Metoda de tratare a apei va fi igienic adecvată când
Va fi eficientă;
Nu va altera proprietăţile organoleptice;
În apă nu vor rămânea substanţe ce ar periclita sănătatea consumatorilor;
Va fi economă, uşor de aplicat;
Va modifica duritatea apei.
Alegerea dozei de clor pentru dezinfectarea apei depinde de
Particularităţile germenilor;
Duritatea apei;
Activitatea preparatelor de clor;
Mediul în care se desfăşoară procesul;
Cantitatea de cloruri.
Procesul de clorinare a apei este influenţat de
Cantitatea de substanţe organice din apă;
Temperatura apei;
Timpul de contact;
Cantitatea de substanţe neorganice;
Cantitatea de sulfaţi.
Activitatea clorurii de var se reduce
La lumină;
La întuneric;
La păstrare îndelungată;
La temperaturi joase;
La temperaturi înalte.
Clorura de var se păstrează
La temperaturi crescute;
Închisă ermetic
Priorităţile dezinfecţiei apei prin ozonizare comparativ cu clorinarea
Nu se modifică pH-ul apei;
Se îmbunătăţeşte organoleptica;
Este o metodă ieftină;
Este mai eficientă;
Surplusul de Ozon se degajă rapid.
Metode fizice de dezinfecţie a apei sunt
Tratarea cu radiaţii ultraviolete lungi;
Tratarea cu radiaţii ultraviolete scurte;
Tratarea cu radiaţii infraroşii scurte;
Tratarea cu radiaţii ionizante;
Fierberea.
Metode fizice de dezinfecţie a apei nu sunt
Fierbere
Priorităţile dezinfecţiei apei cu radiaţii ultraviolete comparativ cu clorinarea sunt
Acţionează asupra microorganismelor sporulate;
Acţionează asupra virusurilor;
Acţionează asupra ouălor de helminţi rezistente la alte tipuri de tratare;
Acţiunea bactericidă are loc în decurs de 1-2 min.;
Acţiunea bactericidă are loc în decurs de 30-60 min.
Dezavantajele dezinfecţiei apei cu raze ultraviolete
Trec numai prin apă limpede;
Trec prin apa tulbure;
Trec indiferent de turbiditate;
Trec prin apa colorată;
Sărurile de fier diminuează efectul dezinfecţiei.
Dezinfecţia apei prin fierbere e cea mai eficientă din metodele fizice deoarece
Se distrug toate formele vegetative de bacterii peste 3-5 min.
Se distrug toate formele sporulate de bacterii peste 30 min.;
Poate fi aplicată la apeducte;
Este accesibilă;
Se micşorează duritatea apei.
Dezavantaje ale dezinfecţiei apei prin fierbere sunt
Evaporarea gazelor dizolvate;
Alterarea gustului;
Nu se distrug formele sporulate ale bacteriilor;
Nu poate fi aplicată la apeducte;
Dezvoltarea rapidă a germenilor în apa fiartă
Spitalele pot fi aprovizionate cu apă
Din fântâni;
Din apeduct central;
Din fântâni şi apeduct;
Prin amenajarea apeductului autonom;
Din râuri, lacuri.
Cerinţe igienice către calitatea apei folosite pentru prepararea soluţiilor injectabile sunt
Să fie apirogenă;
Cu oxidabilitate mare;
Să fie testată la oxidabilitate;
Să nu conţină germeni patogeni;
Să nu conţină amoniac, nitriţi.
Pirogenia apei e condiţionată de
Substanţe organice;
Oxidabilitatea mică;
Germeni patogeni distruşi;
Amoniac;
Săruri minerale
Pentru eliminarea substanţelor organice din apă în condiţii de farmacii spitaliceşti se pot folosi
Permanganatul de potasiu;
Alaunul de aluminiu şi potasiu;
Distilatoare obişnuite;
Distilatoare speciale;
Carbonatul de sodiu.
Pentru ameliorarea proprietăţilor organoleptice şi corecţia compoziţiei chimice a apei se folosesc metodele
Dezodorarea;
Demineralizarea;
Deferizarea;
Dezinfecţia;
Detoxicarea
Pentru a proteja de poluare apa din fântâni
Se scoate cu găleata individuală;
Se scoate cu găleata comună;
Se scoate cu pompa;
Fântânile se alimentează din apele superficiale;
În jurul fântânii se instalează un strat bătătorit de argilă
Măsuri de prevenţie a bolilor hidrice sunt
Folosirea surselor de apă de suprafaţă;
Selectarea raţională a sursei de apă;
Crearea zonelor de protecţie sanitară pentru sursa de apă;
Respectarea tehnologiei de tratare a apei;
Standardizarea calităţii apei.
În mare măsură procesul de formare a solului e influenţat de
Ionizarea aerului;
Presiunea atmosferică;
Viteza de mişcare a aerului;
Depunerile atmosferice;
Fondul radioactiv natural al terei
Principalul indicator al poluării solului este
Sporii clostridiilor sulfitreducătoare;
Chistul amebian;
Numărul Hlebnicov;
Colifagii;
Indicele de hidrogen
În sol permanent se află microorganisme sporulate agenţi patogeni ai
Antraxului;
Tetanusului;
Tifosului exantematic;
Actinomicozei;
Botulismului.
Din punct de vedere igienic e mai bun solul
Cu permiabilitate mare pentru apă;
Cu permiabilitate mare pentru aer;
Cu porozitate mică;
Cu porozitate mare;
Cu granule mari .
Autopurificarea solului presupune
Formarea humusului ;
Modificarea structurii mecanice;
Transformarea substanţelor organice în substanţe neorganice;
Descompunerea substanţelor organice sub acţiunea bacteriilor aerobe şi anaerobe;
Sporirea capacităţii şi conductibilităţii termice a solului.
Calitatea solului este determinată de o serie de proprietăţi fizice:
Porozitate;
Permeabilitate pentru aer;
Permeabilitate pentru apă;
Capilaritate;
Densitate.
Permeabilitatea solului pentru aer depinde de:
Mărimea porilor;
Volumul total al porilor;
Structura solului;
Compoziţia chimică a solului;
Permeabilitatea pentru apă.
Etapele procesului de autopurificare a solului:
Mineralizarea;
Nitrificarea;
Oxigenarea;
Degradarea;
Încălzirea.
Indicelui Hlebnicov nu-i va corespunde valoarea:
I.H. < 0,70;
0,7 – 0,85;
0,85 – 0,95;
I.H. > 0,95;
1,5 > I.H.
Indicelui Hlebnicov îi va corespunde valorile: