S 101. Schimbările specifice în tabloul clinic al limfoamelor non-Hodgkin cu afectarea primară a amigdalelor palatine sunt:
A. Dureri în gât
B. Îngreuerea actului de deglutiţie
C. Simţul unui corp străin în gât
D. Nu sunt
E. Mărirea amigdalelor palatine
S 102. În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfom non-Hodgkin s-a depistat: mărirea ganglionilor limfatici cervicali pe stânga şi retroperitoniali. Care este stadiul clinic:
A. II A
B. II B
C. III A
D. III B
E. IV A
S 103. În limfoamele non-Hodgkin fără afectarea măduvei osoase în analiza generală a sângelui pot fi următoarele schimbări:
A. Blastoză
B. Leucopenie
C. Hipertrombocitoză
D. Limfocitoză
E. Nu sunt
S 104. Diagnosticul de limfom non-Hodgkin poate fi stabilit numai după:
A. Analiza generală a sângelui
B. Examenul radiologic
C. Cercetarea histologică a formaţiunei tumorale înlăturate
D. Examenul ultrasonor
E. Tomografia computerizată
S 105. În cazul unei limfadenopatii cervicale cu suspiciune la un limfom non-Hodgkin cea mai importantă investigaţie este:
A. Examenul ORL
B. Examenul stomatologului
C. Radiografia toracică
D. Biopsia ganglionilor limfatici
E. Examenul ultrasonor
S 106. Pentru leucemia acută sunt caracteristice:
A. Debutul acut
B. Posibilă evoluţia subacută
C. Evoluţia in formă cronică
D. Substratul morfologic al tumorii sunt celulele blastice
E. Evoluţia indelungată pe parcursul a mai multor ani
Sindromul CID e caracteristic pentru:
A. Leucemia acută limfoblastică L2
B. Leucemia acută mieloblastică M1
C. Leucemia acută promielocitară M3
D. Leucemia acută monoblastică M5
E. Leucemia acută nediferenţiată M0
108. Pentru leucemia acută promielocitară este caracteristic:
A. Existenţa sindromului CID
B. Reacţia PAS pozitivă a celulelor leucemice
C. Reacţia pozitivă pentru esterază nespecifică în celulele leucemice
D. Valori constante crescute ale lizocimului seric
E. Predominanţa promielocitelor în sângele periferic şi în măduva osoasă
S 109. Apariţia frecventă a sindromului CID în leucemia acută promielocitară este determinată de:
A. Conţinutul scăzut de antitrombină III în circulaţie
B. Conţinutul majorat de lizocim în celulele leucemice
C. Conţinutul ridicat de proteaze cu activitate procoagulantă în promielocite
D. Hipoactivitatea sistemului fibrinolitic
E. Trombocitopenie
S 110. Hipertrofia gingivală este întâlnită în mod caracteristic în:
A. Leucemia acută monoblastică
B. Leucemia acută limfoblastică
C. Leucemia granulocitară cronică
D. Leucemie limfocitară cronică
E. Sindrom mielodisplastic
S 111. Care din următoarele afirmaţii referitoare la eritroleucemie nu este adevărată:
A. Ictericitatea pielii şi sclerelor
B. Sindromul anemic pronunţat, adeseori cu semne de hematopoieză megaloblastică şi mărirea numărului eritrocariocitelor în măduva osoasă
C. Leucopenia şi trombocitopenia în debutul bolii
D. Adesea diagnosticul se stabileşte numai în rezultatul trepanobiopsiei
E. Leucemide subcutanate
S 112. In leucemia acută limfoblastică se constata:
A. Prezenta corpilor Auer in celulele blastice leucemice
B. Reacţia pozitivă pentru esteraza nespecifică
C. Reacţia PAS pozitivă la examenul citochimic al limfoblaştilor
D. Evoluţie fulgerătoare indeosebi la copii
E. Hiperplazie gingivală
S 113. Care din următoarele afirmaţii referitoare la leucemiile acute nu este adevărată:
A. Existenţa sindromului CID în leucemie acută promielocitară
B. Hiatus leucemic nu este întotdeauna prezent
C. Hiperplazia gingivală poate fi prezentă în formele monoblastice
D. Determinările în sistemul nervos central apar doar, excepţional în leucemie limfoblastică acută
E. În măduva oaselor procentul blaştilor este întotdeauna peste 30%
S 114. Anomalia cromozomială caracteristică pentru leucemia granulocitară cronică in faza de evoluţie cronică este:
A. Translocaţia t (9; 21)
B. Deleţia cromozomului 9
C. Hipoploidie
D. Translocaţia t (15; 17)
E. Translocaţia t (9; 22 )
S 115. Care din factori nu este caracteristic pentru debutul leucemiei granulocitare cronice:
A. Starea generală satisfăcătoare
B. Mărirea splinei
C. Mărirea ganglionilor limfatici mediastinali
D. Leucocitoză 30,0∙109/l
E. Devierea în hemogramă spre stânga până la mielocite
S 116. In faza cronică tardivă a leucemiei granulocitare cronice cel mai frecvent poate fi întâlnit:
