suturii postextracţionale sunt:
Diminuarea sângerării
Scăderea durerii
Cicatrizarea mai rapidă
Protejarea plăgii de mediul septic bucal
n cazul proceselor inflamatorii acute sutura favorizează o regenerare osoasă rapidă
Extracţia cu separarea rădăcinilor este recomandată la molarii cu:
Rădăcini în limbă de clopot
Rădăcini barate
Anchiloze dentoalveolare
Rădăcini divergente
Rădăcini cu carii profunde
Extracţia rădăcinilor intraalveolare este obligatorie pentru:
Prevenirea unor procese septice
Conformarea unui câmp protetic corespunzător
Prevenirea unor procese iritative
Prevenirea unor procese tumorale
Prevenirea unor procese inflamatorii sau proliferative gingivo-parodontale
Rădăcinile dinţilor de pe arcada superioară pot fi înlăturate cu:
Elevatoarele în unghi
Elevatoarele drepte
Cleşti în baionetă
Cleşti în cioc
Dalta şi ciocanul
Dinţii de pe arcada superioară au una, două, trei şi mai multe rădăcini:
O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 4, 5, 8
O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 5
Două rădăcini are dintele 4
Trei rădăcini au dinţii 6, 7, 8
Trei rădăcini au dinţii 4, 5, 6, 7
Molarul de minte superior (M3) se extrage după următoarele cerinţe:
Se folosesc cleştii pentru molarii de minte superiori
Vascularea vestibulo-palatinală se va practica prin mişcări de amplitudine redusă
Extracţia se face cu elevatorul Lecluse
Primele mişcări sunt rotative
Se foloseşte cleştele în cioc
Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc următoarele instrumente:
Cleşti în cioc pentru incisivi (înguşti), canini şi premolari (fălcile late)
Cleşti în cioc cu doi pinteni pe ambele fălci pentru primul şi al doilea molar
Cleşti pentru dintele de minte îndoit pe lat
Elevator în unghi (stînga, dreapta)
Elevator Lecluse
Elevatorul Lecluse poate fi folosit pentru extracţia molarului de minte inferior numai în unele dintre următoarele situaţii:
Molarii 1 şi 2 prezenţi pe arcadă
Molarul de minte inferior cu rădăcini drepte
Molarul de minte inferior inclus
Molarul de minte inferior cu coroană integră
Molarul de minte inferior care prezintă pericoronarită supurată.
Extracţia prin alveolotomie se recomandă în unele din următoarele situaţii:
Dinţii extruzaţi
Resturi radiculare profunde intraosoase
Rădăcini cu procese de hipercimentoză
Anchiloze dento-alveolare
Rădăcini foarte recurbate care riscă să se fractureze în cursul tentativei de extracţie
Pentru extracţii atipice ale molarului de minte inferior se folosesc:
Bormaşina (unitul), freze
Dăltiţă, ciocan
Elevator în unghi (ascuţit)
Elevator drept (ascuţit)
Morfologia rădăcinii influenţează dificultatea extracţiei molarului de minte inferior prin:
Lungimea rădăcinilor
Curbura rădăcinilor
Direcţia curburii rădăcinilor
Dimensiunea meziodistală a rădăcinilor
Spaţiul periodontal
La examenul postextracţional al unei rădăcini se urmăresc:
Procese de rizaliză
Integritatea rădăcinilor
Căi false
Procese de hipercimentoză
Resturi de ţesut de granulaţieResturi de ţesut de granulaţie
Pentru extracţia molarului de minte inferior, cleştele este indicat dacă:
Rădăcinile dintelui sunt recurbate distal
Rădăcinile dintelui sunt drepte
Coroana dentară este rezistentă
Nu există antagonişti
Arcadele dentare sunt integre
Instrumentul pentru extracţia dentară se alege în funcţie de:
Arcada dentară
Grupul de dinţi
Forma coroanei şi rădăcinilor
Distrucţia coroanei dentare
Vârsta pacientului
Scopul chiuretajului după extracţia dentară este:
Înlăturarea cheagului de sânge
Înlăturarea ţesutului patologic (granulaţii)
Înlăturarea corpilor străini (tartru, rămăşiţi de rădăcini, fragmente de coroană etc)
Umplerea alveolei cu sânge
Stoparea hemoragiei
Extracţia cu cleştele de rădăcini este indicată în cazurile în care:
Există sau se pot crea condiţii de aplicare şi priză a rădăcinii
Rădăcina dentară prezintă o porţiune extraalveolară suficient de proeminentă pentru a fixa fălcile cleştelui
Rădăcina dentară se găseşte la limita peretelui alveolar şi osul permite crearea unui şanţ periradicular ca să insinuăm şi să fixăm cleştele
Rădăcina dentară se găseşte sub nivelul osului
Rădăcina dentară se găseşte la fundul alveolei
Extracţia rădăcinilor dentare cu elevatorul este indicată în cazurile în care:
Rădăcinile dentare prezintă o distrucţie întinsă şi nu e posibilă folosirea cleştelui
Rădăcinile sunt vizibile în alveolă
Este posibil de a insinua elevatorul între pereţii alveolei şi rădăcinii
Rădăcina se găseşte adînc în alveolă
La orice rădăcină dentară
Se pot extrage prin alveolotomie:
Rădăcini sudate la peretele alveolar
Rădăcini convergente
Rădăcini cu hipercementoză
Rădăcini situate sub punţi dentare
Rădăcini foarte recurbate
In cazul extracţiei cu separarea rădăcinilor se recomandă:
