MFCHA T1 1-50 cs

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard concentraţia adaosului a substanţei de analizat se calculează:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard dependenţa funcţională Ax+a=f(ca) are aspectul Pe axa ordonatelor dreapta intersectează segmentul:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard dependenţa funcţională Ax+a=f(ca) are aspectul Pe axa abciselor dreapta intersectează segmentul

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard absorbanţa soluţiei este redată corect de relaţia:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard concentraţia adaosului se calculează pe baza legii diluţiei după formula:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard concentraţia necunoscută a substanţei de analiză se calculează după formula:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa Fe ( mg ) într-o comprimantă de fieramidă se calculează după relaţia:

În metoda spectrofotometrică diferenţiala de calcul se utilizează factorul de recalculare F egal cu :

Concentraţia necunoscută a substanţei de analizat în metoda spactrofotometrică diferenţială se calculează după formula:

În metoda spectrofotometrică diferenţială grafică absorbanţele relative a soluţiilor standard se măsoară la lungimea de undă dată faţă de :

În metoda spectrofotometrică diferenţială bilaterală pentru construirea graficului de etalonare la lungimea de undă dată se măsoară absorbanţele relative a soluţiilor standard, folosind ordinea măsurărilor:

În metoda spectrofotometrică diferenţială graficul de etalonare, construit în coordonatele absorbanţa relativă – concentraţia soluţiei standard, este o dreaptă, care pe axa absciselor intersectează valoarea concentraţiei soluţiei :

În metoda spectrofotometrică curba de etalonare pentru determinarea concentraţiei necunoscute a substanţei de analizat se construieşte în coordonatele:

În metoda spectrofotometrică de titrare la lungimea de undă dată se măsoară absorbanţa soluţiei de analizat după fiecare fracţie de soluţie adăugată a titrantului, iar după aceasta se construieşte dependendenţa funcţională:

Concentraţia necunoscută a soluţiei de analizat poate fi determinată şi prin metoda grafică în metoda spectrofotometrică a adaosului standard. Pentru aceasta se construieşte graficul în coordonatele:

În metoda spectrofotometrică diferenţială absorbanţele relative a soluţiilor standard şi celor de analizat se măsoară la lungimea de undă dată faţă de o soluţie standard din serie, iar apoi se construieşte dependenţa funcţională:

În metoda spectrofotometrică diferenţială grafică la o anumită lungime de undă se măsoară absorbanţele relative a soluţiilor standard. Graficul de etalonare are aspectul ( vezi imaginea ). Dreapta intersectează pe axa absciselor:

Metoda spectrofotometrică diferenţială bilaterală se foloseşte pentru lărgirea intervalului de concentraţii care pot fi determinate. Pentru aceasta se măsoară absorbanţele relative a soluţiilor standard şi se construieşte dependenţa funcţională,care are aspectul ( vezi imaginea ). Dreapta intersectează pa axa abciselor:

Fierul (II) în comprimate de fieramidă se determină cantitativ prin metoda spectrofotometrică grafică a adaosului standard. Pentru aceasta se construieşte dependenţa funcţională Ax+a=f(ca). Graficul are aspectul ( vezi imaginea ). La extrapolarea dreptei pînă la intersecţia ei cu axa abciselor vom obţine valoarea:

La elaborarea metodelor spectrofotometrice de analiză cantitativă foarte frecvent sunt folosiţi agenţi de complexare. Pentru stabilirea concentraţiilor optime a agentului de complexare se prepară o serie de soluţii cu un conţinut constant al ionului metalului, însă diferit al reagentului de complexare. Se măsoară absorbanţele acestor soluţii la lungimea de undă dată şi se construieşte dependenţa funcţională absorbanţa-concentraţia ligandului, care arată astfel ( vezi imaginea ). La concentraţia cR=c1 se atinge o valoare maximă a absorbanţei şi pentru analiză concentraţia reagentului în soluţie se ia de:

