Care din următoarele afirmaţii referitoare la pneumonie sunt exacte?
identificarea microorganismului etiologic permite o terapie antimicrobiană adecvată
tratamentul antimicrobian de urgenţă se începe după confirmarea de laborator a agentului cauzal
agenţii cauzali sunt reprezentaţi de bacterii, micoplasme, clamidii, virusuri
etiologia pneumoniei rămîne incertă în majoritatea cazurilor
alegerea iniţială a terapiei antimicrobiene este de obicei empirică
Dintre microorganismele ce determină pneumonii, unele pot scăpa acţiunii mecanismelor microbicide, persistînd în macrofag:
Staphylococus aureus
Streptococus fecalis
Mycobacterium tuberculosis
Haemophilus influenzae
Legionella pneumophila
Aspectul anatomopatologic al focarului pneumonic poate fi:
interesarea iniţială a interstiţiului
interesarea iniţială a alveolelor
necroza ţesutului pulmonar cu producerea de multiple cavităţi cu diametru sub 2 cm
invadarea cu exsudat a bronhiilor mari şi traheei
bronhopneumonie confluentă ce nu poate fi distinsă de pneumonia lobară
Selectaţi germenii patogeni cei mai frecvent intîlniţi în pneumonia comunitară:
Streptococcus pneumoniae
Chlamydophila pneumoniae
Pseudomonas aeruginosa
Staphylococcus aureus
Dintre agenţii patogeni pulmonari asociaţi cu defectele specifice ale imunităţii gazdei, următorii apar mai frecvent asociaţi în neutropenii severe (< 500 neutrofile/mm3):
Mycoplasma pneumoniae
Citomegalovirus
Selectaţi afirmaţiile corecte legate de examenul sputei în pneumonie:
contaminarea sputei cu anaerobi orali constituie cauza frecventă de diagnostic eronat a infecţiei pulmonare cu anaerobi
în sindromul pneumonic "tipic" specificitatea diagnostică a frotiului Gram din spută este de 85%
prezenţa florei mixte pe frotiul necontaminat sugerează o infecţie cu anaerobi
în pneumonia cu Blastomices germenul se evidenţiază îin spută prin coloraţia Giemsa
evidenţierea infecţiei micobacteriene se realizează prin RIFD
Criteriile de spitalizare pentru pacienţii cu pneumonie sunt următoarele:
tahipnee > 20 resp./minut
tahicardie >90/minut
TA sistolică <90 mmHg
PaO2>80 mmHg
imposibilitatea administrării tratamentului la domiciliu
Agenţii patogeni microbieni care mai frecvent produc pneumonie în mediu spitalicesc sunt:
fungi
Chlamydophila psittaci
bacili enterici aerobi Gram negativi
Cauze infecţioase de cavitaţie pulmonară sunt:
Streptococcus pneumoniae tip I
Histoplasma capsulatum
granulomatoza Wegener
Criterii de spitalizare a pacienţilor cu pneumonie sunt:
alterarea acută a statusului mental
PO2 arterială >60 mmHg
imposibilitatea tratării ambulatorii
multiple comorbidităţi importante
pacient peste 50 de ani
Factorii incriminaţi în răspunsul slab la terapia antimicrobiană empirică sunt:
bronşiectazii
atelectazie
obstrucţie endobronsică
peritonită
empiem
Principalele căi de pătrundere în plămîn a germenilor microbieni patogeni, care determină pneumonii, sunt:
aspirarea organismelor care colonizează orofaringele
inhalarea aerosolilor infecţioşi
diseminarea hematogenă a infecţiei de la un focar extrapulmonar
inocularea directă ca rezultat al intubaţiei traheale sau al plăgilor înjunghiate
diseminarea limfatică a infectiei de la un focar extrapulmonar
Cei mai frecvenţi agenţi etiologici ai pneumoniilor comunitare sunt:
Etiologia pneumoniilor dobîndite în spital este cel mai frecvent determinată de:
La persoanele infectate cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1) etiologia pneumoniei este determinată în primul rînd de următorii agenţi patogeni:
Pneumocystis jiroveci
Stafilococcus aureus
La bolnavii cu forme grave de pneumonii se pot folosi următoarele proceduri invazive pentru obţinerea de material biopsic pulmonar:
aspiraţia transtraheală
puncţia pulmonară transtoracică percutanată
bronhoscopia cu fibre optice
biopsia pulmonară deschisă
biopsia ganglionară
Necroza ţesutului pulmonar este o complicaţie survenită în evoluţia pneumoniilor a căror etiologie este determinată de:
anaerobii orali
In pneumoniile nosocomiale cu Staphylococcus aureus se intîlneşte frecvent rezistenţa la:
meticilină
oxacilină
penicilină
ampicilină
vancomicină
Diagnosticul etiologic al pneumoniei prin Legionella pneumophila în practica medicală se poate realiza prin:
microscopia frotiului colorat după Gram
hemoculturi
sputoculturi pe medii obişnuite
determinarea agentului urinar
determinarea anticorpilor serici prin testul ELISA
Cele mai eficiente antibiotice utilizate în pneumonia comunitară cu Haemophylus influenzae sunt:
eritromicina
cefalosporine de generaţia a III-a
amoxicilina + clavulanat
penicilina
clindamicina
Care dintre următoarele reprezintă criterii de internare a pacientilor cu pneumonie:
leucopenia sub 4000/ ml
vîrsta peste 60 ani
infecţia cu Streptococcus pneumoniae
subfebrilitate
La un pacient spitalizat pentru pneumonie cu Haemophilus influenzae se poate iniţia tratament cu:
metronidazol