Să nu se pătrundă cu freza prea profund
Să nu se secţioneze cu discuri carborundum
Să nu se rezece septul interradicular
Să nu se rezece peretele alveolar
Să nu se separe cu dalta şi ciocanul de la început
Alveolotomia este indicată în cazul:
Rădăcinilor aflate sub punţi dentare
Anchilozelor dentoalveolare
Resturilor radiculare profunde intraosoase, rămase după extracţii vechi
Odontoamelor satelite radiculare
Rădăcinilor deformate prin procese de hipercimentoză
Extracţia alveoplastică este indicată la:
Extracţii singulare la dinţi extruzaţi
Extracţii multiple la dinţi cariaţi
Extracţii singulare la dinţi neextruzaţi
Extracţii multiple în parodontopatii marginale
Extracţii laborioase la resturi radiculare
Pensa ciupitoare de os, în situaţia unei extracţii prin alveolotomie, poate fi folosită la:
Regularizarea rădăcinilor deformate
Rezecţia septului interradicular
Regularizarea osului în vederea suturii
Rezecţia peretelui alveolar în cursul trepanării
Extracție
Separaţia rădăcinilor este indicată când:
Acestea sunt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu pot fi extrase împreună
Rădăcinile sunt prea divergente
Rădăcinile sunt prea convergente, cu prezența între ele a unui sept osos gros
Resturile radiculare mici sânt situate în fundul alveolei
Un rest radicular a rămas profund intraalveolar
În separaţia rădăcinilor, este contraindicată folosirea:
Discurilor de carborundum
Dălţilor
Discurilor Horico
Frezelor sferice
Frezelor cilindrice diamantate
Procesul de vindecare a plăgii postextracţionale este condiţionat de
Factori locali
Factori generali (terenul pacientului)
De calitatea intervenţiei
Atitudinea pacientului şi îngrijirea plăgii
Anotimp
Factorii locali ce acţionează asupra vindecării plăgii postextracţionale sunt
Prezenţa focarelor septice cronice sau acute
Prezenţa agresiunii microbiene
Enzimele salivei
Extracţii laborioase
Calitatea cheagului intraalveolar
Vindecarea plăgii postextracţionale poate fi întârziată de:
Plăgi alveolare delabrante
Rezecţia pereţilor alveolari
Persistenţa septului interradicular
Hipovitaminoza C şi D
Corticoterapia
Într-o plagă alveolară normală, dacă sângerarea persistă peste 30 de minute, se efectuează:
Tamponament cu meşe iodoformate cu scop hemostatic
Rezecţia marginilor osoase
Sutura plăgii gingivomucoase
Tamponament compresiv pe alveolă
Chiuretaj alveolar
Atitudinea faţă de plaga postextraţională normală este caracterizată de următoarele gesturi:
Evacuarea secreţiilor
Netezirea marginilor osoase proeminente
Chiuretajul minuţios
Strângerea marginilor alveolei
Tamponament supraalveolar cu iodoform
Atitudinea faţă de plăgi alveolare infectate presupune:
Prevenirea complicaţiilor secundare
Evacuarea completă a elementelor patologice
Sutura alveolei
Hemostaza minuţioasă
Limitarea extensiei procesului septic
După o parodontită cronică supurată, chiuretajul alveolar poate înlătura:
Cheaguri de sânge
Fragmente de ţesut de granulaţie
Eschile osoase
Membrane chistice
Pereţi osoşi ramoliți
Accidentele şi complicaţiile extracţiilor dentare se divizează în:
Incidente intraoperatorii
Complicaţii postoperatorii
Accidente locale
Accidente generale
Accidente uşoare, medii şi grave
Accidentele intraoperatorii în funcţie de ţesuturile implicate se împart în:
Leziuni ale părţilor moi perimaxilare
Leziuni osoase
Leziuni dentare
Leziuni nervoase
Leziuni vasculare
Prevenirea accidentelor şi complicaţiilor în extracţia dentară este bazată pe:
Examinarea corectă şi deplină preoperatorie
Respectarea principiilor chirurgicale de baza
Excluderea factorilor favorizanţi ai antecedentelor personale
Anestezia corectă
Poziţia operatorului şi a pacientului
Accidentele generale în timpul extracţiei dentare sunt:
Lipotimia
Sincopa albastră (respiratorie)
Sincopa albă (cardiacă)
Convulsiile
Şocul traumatic
Leziunile părţilor moi în timpul extracţiei dentare sunt rezultatul:
Folosirii unor forţe excesive, necontrolate
Alunecării cleştilor la insinuare
Derapării elevatoarelor ascuţite
Aplicării incorecte a cleştilor
Sindesmotomiei incomplete
Leziunile parţilor moi perimaxilare pot fi:
Plăgi gingivale liniare
Plăgi întinse cu decolări osoase importante
Plăgi ale mucoasei palatine
Plăgi ale limbii
Plăgi ale planşeului bucal
Plăgile gingivale liniare sunt produse de:
Deraparea elevatorului drept
Aplicarea incorectă a cleştelui peste mucoasă
Sindesmotomia incompletăSindesmotomia incompletăSindesmotomia incompletă
Alegerea incorectă a instrumentelor
Folosirea anesteziilor cu vasoconstrictoare
Leziunile osoase în timpul extracţiei dentare pot fi:
Fractura procesului alveolar
Fractura tuberozităţii maxilarului superior
Fractura mandibulei
Fractura maxilei
Fractura osului malar