La elaborarea unei metode spectrofotometrice de naliză s-a folosit un agent de complexare. Pentru stabilirea concentraţiei optime a ligandului s-a preparat o serie de soluţii cu o concentraţie constantă a ionului metalului, dar diferite ale ligandului (cR), s-au măsurat absorbanţele lor şi s-a construit graficul în coordonatele absorbanţa- concentraţia ligandului, care arată astfel ( vezi imaginea ). În acest caz pentru experienţele ulterioare se alege o concentraţie a ligandului

Pentru stabilirea regiunii pH-lui soluţiei de analizat, care este optimal pentru formarea compusului ce absoarbe radiaţie electromagnetică, se măsoară absorbanţa soluţiei la diferite valori a pH-lui şi se construieşte dependenţa funcţională A=f(pH), ( vezi imaginea ). După grafic se determină intervalul optimal de valori a pH-lui soluţiei de analizat, unde se observă o valoare:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fluorescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 1 are loc procesul:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fluorescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 2 are loc procesul:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fluorescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 3 are loc procesul:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fluorescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 4 are loc procesul:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fluorescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 5 are loc procesul:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fosforescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 1 are loc procesul de:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fosforescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 2 are loc procesul de:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fosforescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 3 are loc procesul de:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fosforescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 4 are loc procesul de:

Schema tranziţiilor energetice a moleculei la fosforescenţă este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 5 are loc procesul de:

Intensitatea fluorescenţei este dată de relaţia: ( vezi imaginea ). Ifl =2.3φI0εlc. În această ecuaţie φ este:

Intensitatea fluorescenţei este dată de relaţia: ( vezi imaginea ). Ifl =2.3φI0εlc. În această ecuaţie I0 este:

Intensitatea fluorescenţei este dată de relaţia: ( vezi imaginea ). Ifl =2.3φI0εlc. În această ecuaţie ε este:

Intensitatea fluorescenţei este dată de relaţia: ( vezi imaginea ). Ifl =2.3φI0εlc. În această ecuaţie l este:

Intensitatea fluorescenţei este dată de relaţia: ( vezi imaginea ). Ifl =2.3φI0εlc. În această ecuaţie c este:

În figura alăturată este prezentată schema de principiu a unui fotoelectrocolorimetru pentru măsurarea absorbanţei: Sub numărul 1 în schemă este:

În figura alăturată este prezentată schema de principiu a unui fotoelectrocolorimetru pentru măsurarea absorbanţei: Sub numărul 2 în schemă este:

În figura alăturată este prezentată schema de principiu a unui fotoelectrocolorimetru pentru măsurarea absorbanţei: Sub numărul 3 în schemă este:

În figura alăturată este prezentată schema de principiu a unui fotoelectrocolorimetru pentru măsurarea absorbanţei: Sub numărul 4 în schemă este:

În figura alăturată este prezentată schema de principiu a unui fotoelectrocolorimetru pentru măsurarea absorbanţei: Sub numărul 5 în schemă este:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia: ( vezi imaginea ) În această formulă Ax este:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia În această formulă Ax+a este:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia: În această formulă ci este:

. În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia: În această formulă vi este:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia: În această formulă v0 este:

În metoda spectrofotometrică a adaosului standard masa ( mx, mg) necunoscută a Fe (II) în comprimate de feramidă a soluţiei de analizat ( pentru condiţia că capacităţile baloanelor cotate cu soluţie de analizat şi aceeaşi soluţie de analizat, dar cu un adaos de soluţie standard de Fe ( II ) sunt egale ) se calculează după relaţia: În această formulă v1 este:

În metoda spectrofotometrică diferenţială de calcul pentru o serie de întîi se măsoară absorbanţele relative a lor la lungimea de undă dată, calculează factorul de recalculare F după relaţia : În această formulă ci este:

În metoda spectrofotometrică diferenţială de calcul pentru o serie de întîi se măsoară absorbanţele relative a lor la lungimea de undă dată, calculează factorul de recalculare F după relaţia : În această formulă c0i este: