Colectarea culturii microbiene a conţinutului unei colecţii supurate se face pentru a:
Stabili ce tulpini bacteriene conţine acest proces
Stabili care este sensibilitatea germenilor patogeni la antimicrobiene (antibiograma)
Stabili un plan corect de anestezie şi intervenţie chirurgicală
Indica corect tratamentul complex
Determina pronosticul evoluției procesului supurativ.
Localizarea infecţiilor odontogene perimaxilare este dependentă de următorii factori:
Grosimea şi structura tablelor osoase ale maxilarelor;
Raportul rădăcinilor dinţilor faţă de tablele osoase;
Dispoziţia părţilor moi şi structura lojelor perimaxilare cu abundenţă de ţesut adipos, conjunctiv şi limfatic;
Inserţia mucoasei mobile în raport cu apexurile dinţilor şi inserţiile muşchilor perimaxilari;
Vascularizația bogată a regiunii maxilo-faciale
Condiţiile care favorizează cantonarea proceselor infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt
Prezenţa canalului mandibular
Frecvenţa mai mare a fracturilor la acest nivel
Vascularizaţia săracă de tip terminal;
Corticala groasă
Frecvenţa crescută a parodontopatiilor
Celulita acută perimaxilară reprezintă:
Inflamaţie celulară;
Inflamaţie tisulară;
Colecţie purulentă;
Colecţie seroasă;
Infiltraţie gazoasă a ţesuturilor.
În care dintre fazele evolutive ale osteomielitei este mai expresiv examenul radiologic:
Faza de congestie osoasă
Faza de supuraţie osoasă
Faza de necroză osoasă
Faza de regenerare osoasă;
În toate fazele este la fel
Sechestrele osoase în osteomielită apar:
În faza de congestie osoasă;
În faza de supuraţie osoasă
În faza de necroză osoasă;
În faza de reparaţie osoasă;
Este posibil să se delimiteze în oricare din ultimele trei faze
În inflamaţiile cronice predomină:
Inflamaţia cu caracter proliferativ
Inflamaţia cu caracter seros
Inflamaţia cu caracter fibrinos
. Inflamaţia cu caracter cataral
Inflamaţia cu caracter pseudomembranos
Osteomielita hematogenă este întâlnită mai frecvent la:
Vârstnici
Adulţi
Copii
Nou-născuţi
La toţi în egală măsură
Maxila este afectată de osteomielită odontogenă mai rar deoarece:
Are corticala groasă
Are corticala subțire
Are medulara groasă
Are medulara subțire
Este bine vascularizată
Mandibula este afectată de osteomielită odontogenă mai des deoarece:
Care dintre următoarele sunt implicate în etiologia abcesului orbitei:
Afecțiuni dento-parodontale ale molarilor superiori
Sinusite acute supurate
Supurații ale lojelor învecinate
Osteomielita maxilei
Osteomielita mandibulei
. Care sunt regiunile vecine cu spațiul temporal:
Orbita
Regiunea parotideo-maseterină
Regiunea infratemporală
Regiunea infraorbitală
Regiunea jugală
Care sunt regiunile vecine cu regiunea submandibulară:
Regiunea sublinguală
Regiunea submentonieră
Regiunea pterigomandibulară
Regiunea cervicală anterioară
Regiunea retrofaringiană
Care sunt regiunile vecine cu regiunea submentonieră:
Regiunea submandibulară
Care sunt regiunile vecine cu regiunea sublinguală:
Regiunea șanțului mandibulo-lingual
Care sunt regiunile vecine cu regiunea retrofaringiană:
Regiunea prevertebrală
Regiunea laterofaringiană
1/3 posterioară a limbii
Care sunt regiunile vecine cu regiunea laterofaringiană:
Regiunea submaseterină
Care sunt regiunile vecine cu spațiul pterigomandibular:
Care sunt regiunile vecine cu regiunea șanțului mandibulo-lingual:
Care sunt regiunile vecine cu regiunea geniană:
Regiunea temporală
Care sunt regiunile vecine cu loja glandei parotide:
Care sunt regiunile vecine cu spațiul submaseterin:
Regiunea geniană
Care sunt regiunile vecine cu spațiul infratemporal:
Spațiul submandibular
