Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la bărbaţi şi femei în vârsta de peste 60 ani este:
Conţinutul insuficient de fier în produsele alimentare consumate
Cerinţe sporite în fier
Pierderi crescute de fier
Dereglarea absorbţiei fierului
Gastrita atrofică
În patogenia anemiei B12-deficitară rolul principal îl joacă:
Deficit tisular al ionilor de fier
Deficit al acidului folic
Dereglări ale sintezei ADN
“Pica chlorotica”
Sindromul sideropenic
În tratamentul anemiei fierodeficitare majorarea conţinutului hemoglobinei se observă preponderent peste:
Peste 10 zile
Începând cu a treia săptămână
Peste 2 luni
Peste 5 zile
Între a 5-a – 8-a zi
Cu referire la anemia fierodeficitară, care din următoarele afirmaţii este corectă:
Prezenţa sindromului hiperplastic
Prezenţa sindromului hemoragic
Prezenţa sindromului sideropenic
Prezenţa complicaţiilor infecţioase
Prezenţa sindromului neurologic
Numiţi anemiile din grupul celor prin dereglări de formare a eritrocitelor:
Anemii aplastice
Talasemia
Maladia Marchiafava-Micheli
Anemia drepanocitară
Acantocitoza ereditată
Anemii renale
Eliptocitoza ereditată
Stomatocitoza ereditată
În care grup de bază a anemiilor se include anemia în bolile cronice:
Anemii posthemoragice
Anemii metaplastice
Anemii prin distrucţia accelerată a eritrocitelor
Anemii prin dereglări de formare a eritrocitelor
În care grup de bază a anemiilor se include anemia metaplastică
Anemii în bolile cronice
Anemii hemolitice
Care din următoarele afirmaţii nu se include în diagnosticul de anemie aplastică:
Sindromul anemic
Sindromul hemoragic
. Sindromul de complicaţii infecţioase
Pancitopenia în sângele periferic
Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la adolescenţi este:
Cerinţele crescute ale organismului în fier
Pierderi sporite ale fierului
Atrofia difuză a mucoasei stomacului
Restabilirea rezervelor de fier în organism este observată după:
O săptămână
Peste 4-6 luni
Peste 1 lună
După 3 ani
În care grup de bază a anemiilor se include anemia renală
Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la femei în vârsta fertilă este:
Pierderile sporite ale fierului
Deficit tisular al fierului
Prezenţa cărui sindrom face diagnosticul diferenţial dintre anemia B12-deficitară şi anemia prin deficit de acid folic indiscutabil la etapa de până la investigaţii paraclinice:
Sindromul gastroenterologi
Sindromul neurologic
Sindromul CID
În dezvoltarea anemiei la bolnavii cu insuficienţă renală cronică are importanţă
Formarea insuficientă a eritropoetinei în rinichi
Sindromul proliferativ
Numiţi criteriile principale pentru stabilirea diagnosticului de anemie metaplastică:
Sindromul anemic în asociere cu simptome clinice caracteristice pentru procesul de bază
Prezenţa reacţiei leucemoide
Examinarea citologică şi histologică a măduvei oaselor cu prezenţa celulelor patologice
Osalgii
Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la bărbaţi în vârsta de peste 30 ani este:
Deficit al factorului intrinsec
Pierderi crescute de fier prin tubul gastrointestinal
Care este durata de tratament în anemia prin deficit de acid folic:
Până la normalizarea indicilor sanguini
2 luni
Toată viaţa
Până la restabilirea rezervelor de acid folic în organism
Timp de 6 luni după normalizarea hemoglobinei
Care din sindroamele enumerate se includ în diagnosticul de anemie prin deficit de acid folic:
Sindromul gastroenterologic
Creşterea nivelului de acid metilmalonic
Sindromul hemolitic
Care din indicii enumeraţi nu se includ în diagnosticul de anemie prin deficit de acid folic:
Paloarea tegumentelor cu nuanţă icterică (culoarea ceroasă)
Creşterea nivelului bilirubinei totale pe contul fracţiei libere
Creşterea nivelului acidului metilmalonic
Prezenţa hemopoezei megaloblastice
Care din următoarele sindroame ne ajută să efectuăm diagnosticul diferenţial dintre anemia aplastică şi leucemia acută:
Complicaţii infecţioase
În analiza generală a sângelui se constată pancitopenia cu limfocitoza relativă. Care din semnele următoare se pot asocia acestui aspect hematologic:
Disfagia sideropenică
Parestezii în degetele mânilor şi picioarelor
Splenomegalie pronunţată
Care din următorii parametri în analiza generală a sângelui sunt compatibili cu diagnosticul de anemia aplastică:
Prezenţa celulelor blastice în frotiul sângelui periferic
Prezenţa celulelor blastice în frotiul sângelui periferic?????