A. Poliadenopatie
B. Hematodermia
C. Hipertrofie gingivală
D. Splenomegalia
E. Purpura vasculară
S 117. Medicamentul de elecţie în tratamentul leucemiei granulocitare cronice în evoluţie este:
B. Leukeranul
A. Melfalanul
C. Citozin-arabinozid
D. Ciclofosfamida
E. Gleevec (Imatinib mesilat)
S 118. Care din următoarele afirmaţii confirmă diagnosticul de mielofibroză idiopatică:
A. Lipsa splenomegaliei
B. Asocierea eozinofilo-bazofilică
C. Activitatea fosfotazei alcaline în neutrofile nu este schimbată
D. Proliferare în două sau trei direcţii hematopoietice în măduva oaselor cu mielofibroză
E. Lipsa mielofibrozei
S 119. Semnul clinic principal, ce permite de a suspecta mielofibroza idiopatică este:
A. Splina nu este mărită
B. În analiza generală a sângelui – pancitopenia
C. Discordanţă dintre splenomegalia pronunţată şi leucocitoza neânsemnată cu deviere spre stânga până la mielocite unice
D. Lipsa poichilocitozei
E. Trombocitele nu sunt schimbate
S 120. Substratul morfologic al tumorii in leucemia limfocitară cronică îl constituie:
A. Celule blastice
B. Granulocite
C. Preponderent limfocite mature
D. Limfoblaşti
E. Plasmocite
S 121. Asocierea anemiei hemolitice autoimune şi trombocitopeniei autoimune ca complicaţie mai frecvent se întâlneşte în:
A. Leucemie limfoblastică acută
B. Leucemie granulocitară cronică
C. Leucemie promielocitară acută
E. Leucemie monocitară cronică
S 122. Semnele clinice caracteristice pentru diagnosticul de leucemie limfocitară cronică cu celule păroase (triholeucocite) sunt:
A. Poliadenopatie şi splenomegalie
B. Poliadenopatie şi pancitopenie
C. Splenomegalie şi hiperleucocitoză
D. Hepatosplenomegalie şi hiperleucocitoză
E. Splenomegalie şi pancitopenie
S 123. Preparatul de elecţie în tratamentul leucemiei limfocitare cronice este:
A. Leukeranul
B. Ciclofosfamida
C. Alkeranul
D. Mileranul
E. Vincristina
S 124. In caz de majorare a cifrelor hemoglobinei, care din semnele clinice enumerate sunt in favoarea diagnosticului de eritremie:
A. Hepatomegalie
B. Splenomegalie
C. Limfadenopatie generalizată
D. Leucemide
E. Teleanghiectazii
S 125. Complicaţiile frecvente în faza manifestărilor clinice desfăşurate a eritremiei sunt:
A. Complicaţiile infecţioase
B. Anemie hemolitică autoimună
C. Tromboze a vaselor venoase şi arteriale
D. Trombocitopenie autoimună
E. Sepsis
S 126. Care este cauza distructiei oaselor în mielomul multiplu:
A. Mărirea viscozitaţii sângelui
B. Apariţia crioglobulinelor
C. Micsorarea calciului in sânge
D. Paraproteinemie
E. Acţiunea factorului de activare a osteoclaştilor
S 127. Care din următoarele afirmaţii cu referire la eritremie nu este corectă:
A. Pielea devine de culoare roşie treptat
B. Uneori primele manifestări ale maladiei sunt tromboze ale vaselor venoase şi arteriale B. Uneori primele manifestări ale maladiei sunt tromboze ale vaselor venoase şi arteriale
C. Pruritul cutanat apare după contactul cu apa
D. Complicaţiile infecţioase sunt cauza decesului
E. În măduva oaselor se depistează hiperplazie cu megacariocitoză pronunţată
S 128. Pentru mielomul multiplu sunt caracteristice următoarele modificări cu excepţie:
A. Hiperproteinemie
B. Panmieloză
C. Mărirea viscozităţii sângelui
D. În punctatul medular se depistează celule mielomice
E. Osteoliza în focar
S 129. Mărirea viscozităţii sângelui în mielomul multiplu clinic se manifestă prin:
A. Cefalee
B. Vertijii
C. Parestezii
D. Somnolenţă
E. Toate semnele sus enumerate
S 130. Preparatul de elecţie în tratamentul mielomului multiplu în caz de insuficienţă renală este:
B. Melfalanul
C. Mileranul
S 131. Umbrele Gumprecht la studiul frotiului sângelui periferic al unui bolnav cu leucemie limfocitară cronică reflectă:
A. Dereglarea funcţiei trombocitelor
B. Fragilitatea celulelor limfoide
C. Hipersplenizm pronunţat
D. Hemoliza intravasculară
E. Nici unul din semnele enumerate mai sus nu este corect
S 132. Leucemia limfocitară cronică în faza terminală se manifestă prin:
A. Sarcomatizarea procesului
B. Criză blastică
C. Anemie hipoplastică
D. Leucemie granulocitară cronică
E. Leucopenie
S 133. Care metodă este optimală în tratamentul unui bărbat tânăr cu diagnosticul eritremie, stadiul IIA:
A. Fosfor radioactiv
B. Exfuzii de sânge (Flebotomie)
C. Leukeranul
D. Mielosanul