Spațiul pterigomandibular
Spațiul temporal
Spațiul submaseterin
Spațiul orbitei
Care sunt regiunile vecine cu spațiul orbitei:
Spațiul genian
Sinusul maxilar
Spațiul infratemporal
. Care este spațiul vecin cu spațiul retrofaringian:
Spațiul laterofaringian
Spațiul prevertebral
Spațiul șanțului mandibulo-lingual
Modificările în analizele de laborator ale sângelui și urinei ale unui pacient cu flegmon al planșeului bucal pot fi:
Anemie feriprivă
Formula leucocitară deviată spre stânga
Eozinofilie
. Oligurie cu albuminurie
Cilindrurie şi glucosurie
Care sun compartimentele regiunii cervicale:
Regiunea cervicală laterală
Regiunea cervicală claviculară
Regiunea sternocleidomastoidiană
Regiunea cervicală posterioară
Antimicrobienele bacteriostatice își manifestă acțiunea prin:
Omorârea germenilor patogeni
Stoparea multiplicării germenilor patogeni
Creșterea imunității organismului
Stocarea agenților microbieni în ganglionii limfatici regionali;
Izolarea germenilor patogeni
Care sunt modificările analizei sanguine de laborator ale unui pacient cu tromboflebită facială:
Leucocitoză cu devierea formulei leucocitare spre stânga
Creșterea valorii fibrinogenului
Hipercoagulemie
Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
Care agenți infecțioși sunt implicați în dezvoltarea sialadenitelor virale:
Virusul urlian
Virusul Epstein-Barr
Virusul Coxsakie
Virusul AH1N1
Citomegalovirusul
Care agent infecțios provoacă oreion:
Virusul Coxsackie
. Determină care este tratamentul oreionului:
Sialadenectomie
Litotriție
Simptomatic
Deschiderea și drenarea abcesului
Instilații endocanaliculare cu ser fiziologic
Determină care este metoda de prevenție a oreionului:
Respectarea igienei cavității orale
Vaccinare
Antibioticoprofilaxie
Asanarea chirurgicală a cavității orale
Regim alimentar echilibrat
Muşchii coborâtori ai mandibulei cu acţiune directă sunt:
Platysma
Milohioidian
Digastric
Geniohioidian
Omoclavicular
Limfa din sinusul maxilar se revarsă în limfonodulii:
. Submandibulari
Retrofaringieni
Cervicali superficiali
Occipitali
Genieni
. Limfa de buzele superioară și inferioară se revarsă spre limfonodulii:
Mastoidieni
Submentonieri
Submandibulari
Supraclaviculari
Limfa de la maxilarul superior se revarsă spre limfonodulii:
Parotidieni profunzi
La naștere, cavitatea bucală este:
Populată de o mare varietate de germeni patogeni
Populată de o mare varietate de germeni nepatogeni
Sterilă
Populată de o floră microbiană polimorfă
Populată de o floră microbiană anaerobă
Care dintre următoarele celule sau componente celulare sunt implicate în fagocitoză:
Polimorfonucleate sanguine
Celule Kupffer- macrofage tisulare din ficat
Histiocite
Osteoblaste
Monocite
Sistemul de rezistență al organismului uman față de acțiunea agenților patogeni cuprinde:
Imunitatea naturală (moștenită)
Imunitatea dobândită
Imunitatea umorală
Imunitatea mediată celular
Bariera hemato-encefalică
Barierele naturale ce apără organismul de pătrunderea germenilor patogeni sunt:
Pielea
Mucoasa cavității orale
Imunitatea moștenită
Care dintre următoarele celule produc anticorpi și în ce organ are loc acest proces, ca răspuns la prezența antigenilor microbieni:
Elementele figurate ale sângelui
Limfocitele
Macrofagii
În ganglionii limfatici
În măduva osoasă
Apărarea antibacteriană este rezultatul acțiunii sinergice a următoarelor componente:
Imunitatea celulară
Factorii de rezistență naturală
Activitatea sistemului cardio-vascular
Activitatea sistemului nervos
Care este componența celulară a exsudatului:
Plasmă
Mediatori chimici- serotonină, bradikinină
Ioni de K
Fibrinogen
Celule moarte