gentamicină
ampicilina/sulbactam
trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol)
Care dintre următoarele antibiotice se pot administra în tratamentul pneumoniilor cu Moraxella catarrhalis:
penicilina G
cefalosporine de generaţia a II-a
Care dintre următoarele cauze neinfecţioase produc cavitaţie pulmonară:
diabet zaharat
insuficienta renală
infarct pulmonar
neoplasme pulmonare
Pacienţii cu abcese anaerobe:
sunt predispuşi la aspirarea conţinutului orofaringian
nu au peridontopatii
de obicei au peridontopatii
expectorează spută fetidă
nu expectorează spută fetidă
Radiografiile pulmonare sunt utile pentru:
confirmarea cavităţilor pulmonare
determinarea etiologiei pneumoniei
confirmarea prezenţei infiltratelor pulmonare
evaluarea extinderii inflamatiei
determinarea antibiorezistenţei microbiene
Tulpinile de Staphylococcus aureus meticilin-rezistente sunt rezistente la:
clindamicină
eritromicină
ofloxacină
In etiologia pneumoniei sunt implicate:
Bacterii
Micoplasme
Virusuri
Rickettsii
Plasmodium falciparum
Selectaţi răspunsurile corecte:
Pneumonia este o infecţie a parenchimului pulmonar
Pneumonia este determinată de factori chimici, alergici, fizici
Terapia antimicrobiană ţintită necesită identificarea germenului etiologic
Micoplasmele, rickettsiile, clamidiile constituie agentii etiologici cei mai frecvenţi ai pneumoniilor
Alegerea iniţială a terapiei antimicrobiene rămîne empirică
La pacienţii spitalizaţi pentru pneumonie comunitară severă printre cei mai frecvenţi patogeni sunt:
Streptoccocus pneumoniae
Bacilii enterici Gram negativi
Micoplasma pneumoniae
Rolul Staphylococcus aureus ca şi patogen al pneumoniei comunitare sporeşte:
la persoanele tinere
la persoanele în vîrstă
la persoanele ce administrează injecţii
la bolnavii multispitalizaţi
în "sezonul gripal"
Dintre criteriile de spitalizare a pacienţilor cu pneumonie fac parte:
vîrsta >65 ani
bolile asociate semnificative (renale, cardiace, pulmonare, etc.)
febra 38 °C
cauza probabilă a pneumoniei - Streptoccocus pneumoniae
Manifestarea radiologică a pneumoniei necomplicate este:
opacitatea de tip alveolar cu bronhogramă aerică
semnul siluetei
opacitatea de tip interstiţial
opacitatea inelară
toate sus-numite
Particularităţile evoluţiei pneumoniei prin Staphylococcus aureus sunt:
pneumatocelele
empiemul
evoluţia uşoară
opacităţile rotunde
hemoleucograma neschimbată
În tratamentul pneumoniei prin Streptococcus pneumoniae meticilin-rezistent sunt recomandate:
oxacilina
amoxicilina/clavulanat
vancomicina
linezolidul
Antibacterienele cu activitate antipiocianică sunt:
piperacilină/tazobactam
ticarcilină
ceftriaxon
cefuroxim axetil
ceftazidim
Factorii de risc sporit al pneumoniei cu Pseudomonas aeruginosa sunt:
fibroza chistică
bronşiectaziile
finisarea recentă a cursului de antibioterapie cu spectru larg
malnutriţie
contractarea la domiciliu a pneumoniei
Agenţi "atipici" sunt numiţi:
Klebsiella pneumoniae
Pneumoniile interstiţiale mai frecvent sunt determinate de:
virusuri
agenţi "atipici"
bacterii
rickettsii
Criterii de spitalizare în serviciul terapie intensivă a pacientului cu pneumonie comunitară sunt:
vârsta peste 60 ani
alterarea statusului mental
comorbidităţi importante
temperatura corporală sub 36°C
afectarea pulmonară multilobară
ineficienţa antibioterapiei iniţiale
temperatura corporală peste 39°C
leucopenie (sub 4000/ml)
hiperleucocitoza (peste 25 000/ml)
necesitatea ventilaţiei mecanice
debitul urinar sub 20 ml/oră
pneumonia progresivă
Medicamentele de elecţie în tratamentul pneumoniei comunitare severe sunt:
AMO/AC
cefalosporinele de generaţia a III-a combinate cu macrolidice
macrolidicele
cefalosporinele de generaţia a III-a combinate cu fluorochinolone
cefalosporinele de generaţia a III-a combinate cu fluorochinolone respiratorii
Măsurile de profilaxie a pneumoniei prin Streptococcus pneumoniae includ:
sistarea fumatului
antibiotice betalactamice
evitarea suprarăcelii
vaccinarea antipneumococică
antiinflamatorii nesteroidiene
Particularităţile de evoluţie a pneumoniilor prin streptococci de grup A sunt:
opacităţi interstiţiale
pneumonii secundare infecţiei virale
bronhopneumonii
complicate cu necroză pulmonară
complicate cu pleurezii
Particularităţile de evoluţie a pneumoniilor prin Mycoplasma pneumoniae sunt:
manifestări extrapulmonare frecvente
apar mai des la persoanele tinere
evoluţie severă
Particularităţile pneumoniilor prin germeni Gram negativi sunt:
pneumonii nosocomiale
survin la adulţi sănătoşi
sunt frecvente la taraţi
au tendinţă de formare a cavităţilor
complicate cu empiem
În care afecţiuni pulmonare se auscultă crepitaţia?
Bronşita cronică
Bronşiectazii
Bronhopneumonie
Pneumonia franc lobară
Tuberculoza pulmonară cavitară
Bronhopneumonia se caracterizează prin următoarele simptome clinice, cu excepţia:
Febră
Dispnee
evoluţie stadială
spută rugenie
Frison solemn