Selectaţi procedeele chirurgicale posibile pentru stoparea hemoragiei din leziunea hepatică:
Suturarea leziunilor
Aplicarea buretelui hemostatic
Rezecții hepatice
Hepatectomie
Meşierea ficatului
Plaga parietală simplă, cu un orificiu de intrare şi unul de ieşire poartă denumirea:
Plagă penetrantă
Plagă penetrantă, dar neperforată
Plagă perforantă
Plagă în seton (tangenţială)
Plagă oarbă
Leziunile organelor cavitare în trauma închisă a abdomenului constituie 20-30%, printre acestea 174 pe locul I (50-60%) se situează:
Duodenul
Intestinul subţire
Colonul
Vezica urinară
Stomacul
Hemobilia cel mai frecvent apare în caz de:
Ruptură a unui anevrism de arteră hepatică
Traumatism hepatic
Colecistită gangrenoasă
Hepatită virală
Hemangiom hepatic
Selectaţi semnele caracteristice leziunii traumatice de diafragmă:
Dureri toracice accentuate la respiraţie şi tuse
Murmur vezicular diminuat din partea afectată
În hemitoracele interesat poate fi prezentă matitate şi sonoritate
Zgomote hidroaerice la nivelul hemitoracelui afectat
Deplasarea organelor toracice
Numiți cel mai frecvent organ afectat în traumatismele abdominale închise:
Intestinul
Splina
Rinichii
Pancreasul
Plaga penetrantă abdominală presupune existenţa unei soluţii de continuitate la nivelul:
Pielii şi ţesutului celular al abdomenului
Peretelui musculo-aponevrotic abdominal
Peritoneului parietal
Peretelui unui viscere cavitar
Structurilor unui viscere parenchimatos
Majoritatea absolută (90%) a traumatismelor abdominale sunt multiple. Selectaţi cauza principală:
Plăgile prin armă de foc
Plăgile prin armă albă
Katatraumatismele
Accidentele de circulaţie
Traumatismele sportive
Cota traumatismelor abdominale izolate este minimă (10%), deoarece cauza principală a traumatismelor în prezent o constituie:
Traumatismele prin precipitare
La un pacient cu plagă prin armă albă intraoperator s-a constatat lezarea ficatului, leziuni ale intestinului subţire şi ale mezoului acestuia. Denumirea corectă a traumatismului este:
Traumatism multiplu (multivisceral)
. Traumatism simplu
Traumatism asociat
Traumatism combinat
Pacientul a suferit un accident de circulaţie. În secţia de internare s-au constatat următoarele leziuni: fractura oaselor bazinului, ruptura uretrei, ruptura splinei. Această traumă poartă denumirea de:
Traumă închisă nepenetrantă
Traumatism multiplu
Traumatism simplu
În diagnosticul leziunilor porţiunii retroperitoneale a duodenului, un semn relevant este:
Blumberg
Mandel-Razdolsky
Grassman-Kulenkampff
Levi-Dorn
Vighiatto
Revărsatul Morel-Lavallée al peretelui abdominal se defineşte ca:
Impact direct traumatic cu peretele abdominal
Hematomul subaponevrotic
Acumulare serohematică supraaponevrotică
Hematom infiltrativ la locul traumei
Ruptura musculară cu acumulare de revărsat hematic
Indicaţi situaţia clinică ce poate fi consecinţa leziunilor intraabdominale posttraumatice:
Hemoragie intraperitoneală în „2 timpi”
Pneumonie
Peritonită primară
Sindrom Mendelson
Septicemie
În diagnosticul leziunilor organelor cavitare cel mai accesibil şi informativ procedeu este:
Ultrasonografia
Laparoscopia
Radiografia abdominală de ansamblu
Laparocenteza
Irigoscopia
Semnul Kehr în leziunile splinei reprezintă:
Durere provocată şi apărare musculară în hipocondrul stâng
Durere spontană în hipocondrul stâng cu iradiere în umărul stâng
Matitate fixă în hipocondrul stâng
Matitate deplasabilă pe flancuri
Hipotensiune arterială cu tendinţă la scădere în ortostatism
Leziunile traumatice ale pancreasului cel mai frecvent se întâlnesc în cazul celor:
Deschise univiscerale
Deschise asociate
Închise univiscerale
Închise multiviscerale
Combinate
Selectaţi afirmaţia adevărată privind explorările imagistice în traumatismele abdominale:
Sigmoidoscopia nu are nici o valoare în cazul traumatismelor colonului
Tomografia computerizată şi ecografia constituie metodele cele mai utilizate în traumatismul ficatului
Radiografia abdominală pe gol este esenţială pentru diagnosticul hematomului subscapular splenic
Pasajul baritat este recomandat în suspiciunea de perforaţie gastrică
Existenţa unui hematom parietal duodenal la nivelul ampulei Vater va duce la o lărgire a diametrului luminal pe radiografia abdominală cu substanţă de contrast
Lezarea stomacului mai frecvent are loc în traumatismele deschise (6-12%), comparativ celor închise (2-3%). Alegeţi procedeele diagnostice cele mai informative:
USG abdominală
FEGDS
În trauma închisă a abdomenului predomină lezarea organelor parenchimatoase. Care sunt organele cel mai frecvent expuse:
Ficatul
Diafragma
Diagnosticul tardiv al leziunilor traumatice extraperitoneale a duodenului este determinat de următorii factori:
Răspândirea conţinutului duodenal în spaţiul retroperitoneal
Agresivitatea redusă a conţinutului duodenal
Evoluţia iniţială a procesului într-o peritonită difuză
