Hematologie 451-500 Teste II

1

C 451. Trombocitozele reactive se dezvoltă în cazurile:

1

C 452. Tratamentul eritremiei depinde de:

1

C 453. Stadiul I al eritremiei se caracterizează cu excepţia:

1

C 454. În tratamentul eritremiei se foloseşte:

1

C 455. Diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice se efectuează cu:

1

C 456. Pentru anemia hemolitică autoimună este caracteristic:

1

C 457. Pentru stomatocitoza ereditată sunt corecte afirmaţiile:

1

C 458. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă la pacienţii cu:

1

C 459. Pentru maladia Marchiafava-Micheli sunt corecte afirmaţiile:

1

C 460. La pacienţii cu maladia Marchiafava-Micheli în analiza sângelui periferic se depistează:

1

C 461. Pentru anemia hemolitică ovalocitară sunt corecte afirmaţiile:

1

C 462. Pentru anemia hemolitică ereditată ovalocitară sunt caracteristice:

1

C 463. Referitor la anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor sunt corecte afirmaţiile:

1

C 464. Anemia hemolitică autoimună poate complica evoluţia următoarelor maladii:

1

C 465. Referitor la anemia hemolitică ereditată ca rezultat al deficitului enzimei glucozo-6-fosfat-dehidrogenază în eritrocite sunt corecte afirmaţiile:

1

C 466. Pentru mielom multiplu sunt caracteristice:

1

C 467. Pentru mielomul multiplu sunt corecte afirmaţiile:

1

C 468. Examinările obligatorii pentru pacienţii cu diagnosticul de mielom multiplu confirmat morfologic sunt:

1

C 469. La pacienţii cu mielom multiplu se folosesc următoarele metode de tratament:

1

C 470. La pacienţii cu mielom multiplu importante sunt următoarele investigaţii de laborator:

1

În analiza sângelui periferic la pacienţii cu mielom multiplu se depistează:

1

C 472. Pentru mielomul solitar nu sunt corecte afirmaţiile:

1

C 473. Preparatele folosite în tratamentul mielomului multiplu sunt:

1

C 474. Referitor la plasmocitom solitar sunt corecte afirmaţiile:

1

În macroglobulinemia Waldenstrom hiperviscozitatea se manifestă prin:

1

În etiologia hemopatiilor maligne au importanţă:

1

C 477. Care din simptomele şi sindroamele enumărate diferă leucemia acută de anemie aplastică:

1

C 478. Ce determină apartenenţa celulelor blastice de vre-o linie celulară hematopoietcă în leucemiile acute:

1

C 479. Numiţi etapele de tratament al leucemiilor acute:

1

C 480. Care afectări extramedulare se observă în leucemiile acute:

1

În leucemia acută monoblastică şi mielomonoblastică frecvent se constată:

1

C 482. Pentu leucemia acută monoblastică sunt caracteristice:

1

C 483. Pentu leucemia acută limfoblastică sunt caracteristice:

1

C 484. În tratamentul leucemiilor acute limfoblastice se utilizează:

1

C 485. Care sindroame clinice se întâlnesc în leucemiile acute:

1

C 486. Ca manifestări clinice ale sindromului proliferativ în leucemia acută pot servi:

1

C 487. Care leucemii se dezvoltă din celula precursorie a mielopoiezei:

1

C 488. Care leucemii se referă la procese mieloproliferative:

1

C 489. Flebotomiile în eritremie pot fi înlocuite cu excepţia:

1

C 490. Noţiunea de trombocitoză include următoarele cu excepţia:

1

C 491. În trombocitemia esenţială se constată:

1

C 492. Pentru eritremie este caracteristic:

1

C 493. Pentru tratamentul policitemiei vera se utilizează:

1

C 494. Eritromialgia se poate dezvolta în următoarele maladii cu excepţia:

1

C 495. Numiţi medicamentele care pot provoca crizele hemolitice la persoanele cu deficit de glucozo-6- fosfatdehidrogendza în eritrocite:

1

C 496. Manifestările clinice ale macroglobulinemiei Waldenstrom sunt determinate de:

1

C 497. Diagnosticul macroglobulinemiei Waldenstrom se bazează pe datele următoare:

1

C 498. Numiţi factorii extraeritrocitari care pot influenţa nagativ asupra supravieţuirii eritrocitelor:

1

C 499. Manifestările clinice ale maladiei Marchiafava-Micheli sunt determinate de:

1

C 500. Determinarea tacticii de tratament a pacienţilor cu mielom multiplu depinde de:

1 Hematologie Quiz sobre Hematologie 451-500 Teste II, criado por Grupa Noastra em 23-09-2023.

Hematologie 451-500 Teste II

C 451. Trombocitozele reactive se dezvoltă în cazurile:

C 452. Tratamentul eritremiei depinde de:

C 453. Stadiul I al eritremiei se caracterizează cu excepţia:

C 454. În tratamentul eritremiei se foloseşte:

C 455. Diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice se efectuează cu:

C 456. Pentru anemia hemolitică autoimună este caracteristic:

C 457. Pentru stomatocitoza ereditată sunt corecte afirmaţiile:

C 458. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă la pacienţii cu:

C 459. Pentru maladia Marchiafava-Micheli sunt corecte afirmaţiile:

C 460. La pacienţii cu maladia Marchiafava-Micheli în analiza sângelui periferic se depistează:

C 461. Pentru anemia hemolitică ovalocitară sunt corecte afirmaţiile:

C 462. Pentru anemia hemolitică ereditată ovalocitară sunt caracteristice:

C 463. Referitor la anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor sunt corecte afirmaţiile:

C 464. Anemia hemolitică autoimună poate complica evoluţia următoarelor maladii:

C 465. Referitor la anemia hemolitică ereditată ca rezultat al deficitului enzimei glucozo-6-fosfat-dehidrogenază în eritrocite sunt corecte afirmaţiile:

C 466. Pentru mielom multiplu sunt caracteristice:

C 467. Pentru mielomul multiplu sunt corecte afirmaţiile:

C 468. Examinările obligatorii pentru pacienţii cu diagnosticul de mielom multiplu confirmat morfologic sunt:

C 469. La pacienţii cu mielom multiplu se folosesc următoarele metode de tratament:

C 470. La pacienţii cu mielom multiplu importante sunt următoarele investigaţii de laborator: