Obiectul de studiu al epidemiologiei bolilor infecţioase este:
procesul infecţios
procesul epidemic
bolnavul
procesul inflamator
tratamentul bolnavului
Intensitatea procesului epidemic poate fi determinată ca „sporadică", „epidemică" şi „pandemică" în funcţie de:
gravitatea manifestării bolii
viteza de răspândire a maladiilor
numărul bolnavilor
numărul contacților
virulența microogranismelor
Prin morbiditate sporadică sesubînţelege:
afectarea populaţiei prin maladii infecţioase nespecifice regiunii date
îmbolnăvirea în grup a oamenilor prin maladii infecţioase
cazuri unice de îmbolnăvire a oamenilor prin maladii infecţioase
cazuri multiple într-o colectivitate
răspândirea infecției în mai multe țări
Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei:
până la momentul spitalizării
durata maximă a perioadei de incubaţie din momentul dezinfecţiei terminale
până la însănătoşirea bolnavului, dacă el a fost tratat în condiţii de ambulator
durata minimă a perioadei de incubaţie din momentul înregistrării cazului
durata maximă de contagiozitate a bolnavului
Indicele focalităţii reprezintă:
numărul de focare într-o anumită perioadă de timp
numărul de focare într-o anumită localitate
numărul de cazuri ce revine unui focar
numărul de cazuri într-un grup de populație
numărul de focare înregistrate
Focalitatea naturală este caracteristică pentru infecţiile:
sapronoze
antroponoze
zooantroponoze
helmintiaze contagioase
geohelmintiaze
Mecanisme de transmitere sunt:
fecal-oral, vertical
aerogen, alimentar
parenteral, hidric
hidric, alimentar
aerogen, contact habitual
Un pericol epidemiologic mai mare ca sursă de infecţie îl prezintă:
purtătorii acuţi
purtătorii cronici
purtătorii tranzitori
bolnavii spitalizați
reconvalescenții
Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:
omul
animalele
solul
apa
produsele alimentare
Mai frecvent întâlnite la copii de vârsta fragedă sunt infecţiile:
zoonoze
biohelmintiaze
Fişa de urgenţă (despre caz de boală) se transmite la CSP:
imediat la suspecţia maladiei contagioase
după stabilirea diagnosticului definitiv
în primele 36 ore de la depistarea maladiei contagioase
în primele 36 ore după efectuarea măsurilor antiepidemice primare
timp de 72 ore de la spitalizare
Focarul epidemic se consideră lichidat:
din momentul spitalizării bolnavului
după efectuarea dezinfecţiei terminale
la expirarea perioadei maxime de incubaţie la ultima persoană ce a fost în contact cu bolnavul
după efectuarea măsurilor antiepidemice primare
după însănătoșirea bolnavului
În combaterea infecţiilor intestinale rolul principal îl au măsurile ce ţin de:
sursa de agenţi patogeni
mecanismul de transmitere
receptivitatea populației
deratizarea
dezinsecția
În combaterea şi dirijarea infecţiilor aerogene rolul principal îi aparţine:
dezinfecţiei
imunoprofilaxiei
depistării precoce a surselor de agenţi patogeni
izolarea surselor de agenți patogeni
tratamentul
Calculul duratei supravegherii focarului epidemic se efectuează din momentul:
depistării bolnavului
izolării bolnavului şi efectuării dezinfecţiei terminale
adresării bolnavului la medic
informării CSP
efectuării măsurilor antiepidemice primare
Ubicuitare sunt considerate bolile infecţioase:
cu răspândire globală
răspândite în anumite zone naturale
cu răspândire geografică limitată
curăspândire în colectivități
cu răspândire endemică
Factor de transmitere în maladiile infecţioase este:
totalitatea elementelor mediului ambiant care asigură transmiterea agentului cauzal de la sursă la persoana receptivă
procesul de diseminare a infecţiei
trecerea agentului patogen dintr-un organism în altul prin intermediul sursei
lanț neîntrerupt de stări infecțioase
agentul patogen al bolilor infecțioase
Mecanismul vertical de transmitere a maladiilor infecţioase presupune:
infectarea intrauterină a fătului
contractarea infecţiei în timpul naşterii fătului
contractarea infecţiei în timpul transfuziei de sânge
contractarea infecţiei în condiții habituale
contractarea infecţiei în condiții de spital
Fenomenul de premuniţie este o urmare a:
obţinerii imunităţii specifice prin ereditate
administrării preparatului biologic conform indicaţiilor epidemiologice
contactului frecvent cu agentul cauzal al maladiei infecţioase în doze mici
administrării preparatelor biologice conform Programului Național de Imunizare
obţinerii imunităţii specifice după suportareabolii
Supravegherea epidemiologică este:
evaluarea permanentă a stării de sănătate a populației
realizarea măsurilor în focarul epidemic, în privinţa contacţilor, de către medicul epidemiolog
elaborarea complexului de măsuri antiepidemice în focarul epidemic
măsuri realizate de medicul de familie în focar
un sistem de evaluare a calității imunizării efectuate
Receptivitatea reprezintă:
proprietatea organismelor vii la nivel de specie de a servi ca mediu de trai pentru microorganismele patogene
organismul în care nu poate să se dezvolte un proces infecțios
rezistența specifică aorganismului
starea de nereceptivitate a organismului față de diferite specii de organisme
starea organismului ca rezultat al „premuniție
Structura imunologică a populație este:
raportul dintre numărul de persoane receptive la numărul de persoane nereceptive în populație în bolile infecțioase
raportul dintre numărul de persoane receptive la numărul total de persoane în populație
raportul dintre numărul de persoane nereceptive la numărul de persoane receptive în populație în bolile infecțioase
produsul numărului de persoane receptive la numărul de persoane nereceptive, raportat la numărul total de populație
numărul absolut de persoane nereceptive într-o populație
Concepţiile de bază ce explică mecanismul dezvoltării procesului epidemic, sunt:
teoria mecanismului de transmitere
teoria focalităţii naturale
teoria formării focarelor epidemice
teoria autoreglării sistemelor parazitare
teoria evoluţiei agenţilor patogeni
Verigi ale procesului epidemic sunt:
agentul patogen
mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni
apa, aerul, solul, obiectele de uz casnic, vectorii transmitători
populaţia receptivă
Focalitatea naturală este caracteristică pentru:
bruceloză
leptospiroză
tularemie
rabie
antrax
Din lista propusă alegeţi sursele posibile de agenţi patogeni:
purtătorii sănătoşi
păsările
ţânţarii
rozătoarele
laptele şi produsele lactate
Surse de agenţi patogeni potfi:
animalele domestice
animalele xenantrope
artropodele
moluştele
Mecanisme de transmitere ale agenţilor patogeni sunt:
respirator
alimentar
fecal oral
parenteral
hidric
Mecanismul parenteral este caracteristic pentru următoarele maladii infecţioase:
leptospiroze
pestă
tifos exantematic
Regulile medico-sanitare internaţionale deligă la informarea de urgenţă (24 ore) a OMS în caz de:
înregistrare a unui caz de boală convenţională la om
depistării ţânţarilor sau mamiferelor infectate cu virusul febrei galbene
depistarea rozătoarelor sinantrope sau xenantrope infectate cu Y.pestis
pierderi social-economice considerabile în urma implementării carantinei
sanarea cazurilor de import al malariei
Fişa de urgenţă e necesar a fitransmisă:
numai în cazul confirmării diagnosticului prin metode de laborator
numai după consultaţia medicului infecţionist
imediat în caz de suspecţie a unei maladii infecţioase cu declarare nominală
nu mai târziu de 24 ore din momentul depistării bolnavului
până la efectuarea dezinfecţiei terminale în focar
Măsuri antiepidemice direcţionate asupra sursei de agenţi patogeni:
dezinfecţia
sterilizarea
izolarea
dezinsecţia
Criterii de lichidare a focarului epidemic sunt:
depistarea şi izolarea sursei
efectuarea dezinfecţiei terminale
depistarea agentului patogen
efectuarea dezinfecţiei curente
expirarea perioadei maxime de incubaţie din momentul efectuării dezinfecţiei terminale
Măsuri antiepidemice direcţionate asupra mecanismului de transmitere a agenţilor patogeni:
imunocorecţia
Laorganizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focar participă:
medicul de familie
asistenta medicală de sector
medicul infecţionist din cabinetul de boli contagioase
medicul igienist
medicul bacteriolog
Medicul ce a suspectat un caz de boală transmisibilă trebuiesă:
colecteze anamneza epidemiologică
să transmită informaţia de urgenţă la CSP
să organizeze dezinfecţia curentă în focar
să organizeze vaccinarea în focar
să determine varianta de izolare a bolnavului
Măsuri de bază în profilaxia infecţiilor intestinale sunt:
depistarea surselor de infecţie
depistarea şi sanarea purtătorilor
măsurile de ordin sanitaro-igienic
vaccinarea persoanelor receptive
dezinfecţia profilactică şi de focar
Factori biologici, ce contribuie dezvoltării procesului epidemic în populaţie, pot fi:
densitatea înaltă a populaţiei ţării
receptivitatea populaţiei
condiţiile mediului ambiant
rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant
sensibilitatea agentului cauzal la substanţe dezinfectante
Selectați perioadele de manifestare abolii:
incubație
prodromă
manifestare clinică
reconvalescență
eliminarea agentului patogen
Animalele sinantrope pot fi surse de infecție în:
ornitoză
teniarinchoză
Selectați animalele xenantrope:
iepurele de câmp
șobolanul de apă
vulpea
papagalul
câinele
Selectați infecțiile în care animalele xenantrope sunt surse de agenți patogeni:
rabia
leptospiroza
pesta
bruceloza
tenioza
Mecanismul de transmitere vertical se realizează în:
toxoplasmoză
HVB
infecția HIV
febra Q
micoze
Imunitatea înnăscută poatefi:
ereditară
maternă
artificială
activă
toate răspunsurile sunt corecte
În funcție de căile de transmitere epidemiile potfi:
aerogene
alimentare
hidrice
parenterale
verticale
Factorii care contribuie la reemergența infecțiilor sunt:
diminuarea păturii imune a populației
diminuarea considerabilă a nivelului de trai a populației
activizarea migrației populației
scăderea receptivității populației
schimbările climatice sezoniere
Selectați infecțiile cu manifestare pandemică
holera
difteriea
rujeola
antraxul
Factori sociali ce influențează procesul epidemic sunt:
evoluția demografică
dealuri, văi, câmpii
cutremure, tornade
densitatea populației
acțiunile antropurgice
Factori antropurgici sunt:
structura populației
arma biologică
bioterorismul
transformarea naturii
poluarea apei, aerului
Factori atitudinali ce influiențează procesul epidemic sunt:
nivelul de cunoștințe
deprinderi igienice individuale
atitudinea în familie și societate
servicii sociale