Lipsa peritonitei difuze în primele ore de la traumatism
Predominarea semnelor clinice determinate de leziunile asociate
Sindromul Reily semnifică un abdomen acut fals şi este întâlnit în:
Traumatismele vertebro-medulare
Fracturile coastelor cu revărsat intrapleural
Hematoame retroperitoneale
Rupturile spontane incomplete ale muşchilor abdominali cu hematom preperitoneal şi iritaţie peritoneală
Hematom traumatic al peretelui abdominal anterior şi iritaţie peritoneală
Indicaţiile absolute pentru laparotomia de urgenţă sunt:
Plăgile penetrante cu evisceraţia unui organ
Plăgile nepenetrante abdominale
Plăgile abdominale parietale
Plăgile penetrante abdominale asociate cu hemodinamică instabilă
Plăgile penetrante abdominale cu eliminări de conţinut bilios
Ruptura traumatică a splinei în „2 timpi” se poate dezvolta mai frecvent în perioadele:
Peste 48 ore de la traumatism
Peste 7 zile de la traumatism
Peste 14-21 zile de la traumatism
La impactul traumatic
În primele 24 ore de la traumatism
Cea mai utilă metodă de diagnostic a traumatismului pancreatic este:
Radioscopia de ansamblu a abdomenului
Tomografia computerizată abdominală
Care investigaţii paraclinice au sensibilitatea şi specificitatea cea mai înaltă în diagnosticul leziunilor ficatului:
Examenul radiologic de ansamblu al abdomenului
Tomografia computerizată
USG
Selectaţi caracteristicile ce pot fi remarcate în hematomul retroperitoneal:
Şoc hipovolemic
Dureri abdominale sau lombare
Abdomen suplu
Lipsa hemoperitoneului
Prezenţa pneumoperitoneului
Care sunt indicaţiile cateterizării vezicii urinare la pacientul traumatizat:
Depistarea leziunii rinichiului
Depistarea leziunii vezicii urinare
Efectuarea probei Zeldovici
Monitorizarea diurezei
Lezarea uretrei
Rupturile întârziate ale hematoamelor subcapsulare ale splinei sunt definite ca:
Formare de pseudochist
Abcedare
Leziune în „2 timpi”
Tromboza venei lienale
Hemoragie prelungită
Hemoragia intraperitoneală în „2 timpi” se poate produce prin traumatizarea:
Ficatului
Pancreasului
Splinei
Venei porta
Rinichiului
Sindromul de hemoragie intra- sau retroperitoneală se dezvoltă în rezultatul lezării:
Unui organ parenchimatos
Intestinului subţire
Intestinului gros
Mezourilor
Vaselor mari
Hematomul perisplenic poate fi manifestat clinic prin:
Durere la palparea hipocondrului stâng
Iradierea durerii în umărul stâng
Defans muscular abdominal difuz
Tahicardie şi paliditate
Bombarea fundului de sac Douglas
Care din semnele clinice enunţate definesc sindromul de hemoragie intraperitoneală?
Lipotimie
Tegumente şi mucoase palide
Contractură musculară abdominală
Douglas dureros cu fluctuenţă
Abdomen cu matitate declivă deplasabilă pe flancuri
Hematomul subaponevrotic al peretelui abdominal este cauzat de:
Acţiunea perpendiculară a agentului traumatic asupra peretelui abdominal
Rupturi musculare cu sângerare difuză
Este mai frecvent în traumatismele musculare lombare
Leziunile arterelor lombare produc hematomul
Lezarea ramurilor arterei epigastrice
Splenectomia este obligatorie în următoarele cazuri de traumatism splenic:
Imposibilitatea realizării hemostazei intraoperatorii
Prezenţa hematomului subcapsular
Afectarea hilului splenic
Leziune lienală cu hemodinamică stabilă
Leziune lienală în „2 timpi”
Referitor la tabloul clinic al traumatismelor abdominale sunt adevărate afirmaţiile:
Poate fi necaracteristic şi dificil de evaluat
Şocul poate fi unica manifestare
Sindromul de hemoragie intraperitoneală nu apare în cazul lezării structurilor parenchimatoase
Sindromul de iritaţie peritoneală este consecutiv lezării organelor cavitare
Hemoragia este unicul semn al traumatismului abdominal
Selectaţi afirmaţiile false referitor la incidenţa leziunilor în traumatismele abdominale:
Splina este cel mai des afectată
Traumatismele intestinului subţire sunt mai frecvente decât cele ale duodenului şi colonului
Contuziile stomacului sunt mai frecvente decât plăgile penetrante gastrice
Ficatul şi splina sunt cel mai rar lezate
Traumatismele colonului se manifesta prin hemoperitoneu
Hemoperitoneul în ruptura traumatică de splină se manifestă prin:
Semnul „Hopa-Mitică”
Dureri în hipocondrul stâng cu iradiere în umăr
Apărare musculară în hipocondrul stâng
Hemobilie
Semne peritoneale pozitive
În leziunile multiple ale jejunului în perioada de până la 6 ore după traumă rezolvarea chirurgicală presupune:
Suturarea defectelor
Rezecţia segmentului lezat cu anastomoză
Burso-omentostomie
Ileostomie terminală
Jejunostomia tip Maydl
Semnele intraoperatorii precoce în leziunile retroperitoneale ale duodenului sunt:
Pete de stearină pe peritoneu şi mezou
Colorarea foiţei peritoneale posterioare cu bilă
Semne de peritonită fibrinos-purulentă difuză
Emfizem al ţesutului adipos retroperitoneal
Hematom retroperitoneal
