Diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice se efectuează cu:
A. Icter parenchimatos
B. Icter mecanic
C. Sindromul Gilbert
D. Sindromul Dubin Johnson
E. Toate enumerate mai sus
Mielomul multiplu se dezvoltă în legătură cu mutaţia la nivelul celulei:
A. Stem pluripotente
B. Predecesoare a mielopoezei
C. Predecesoare limfopoezei
D. Predecesoare limfocirelor-B
E. Blastice
Pentru mielomul multiplu cea mai frecventă variantă imunochimică este:
A. Varianta imunologică cu Ig A
B. Varianta imunologică cu Ig D
C. Varianta imunologică cu Ig G
D. Varianta imunologică cu Ig E
E. Varianta imunologică cu Ig M
Un criteriu important pentru a suspecta mielomul multiplu este:
A. Consecutivitatea afectării ganglionilor limfatici
B. Pierderea ponderală
C. Febra
D. Durerile în oase în particular radiculare asociate cu anemie
E. Sindromul hemoragic
Mielomul multiplu se dezvoltă mai frecvent la persoanele cu vârsta:
A. < 20 de ani
B. > 20 de ani
C. 40-70 de ani
D. < 30 de ani
E. 20-30 de ani
Preparatul de elecţie în tratamentul mielomului multiplu fără nefropatie mielomică este:
A. Melfalanul
B. Mileranul
C. Hydrea
D. Leukeranul
E. Vincristinul
În tabloul clinic al mielomului multiplu se includ următoarele cu excepţia:
A. Simptoame clinice determinate de distrucţia oaselor
B. Hipercalcemia
C. Limfadenopatia se întâlneşte foarte rar
D. Se dezvoltă paraamiloidoza
E. Splenomegalia şi hepatomegalia sunt obligatorii
Pentru mielomul multiplu sunt corecte afirmaţiile:
A. Frecvent se dezvoltă la persoanele de vârstă tânără
B. Debut brusc şi evoluţie accelerată
C. Frecvent se măresc ganglionii limfatici periferici
D. Nu sunt caracteristice complicaţiile infecţioase
E. Diagnosticul pozitiv se confirmă numai prin examenul morfologic al punctatului măduvei oaselor în care se depistează celule plasmatice
La pacienţii cu mielom multiplu în cazurile cu tendinţa spre leucopenie şi trombocitopenie are prioritate monochimioterapia cu:
A. Ciclofosfamida
B. Melfalan
C. Vincristin
D. Adriablastină
E. Prednisolonul
În mielomul multiplu distrucţia oaselor preponderent are loc în:
A. Oasele antibraţului
B. Vertebrele lombare
C. Oasele humerale
D. Oasele femurale
E. Oasele gambelor
La pacienţii cu macroglobulinemia Waldenstrom primar se malignizează:
A. Celula blastică
B. Celula stem
C. Celula precursoare a limfocitelor B
D. Prolimfocitele
E. Celula precursoare a mielopoiezei
Substratul morfologic al tumorii în macroglobulinemia Waldenstrom este:
A. Celulele blastice
B. Celulele limfoplasmocitare maligne
C. Granulocite în toate stadiile de dezvoltare
D. Celulele plasmatice
E. Celulele seriei eritroide
Preparatul de elecţie în tratamentul macroglobulinemiei Waldenstrom este:
A. Leukeranul
B. Vincristina
C. Hidroxicarbamida
D. Mileranul
E. Citozarul
Diagnosticul macroglobulinemiei Waldenstrom se bazează pe următoarele date cu excepţia:
A. Limfadenopatie, hepatosplenomegalie
B. Semne de hiperviscozitate
C. Infiltraţie limfoplasmocitară a măduvei oaselor
D. Nivelul înalt al IgA
E. Nivelul înalt al IgM
În macroglobulinemia Waldenstrom hiperviscozitatea se manifestă prin următoarele simptome cu excepţia:
A. Retinopatia
B. Coma paraproteinemică
C. Polineuropatie periferică ca rezultat al demielinizării fibrelor nervoase
D. Insuficienţa hepatică
E. Cefalee
Anemia în macroglobulinemia Waldenstrom este cauzată de:
A. Metaplazia celulelor limfoplasmocitare
B. Deficitul vitaminei B12
C. Deficitul de fier
D. Insuficienţă renală cronică
E. Deficitul de acid folic
Diagnosticul de plasmocitom solitar se stabileşte în baza:
A. Puncţiei sternale
B. Examenului citologic ori histologic al formaţiunii tumorale
C. Trepanobiopsia osului iliac
D. Prezenţa celulelor plasmatice în sângele periferic
E. Analizei biochimice a sângelui
Pentru tabloul clinic a mielomului solitar este caracteristic:
A. Sindromul paraproteinemic
B. Sindromul hemoragic
C. Sindromul osteomedular
D. Sindromul anemic
E. Semnele clinice sunt determinate de localizarea focarului tumoral
Din care celule ale organismului uman se dezvoltă hemopatiile maligne:
A. Din celule epiteliale
B. Din celule blastice ale hematopiezei normale
C. Din celule hematopietice
D. Din celule hematopietice limfoide
E. Din celule hematopoietice eritrocitare
Din care celule hematopoietice se dezvoltă leucemiile:
A. Din proliferări extramedulare ale celulelor hematopoietice
B. Din celule hematopoietice ale măduvei oaselor
C. Din celule hematopoietice ale ganglionilor limfatici
D. Din celule hematopoietice ale timusului
E. Din celule hematopoietice ale splinei
Ce trebuie de luat în consideraţie pentru diferenţierea leucemiilor acute şi cornice:
A. Evoluţia clinică a leucemiilor
B. Aspectele morfologice ale substratului celular
C. Hepatosplenomegalie
D. Splenomegalie gigantic
E. Limfadenopatie generalizată
Din care celule se dezvoltă leucemiile acute:
A. Din celula precursorie a mielopoiezei
B. Din celula precursorie a limfopoiezei
C. Din celula stem
D. Din celula hematopoietică blastică
E. Din neutrofile segmentate
Din care celule se dezvoltă leucemiile cronice:
A. Din celula stem sau celule precursorii ale hematopoiezei
B. Din celule hematopoietice blastice
C. Din celule ale seriei granulocitare
D. Din celule ale seriei megacariocitare
E. Din celule ale seriei eritrocitare
În care condiţii leucemiile acute se transformă în leucemiile cornice:
A. După tratamentul neadecvat
B. În prezenţa statutului imunocompromis
C. La adresarea tardivă către medic
D. Nici într-o condiţie
E. În prezenţa predispunerii ereditare
Care definiţie caracterizează esenţa leucemiei acute:
A. Celulele blastice constituie substratul morphologic al leucemiei acute
B. Substratul morfologic al leucemiei acute este constituit din seria celulară granulocitară în diferite stadia de maturizare
C. Limfocitele mature constituie substratul morfologic al leucemiei acute
D. Substratul morfologic al leucemiei acute este constituit din eritrocariocite
E. Pentru leucemia acută este caracteristic debutul acut
