Fiziologia sem 4 tot 1 61-90

este egală cu PaO2 din alveole;

este mai joasă ca PaO2 din alveole;

este 95 mm Hg;

depăşeşte PaO2 din alveole;

este 104 mm Hg;

Este egală cu presiunea transpulmonară;

Din diferența cu presiune intraalveolară rezultă presiunea transpulmonară;

Este mai negativă la inspirație;

Din diferența cu presiune atmosferică rezultă presiunea transpulmonară;

Din diferența cu presiune intraalveolară rezultă histereza;

Chemoreceptorii centrali sunt stimulați de creșterea concentrației H+ din sânge;

Chemoreceptorii periferici sunt stimulați de creșterea concentrației H+ din sânge;

Chemoreceptorii centrali sunt afectați de PaO2 de 60 mm Hg;

Mecano-receptorii arteriali, și cardiaci afectează activitatea centrilor respiratori;

CO2 stimulează chemoreceptorii periferici

centrii respiratori, pentru generarea ritmului respirator, sunt localizați în bulbul rahidian;

mușchii respiratori au o activitate intrinsecă ritmică;

respirația continuă și dacă toate aferentele nervoase sunt întrerupte;

principalul mușchi respirator este diafragma;

în cursul expirației, crește tonusul mușchilor intercostali externi;

micșorează complianţa pulmonară;

mărește tensiunea superficială intra-alveolară;

asigură stabilitatea alveolelor;

provoacă atelectaza alveolelor;

scade tensiunea superficială intraalveolară;

este identic cu capacitatea funcțională reziduală;

reprezintă 5% din capacitatea funcțională reziduală (150 ml);

reprezintă 5% din capacitatea totală pulmonară;

valorile spațiului mort fiziologic pot fi mărite considerabil față de cele ale spațiului mort anatomic în unele condiții patologice;

reprezintă 15% din capacitatea funcțională reziduală;

este o peliculă subțire de lipoproteine tensioactive;

nu asigură stabilitatea formei alveolelor;

împiedică filtrarea lichidelor din interstițiu și capilare spre alveolele pulmonare;

este secretat de celule epiteliale alveolare tip II;

este secretat de celule epiteliale alveolare tip I;

capacitatea reziduală funcțională este de circa 2,5 l;

volumul curent 0,5 l;

volumul curent de repaus este de circa 1,0 l;

capacitatea vitală este egală cu capacitatea pulmonară totală;

volumul expirator de rezervă, poate fi de circa 1,5 l;

pH plasmatic foarte ridicat;

pH plasmatic foarte scăzut;

pCO2 mărit;

pH plasmatic apropiat de normal;

conținut scăzut de bicarbonat plasmatic;

pH plasmatic ridicat;

pCO2 scazut;

pH plasmatic apropiat de normal;

pH plasmatic normal;

conținut crescut de bicarbonat plasmatic;

permite estimarea volumului curent;

permite estimarea volumului rezidual;

permite estimarea capacității vitale;

permite estimarea capacității reziduale funcționale;

permite estimarea capacității inspiratorii;

la distrugere sporește durata ciclului respirator;

la distrugere apare bradipnoe;

la distrugere apare tahipnoe;

la distrugere apare apnee la inspirație dacă a fost făcută vagotomia;

la distrugere se reduce volumul curent;

devierea spre dreapta poate fi produsă de creșterea pH-ului;

devierea spre dreapta poate fi produsă de scăderea pH-ului;

devierea spre dreapta poate fi produsă de creșterea temperaturii, pCO2, 2,3DPG;

devierea spre dreapta poate fi produsă de scăderea temperaturii, pCO2, 2,3DPG;

devierea spre dreapta poate fi produsă de cresterea PaO2;

la excitare produce apneea la inspirație;

la excitare produce tahipnee;

la excitare produce bradipnoe;

la excitare reduce volumul curent;

la excitare reduce durata inspirației

scăderea afinității hemoglobinei pentru O2;

creșterea pH;

scăderea pH;

creșterea afinității hemoglobinei pentru O2;

vasodilatație în țesuturi;

este cauzat de mărirea H+ în lichidul cerebrospinal;

este potențat de hipoxie ;

este cauzat de micșorarea H+ în lichidul cerebrospinal ;

cauzat de acțiunea H+ asupra receptorilor centrali şi periferici;

este potențat de sporirea pH-ului sângelui ;

Primește mesaje aferente de la chemoreceptori;

Nu este influențat de structuri suprapontane;

Este sursa ritmului respirator de bază;

Primește mesaje aferente de la mecanoreceptori;

Activitatea lui este mărită în sindromul Blestemului Ondinei;

creșterea de PCO2 scade pH-ul;

creșterea de PCO2 produce vasodilatația;

creșterea de PCO2 mărește pH-ul;

creșterea de PCO2 mărește afinitatea Hb către O2;

creșterea de PCO2 reduce afinitatea Hb către O2;

schimbul gazos respirator aer-sânge și sânge-aer;

eliberarea substanțelor volatile din sânge;

controlul presiunii sangvine pulmonare;

vehicularea de aer prin căile aeriene;

schimbul substanțelor liposolubile

pH =7,5; HCO3 = 48 mEq/l; pC02= 44 mmHg– alcaloza metabolica ;

pH = 7,3; HCO3 = 12 mEq/l; pC02= 38 mmHg– acidoza respiratorie;

pH =7,3; HCO3 = 40 mEq/l; pC02= 55 mmHg– acidoza metabolica;

pH =7,3; HCO3 = 15 mEq/l; pC02= 50 mmHg– acidoza mixta ;

pH =7,4; HCO3 = 30 mEq/l; pC02= 23 mmHg – alcaloza respiratorie

creșterea difosfogliceratului;

reducerea difosfogliceratului;

creșterea pCO2;

scăderea pCO2;

reducerea temperaturii;

adrenalina în doze mici;

presiunea parțiala crescuta a O2 în sânge;

presiunea parțiala crescuta a CO2 în sânge;

concentrația mărita a ionilor de H+ în lichidul cefalorahidian ;

concentrația redusă a ionilor de H+ în sânge;

mușchii abdominali;

diafragma;

mușchii sternocleidomastoidieni;

mușchii scaleni;

mușchii intercostali interni;

pCO2 alveolar 40 mm Hg - pCO2 sânge venos 46 mm Hg ;

pO2 alveolar 110 mm Hg - pO2 sânge venos 70 mm Hg;

pO2 alveolar 104 mm Hg - pO2 sânge venos 40 mm Hg;

pO2 sânge arterial 95 mm Hg - pO2 tisular 60 mm Hg; pCO2

alveolar 46 mm Hg - pCO2 sânge venos 40 mm Hg;

pO2 arterial 95 mm Hg - pO2 tisular 60 mm Hg; pCO2

alveolar 46 mm Hg - pCO2 sânge venos 40 mm Hg; pCO2

alveolar 40 mm Hg - pCO2 sânge venos 20 mm Hg; pO2

sânge arterial 95 mm Hg - pO2 tisular 60 mm Hg;

pO2 sânge arterial în capilare pulmonare 104 mmHg - pO2 sânge în atriul stâng 95 mm Hg;

în neuroni;

la nivelul „marginii în perie" a celulelor epiteliale din tubul contort proximal;

în eritrocit;

în celulele parietale din mucoasa gastrică;

atât în plasmă, cât și în eritrocit;

Apa oxigenata;

Peroxidaza ca antioxidant;

Lactoferina;

Radicalul tiocianat (SCN);

Lizozim;