Leucopenie cu limfocitoză în frotiul sângelui periferic
Megaloblaşti în sângele periferic
Reticulocitoză
Diagnosticul de anemie fierodeficitară este confirmat de următoarele:
Testul Ham pozitiv
Rezistenţa osmotică scăzută a eritrocitelor
Fierul şi feritina serică scăzute
Prezenţa de parestezii în mâni şi picioare
Criteriul clinic de eficacitate în tratamentul anemiei fierodeficitare este:
Dispariţia sindromului hemoragic
Dispariţia sindromului neurologic
Dispariţia sindromului sideropenic
Dispariţia sindromului gastroenterologic
Normalizarea conţinutului hemoglobinei şi numărului de eritrocite
La examinarea unui pacient cu sindromul anemic diagnosticul diferenţial se începe cu excluderea a cărui grup de anemii:
Anemia fierodeficitară
Anemia aplastică
Anemii posthemoragice acute
La etapa diagnosticului diferenţial al anemiilor după excluderea anemiilor posthemoragice acute care este următorul grup de anemii pus în discuţii:
Anemii prin distrugerea accelerată a eritrocitelor
Anemii fierodeficitare
Anemia metaplastică
Anemii din boli cronice
Care sunt pierderile zilnice fiziologice de fier ce asigură un conţinut constant al acestuia în organism:
2 mg de fier pe zi
7 mg de fier pe zi
1,5 mg de fier pe zi
16-18 mg de fier pe zi
4-5 mg de fier pe zi
Cea mai puţin frecventă cauză de dezvoltare a anemiei fierodeficitare la copiii nou-născuţi este:
Gemelaritate
Dereglarea circulaţiei placentare
Prematuritate
Multiparitate cu intervalul între sarcini mai mare de 2 ani
Carenţa de fier profundă şi de lungă durată la mamă
Unde se află depozitul de fier în organismul sănătos:
În hemoglobina eritrocitelor
În formă de feritină şi hemosiderină în ficat
În mioglobină
În componenţa de enzime celulare
În splină
Ce fel de măsuri recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii la gravide cu scop de profilaxie a anemiei fierodeficitare:
La tendinţa de micşorare a indicilor hemoglobinei de a indica preparate de fier în doză standardă
La tendinţa de micşorare a indicilor hemoglobinei de a indica preparate de fier parenteral
Începând cu săptămâna a 12-a – 14-a a sarcinii de a indica la toate gravidele preparate de fier în doză curativă pe tot parcursul sarcinii
Începând cu săptămâna a 12-a – 14-a a sarcinii de a indica la toate gravidele preparate de fier în doză curativă pe tot parcursul sarcinii şi de prelungit tratamentul încă 6 luni după naştere
La tendinţa de micşorare a indicilor hemoglobinei de a indica transfuzia de concentrat eritrocitar
Pentru profilaxia anemiei fierodeficitare se recomandă respectarea intervalului dintre gravidităţi în următoarele limite de timp:
2 ani
1,5 ani
< 3 an
> 3 ani
2,5 ani
Cu care proteină sunt legaţi ionii de fier în laptele mamei:
Apolactoferina
Interleukina-I
Feritina
Lactoglobulina
Transferina serică
Numiţi indicaţia pentru administrarea parenterală a preparatelor de fier:
Necesitatea sporită a fierului
Gastrectomia totală
Rezecţii vaste de ileon distal
Rezecţii vaste de jejun proximal
În care situaţii de dezvoltare a anemiei B12-deficitare există mecanismul de concurenţă de folosire a vitaminei B12:
Necesitate sporită a vitamina B12
Sarcina
Hernia hiatală
Infectare cu botriocefal
În care situaţii anemia B12-deficitară se poate dezvolta la sugar:
Necesitate sporită în vitamina B12
Atrofia mucoasei părţii fundice a stomacului
Când mama a suferit de anemie B12-deficitară în timpul sarcinii
Naşterea prin operaţia cezariană
Când are loc deficit de acid folic
Care proteină este relevantă în patogenia anemiei din bolile cronice:
Gastromucoproteina
Factorul osteoclastoactivator
Albumina
Afectarea pielei şi rudimentelor ei se întâlnesc mai frecvent în:
Anemia B12-deficitară
Eritroleucemia
Anemia hemolitică autoimună
Anemia din bolile cronice
Rezecţia stomacului după metoda Bilrot I
Intoleranţa perorală a preparatelor de fier
Care proteină din sucul gastric este relevantă în metabolismul vitaminei B12:
Tripsina
Proteina „R”
Acid clorhidric
Amilaza
În limfomul Hodgkin mai frecvent primar sunt afectaţi ganglionii limfatici:
Cervicali
Axilari
Inghinali
Mediastinali
Abdominali
Diagnosticul definitiv al limfomului Hodgkin cu afectarea primară a ganglionilor limfatici abdominali se stabileşte după:
Examenul ultrasonografic
Tomografie computerizată
Laparatomie cu biopsie şi cercetarea morfologică a ganglionilor limfatici abdominali măriţi
Analiza generală a sângelui periferic
Punctatul sternal
Diagnosticul de limfom Hodgkin se confirmă prin:
Analizele biochimice ale sângelui
Punctatul medular
Biopsia cu cercetarea morfologică a ganglionilor limfatici măriţi
În rezultatul investigării unui pacient cu limfom Hodgkin s-a constatat mărirea ganglionilor limfatici cervicali pe stânga, fără semne de intoxicare generală. Care este stadiul clinic:
I A
I B
II A
II B
III B
Focarul primar al limfomului Hodgkin se dezvoltă primar în ganglionii limfatici în:
20 - 25%
95 - 98%
30 - 35%
1 - 3%
100%
Focarul primar al limfomului Hodgkin se dezvoltă primar în ganglionii limfatici cervicali în:
90%
25%
50%
10%
Focarul primar al limfomului Hodgkin se dezvoltă primar în ganglionii limfatici supraclaviculari în:
75%
În rezultatul investigării unui pacient cu limfom Hodgkin s-a constatat: mărirea ganglionilor limfatici cervicali, supraclaviculari bilateral, mediastinali, abdominali, febră – 38,50. Care este stadiul clinic:
III A
IV B
Indicele morbidităţii limfoamelor non-Hodgkin în Republica Moldova constituie:
2,4
7,5
4,1
11,0
5,4
În limfoamele non-Hodgkin la adulţi din diferite compartimente ale tractului gastrointestinal predomină:
Esofagul
Duodenul
Stomacul
Intestinul subţire
Colonul