E. Polichimioterapie
S 134. Leucemia limfocitară cronică se dezvoltă mai frecvent:
A. La femei
B. La copii
C. La pacienţi de vârstă tânără
D. La persoanele în vârstă de peste 45 ani, cu preponderenţă la bărbaţi
E. La adolescenţi
S 135. Mutaţia în leucemia limfocitară cronică are loc:
A. La nivelul celulei stem
B. La nivelul celulei predecesoare limfopoiezei
C. La nivelul celulei predecesoare a mielopoezei
D. Este o maladie de sistem, ca rezultat al dereglării de diferenţiere a celulelor hematopoietice
E. În măduva oaselor se malignizează o celulă blastică
S 136. În stadiul iniţial al leucemiei limfocitare cronice:
A. Ganglionii limfatici periferici nu sunt măriţi, ficatul şi splina nu se palpează
B. Splenomegalie pronunţată
C. Frecvent se afectează oasele şi ficatul
D. Se dezvoltă neuroleucemie
E. Hepatomegalie pronunţată
S 137. În analiza sângelui periferic în stadiul iniţial în leucemie limfocitară cronică se depistează:
C. Leucocitoză până la 200,0-300,0·109/l
D. Celule mielomice
E. Leucocitoză până la 30,0·109/l şi limfocitoză 70-80%
S 138. În analiza sângelui periferic în stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate în leucemie limfocitară cronică se depistează:
A. Leucopenie
B. Celule mielomice
C. Celule blastice
D. Leucocitoză până la 500,0-600,0·109/l şi limfocitoză 90%
E. Limfopenie
S 139. Leucemia limfocitară cronică în stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate se manifestă prin:
A. Afectarea sistemului nervos central
B. Afectarea frecventă a oaselor plate
C. Mărirea ganglionilor limfatici periferici, splenomegalie, hepatomegalie
D. Afectarea izolată a ficatului
E. Prurit cutanat pronunţat
S 140. Care din semnele clinice enumerate nu sunt caracteristice pentru purpura trombocitopenică:
A. Peteşii şi echimoze
B. Metroragii
C. Hemoragii nazale
D. Hemoragii gingivale
E. Hematoame şi hemartroze
S 141. Purpura trombocitopenică este o maladie cu dereglarea:
A. Hemostazei secundare
B. Hemostazei primare şi secundare
C. Hemostazei primare
D. Mecanismului intrinsec de coagulare a sângelui
E. Mecanismului extrinsec de coagulare a sângelui
S 142. Care din următoarele nu susţine diagnosticul de purpură trombocitopenică:
A. În punctatul medular majorarea numărului de megacariocite
B. Splenomegalie şi hepatomegalie pronunţată
C. Timpul de sângerare este prelungit
D. Timpul de coagulare după Lee-White este în normă
E. Scăderea numărului de trombocite
S 143. În purpura trombocitopenică idiopatică se constată:
A. Frecvent se dezvoltă complicaţii infecţioase
B. Mărirea ganglionilor limfatici periferici
C. În hemogramă se depistează celule blastice
D. Scăderea trombocitelor până la trombocite solitare
E. În mielogramă celulele blastice depăşesc 30%
S 144. Tratamentul cu corticosteroizi asigură vindecarea completă a pacienţilor cu trombocitopenie autoimună în:
A. 90%
B. 100%
C. 10%
D. 50%
E. 70%
S 145. Efectuarea splenectomiei în purpură trombocitopenică asigură vindecare în:
A. 10%
B. 86-96%
C. 50%
D. 70%
E. 5%
S 146. Care din următoarele afirmaţii referitor la hemofilie este corectă:
A. Este o maladie cu dereglarea hemostazei primare
B. Frecvent apar peteşii şi echimoze
C. Este una din cele mai frecvente coagulopatii
D. Tratamentul se efectuiază cu masă trombocitară
E. Este dereglat mecanismul extrinsec de coagulare a sângelui
S 147. Hemofilia se caracterizează prin:
A. Prelungirea timpului de sângerare
B. Frecvent apar echimoze
C. În tratament prioritate are masa eritrocitară
D. Se îmbolnăvesc femeile
E. Dereglarea mecanismului intrinsec de coagulare a sângelui cauzată de deficitul ereditar al unuia din factorii de coagulare (VIII, IX, XI)
S 148. Forma foarte gravă de hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII şi IX) constituie:
A. De la 1 până la 2%
B. De la 0 până la 1%
C. De la 2 până la 5%
D. Mai mult de 5%
E. De la 5 până la 7%
S 149. Care din următoarele manifestări clinice se întâlnesc în hemofilie:
A. Sindromul anemic
B. Se afectează ganglionii limfatici periferici
C. Frecvent apar peteşii şi echimoze
D. Frecvent se dezvoltă hematoame în ţesuturile moi şi hemartroze
E. Splenomegalie
S 150. Formă gravă de hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau IX) constituie:
A. Mai mult de 5%
C. De la 1 până la 2%
D. De la 2 până la 5%